fbpx

Cu ce te poate ajuta efectiv un change strategist și cu ce te poate ajuta un psihoterapeut?

Am înregistrat împreună cu Cristina un nou episod de podcast, în care răspund la mai multe întrebări legate de change strategy:

  • Cu ce te poate ajuta un change strategist?
  • Dar un psihoterapeut?
  • Cum diferă change strategy method de coachingul clasic sau de consultanță
  • Mituri și preconcepții legate de life coaching
  • Când se schimbă oamenii
  • Care sunt elementele care contribuie la schimbare
  • Ce diferențiază un coach bun
  • Ce așteptări să ai și cum se desfășoară un proces de change strategy

Și multe altele. Sper să te ajute!

Iar dacă vrei să începi un proces de schimbare, ne poți contacta oricând pe start@change.ro sau de aici: https://change.ro/find-a-change-strategist/

Poți asculta episodul și pe:

***

Salut. Sunt Andrei Roșca, change strategist.

Ceea ce urmează este transcrierea acestui episod din podcastul meu, ZeroPlus (0+).

Dacă îți place, te poți abona (gratuit!) AICI și vei primi pe mail mai multe resurse utile într-un proces de auto-cunoaștere și schimbare. Află mai multe!

***

Cristina: Dubla 43. Ne-am regrupat în studio la Toma la un an și jumătate… cred că aproape doi ani de când am înregistrat episodul anterior aici în care am povestit despre cum am ajuns să lucrăm noi împreună. Coaching, change strategy și alte metode dintre acestea de autodezvoltare și cunoaștere. Și am primit tot felul de întrebări de la oamenii…

Andrei: Telegrame.

Cristina: Telegrame prin porumbei pe care am zis că este cazul să le lămurim și să înregistrăm un episod cu cele mai frecvente întrebări din zona asta, prin care să scăpăm odată de toate aceste dileme adresate de oamenii care ar vrea să lucreze cu cineva dar totuși nu știu ce presupune un proces de change strategy, ce înseamnă, cum se desfășoară, ce așteptări să aibă…

Și nu numai de change strategy. Și de coaching clasic și de alte forme cum ar fi terapie, consultanță psihologică adică.

Ce vreau să spun este că nu vreau să fie o reclamă de o oră sau cât o să discutăm noi, ci doar o formă prin care să mai clarificăm niște lucruri. Iar primul lucru pe care hai să-l lămurim… ce este change strategy method?

Andrei: E un proces undeva la intersecția dintre coaching, intervenții strategice și sharing de know how de informații în care lucrăm unu-la-unu cu clienți, cu oameni care vor să schimbe lucruri în viața lor și au nevoie să-și accelereze procesele astea sau au nevoie de un pic mai multă claritate sau de accountability sau de un partener care să îi ajute să-și atingă obiectivele.

Din punctul ăsta de vedere ca proces, ca mod de desfășurare, el seamănă cu alte forme: cu coachingul, cu terapia. Stau față în față doi oameni sau pe Zoom, mai nou și vorbim despre lucruri. Doar că change strategistul este expert în ghidatul ăsta de oameni. Adică a mai trecut prin procese de genul ăsta cu alți oameni și atunci nu e ca și cum ai vorbi cu un om oarecare, ci cu cineva care are niște know how, niște training și mai ales, nu are nicio altă miză în viața ta.

Nu este nici prietenul, nici fratele, nici altcineva cu care te vei întâlni mâine pe stradă și s-ar putea să regreți că ai spus sau că nu ai spus ceva în acea ședință. E un om din afara vieții tale, din afara lumii tale și tocmai de aia este obiectiv și poate să-ți spună sincer niște lucruri în față, să te ajute mai mult decât ar putea un prieten care nici nu are trainingul ăsta.

Cristina: Și ce se întâmplă de obicei este că ne ducem la prieteni, mai degrabă, ca să ne descărcăm, să spunem niște lucruri și să ne conectăm cu ei sub o formă sau alta dar nu neapărat ca să găsim rezolvări la probleme pe care le avem sau la provocări actuale.

Andrei: Da, nu e despre asta. A lucra cu un change strategist nu este doar despre „mă duc într-un loc și vorbesc despre lucrurile care mă supără în viața mea”. Nu e un mecanism de coping, de a gestiona mai bine lucrurile prin care trec, ci mă duc acolo pentru că vreau să schimb ceva în viața mea ,să fie mai bine și să o rezolv, să o accelerez, să ajung la un alt nivel și atunci presupune și o doză destul de mare de acțiune, de asumare a responsabilității, de a face lucruri efectiv, e mai practic, mai pragmatic din punctul ăsta de vedere.

Cristina: Care sunt obiectivele cu care vin oamenii de obicei într-un astfel de proces?

Andrei: Foarte multe. Am făcut o listă la un moment dat dar aș zice categoriile mai mari. Sunt câteva categorii. Sunt obiective din zona profesională, poate schimbare de carieră, schimbare de job, de companie, cum obțin o promovare, în zona asta. Atingerea unor obiective, unor KPI’s – sunt în zona profesională mai degrabă.

Apoi sunt din zona de relații și de cuplu dar și de relații în general. Cu oameni apropiați, cu prieteni, cu familie, cu șeful chiar. Și acolo avem îmbunătățirea modului în care relaționăm, în care comunicăm, rezolvare sau gestionare de conflicte, toată zona asta.

Apoi mai e o zonă care ține de obiceiuri. Foarte largă și asta. De la obiceiuri negative – și atunci ne ducem în obiective de genul „vreau să slăbesc, vreau să mă îngraș, vreau să devin mai fit, vreau să mă las de fumat, vreau să beau mai puțin alcool, vreau să nu mă mai uit la 20 de episoade în fiecare seară”. Sau din contră „vreau să încep să mă uit la mai multe seriale că simt că nu am asta în viața mea și nu mă distrez suficient”. Sunt o grămadă de obiceiuri de care vreau să scap sau obiceiuri pe care vreau să le construiesc.

„Vreau să mă apuc să alerg, să fac mai mult sport, vreau să-mi construiesc niște obiceiuri alimentare mai sănătoase și am nevoie de suport, nu reușesc pentru că am obiceiurile astea din urmă care îmi tot dăunează”.

Deci obiceiuri. Construcție și deconstrucție. Adică să înțelegem ce nu funcționează acolo și apoi să scăpăm de cele care nu funcționează.

Care mai sunt categorii mari? Poate zona asta în care funcționăm cumva împotriva personalității noastre. Avem niște trăsături de personalitate care ne încurcă într-un fel într-o parte a vieții noastre și atunci avem nevoie să învățăm să deal-uim cu ele mai bine. Poate suntem foarte agreeable și atunci avem nevoie să învățăm să fim un pic mai asertivi, să ne cerem drepturile, să trasăm niște limite mai ferme în viața noastră personală, profesională. Sau poate că avem o stabilitate emoțională medie, nu neapărat joasă dar care ne creează probleme pentru că ne generează anxietăți sau ne este greu să gestionăm emoțional niște lucruri și atunci învățăm tot felul de metode și tool-uri care să ne facă să fim mai resilient și să gestionăm mai bine lucrurile astea.

Să zicem că as încadra-o la „îmbunătățit”, lucrat cu anumite trăsături de personalitate. Și evident că e o zonă foarte largă aici care are o zonă de overlap mică cu psihoterapia. Adică de la un punct încolo, lucrul cu anxietatea, cu depresia țin de psihoterapie clar, nu de coaching, nu de change strategist. Dar faptul că învățăm să medităm sau învățăm tehnici de respirație, poți să le înveți fără probleme cu un change strategist.

Tot un change strategist poate să-ți spună când e cazul să mergi la un psihoterapeut și când nu mai ține de el, e un alt expert, un alt specialist cu care ai nevoie să lucrezi care e mai train-uit să te ajute mai ușor, mai bine.

Cristina: Hai să facem un pic diferența asta, cred că ar ajuta. Cine ar beneficia mai degrabă să lucreze cu un psihoterapeut și cine ar putea beneficia să lucreze cu un coach sau un change strategist?

Andrei: Cred că sunt niște cazuri clare. De exemplu existența de traume și când e vorba de o traumă în vreun fel, aia ține de psihoterapie. Nu de change strategist. Când vorbim de diagnostice sau chiar de depresie, anxietate diagnosticată, ține de psihoterapie. Cred că zona clinică. Atunci când viața ta, a clientului este în așa măsură încurcată de challenge-ul, problema cu care vrei să vii, încât nu-ți mai permite să ai o viață normală, să funcționezi normal în societate.

Nu reușești să-ți găsești un job de zece ani? Aia ține în mod cert de terapie. Nu reușești să legi o relație de cuplu de nu știu câți ani sau durează maxim două săptămâni toate? Aia s-ar putea să țină mai degrabă de terapie. Fiindcă indică faptul că sunt niște lucruri pe care orice om le face, le are, funcționează în societate. Dacă nu le poți face merită să te duci mai degrabă către un psiholog, un psihoterapeut și să vezi ce e acolo. Poate că nu e, nu ține de competența lor dar e mai safe să te duci acolo.

Nu știu… oameni în perioada asta care sunt atât de panicați și de anxioși încât nu mai ies din casă sau nu se mai văd cu nimeni, nu mai comunică cu nimeni. Ăștia sunt niște indicatori destul de puternici că s-ar putea să ai nevoie de terapie. Că ne este frică și suntem un pic speriați de această pandemie, e normal. Toți avem chestia asta. Dar cât de puternic este nivelul de reacție face diferența de multe ori între psihoterapie și orice altceva.

Și profit de asta ca să clarific. Noi nu facem psihoterapie. Change strategiștii nu fac psihoterapie, nu sunt psihoterapeuți. E o delimitare foarte clară. Psihoterapia lucrează mult mai mult cu prezentul și cu trecutul. În zona de change strategist lucrăm mai mult cu prezentul și cu viitorul. Planning, acțiune, getting things done, foarte mult în zona aia.

De asemenea o diferențiere aș zice că este în zona menționată mai devreme, partea de coping, de a vorbi cu cineva doar ca să mă simt mai bine, să fie mai gestionabilă pentru mine următoarea perioadă pentru că este o perioadă grea prin care trec.

Psihoterapeuții sunt mult mai bine train-uiți pe asta și procesele de terapie sunt de obicei mai utile pentru chestia asta, pentru a te însoți pe un drum în care nu ai neapărat control, nu poți să rezolvi mare lucru. Că există situații în viață, avem nevoie să acceptăm și să putem să trecem mai ușor printr-o perioadă și nu prea avem ce să facem. Îți dau un singur exemplu. Zona de doliu.

Nu e ca și cum pot face un action plan și să rezolv ceva. Ok, ți s-a întâmplat … nici măcar nu ți s-a întâmplat ție dar suferi și tu din cauza asta că cineva din jurul tău nu mai este acolo. O să doară, știm asta dar putem să trecem prin perioada aia, să învățăm niște lucruri din ea, să o procesăm mai ușor, să rămână mai puține urme și să fie mai suportabilă o perioadă care este fundamental mai grea pentru oricine.

În cazurile astea mai degrabă terapie. De asta avem nevoie. Dar e doar un exemplu de lucruri care nu sunt „schimbabile” neapărat. Adică nu avem ce să facem noi mâine ca să schimbăm toate astea. Avem nevoie uneori de cineva care să ne ghideze, asculte, ajute, de multe ori. Și asta ține de terapie.

Cristina: Și să înțelegem ce se întâmplă, cum ai spus acum în exemplul cu doliul. Poate uneori avem tendința să trecem cât mai rapid peste ce s-a întâmplat și să uităm. Ceea ce s-ar putea ca pe termen lung să aibă anumite repercusiuni și atunci ne-ar ajuta să ne fie cineva alături prin proces, tocmai ca să nu existe alte urmări pe termen lung.

Andrei: Da, să procesăm ce ni se întâmplă. La asta ajută foarte mult terapia. Acum nu aș vrea să vorbesc foarte mult în numele psihoterapeuților dar pot să spun că i-ar ajuta să comunice mai mult despre lucrurile astea pentru că nu o fac suficient. Nu simt că sunt eu ăla cel mai calificat să explice care e job-ul lor dar în discuția noastră e relevant ca să înțeleagă oamenii cam care sunt granițele.

Mi-ar plăcea, poate vorbim mai mult cu niște psihoterapeuți care să ne povestească mai clar cum văd ei limitele astea.

Cristina: Da, cred că ar ajuta foarte mult și ar ajuta ca oamenii să fie mai deschiși, să apeleze, indiferent de omul la care apelează. Până la urmă  cred că oricine ar putea beneficia.

Aș vrea să vorbim un pic și despre coaching-ul clasic și care este diferența față de change strategy. Pentru că change strategy are multe elemente de acolo dar totuși, după un anumit punct diferă. Și să explicăm oamenilor care sunt acele diferențe.

Andrei: Da, spuneam și mai devreme un pic, în change strategy suntem la o intersecție de mai multe zone. Avem și partea de ascultare, questioning din coaching-ul co-activ… dar share-uim un pic mai mult know how, framework-uri, explicăm cum funcționează niște nevoi, niște lucruri mai spre training. E doar unu-la-unu dar la modul că stăm și mai facem o schemă pe tablă, mai desenăm un proces astfel încât să se întâmple și un transfer de know how de la specialist, de la change strategist către client.

În coaching-ul pur, co-activ se face foarte puțin asta, spre deloc. Acolo lucrezi strict cu ce vine clientul, îi pui o oglindă în față, îi pui întrebări și ajută să găsească clientul opțiuni noi, variante noi pe care apoi să le exploreze, să le analizeze și eventual să acționeze pe ele, doar că la noi este un pic mai mult sharing de know how.

De asemenea mai este o diferență în zona de directivitate, nu vreau să devin foarte tehnic în această discuție dar change strategiștii sunt un pic mai pragmatici, practici și uneori își permit să vină cu sugestii de potențiale soluții și direcții. Și subliniez „sugestii”. Adică niciodată nu o să fie „du-te, fă asta”. Dar e un pic mai mult sharing pe tool-uri, instrumente și chestii practice. Ceea ce tehnic se cheamă „direcționare”. Adică mai dai și direcții, nu doar îl întrebi pe client care sunt ideile care i-au venit lui în cap, așa cum se face în coaching-ul standard.

Dar astea sunt deja niște diferențe de nuanță. Dacă ar fi să le sumarizăm aș spune că change strategiștii au un proces ceva mai practic, mai pragmatic și orientat mai mult către acțiune și asumarea de responsabilitate decât în coaching-ul pur. Și chiar și față de terapie, clar. Mult mai practic, mai pragmatic și mai aplicat. Și mai orientat către viitor.

Unde ești azi, unde vrei să ajungi, cum e diferit? Avem nevoie să schimbăm niște lucruri azi ca să putem să credem că o să ajungem acolo? Care sunt lucrurile alea? Hai să facem un plan, hai să vedem cum le schimbăm, hai să vedem de la săptămână la săptămână. Se întâmplă lucrurile, s-au făcut pași? S-au schimbat chestii? Mai ai nevoie de ajutor? Și la un moment nu mai ai nevoie de ajutorul meu, change strategist.

Și atunci mă dau doi pași în spate și clientul își continuă viața. Și mergem unde vrea el să meargă.

Scuză-mă două secunde, aș mai zice ceva. Am spus că își continuă viața… cred că și procesele sunt în general mai scurte. Procesele de lucru în număr de sesiuni cu un change strategist sunt de obicei mai scurte. Variază de la change strategist la change strategist. Sunt mai multe modele. Unele lucrează pe mai puține sesiuni, altele au proces pe câteva luni dar comparativ cu coaching-ul tradițional și cu atât mai mult, comparativ cu psihoterapia sunt procese mai scurte.

Cristina: Aș vrea să fac o mențiune aici. Foarte multă lume este reticentă când aude de termenul life coaching pentru că au impresia că vine cineva și îți spune ce să faci cu viața ta ca și cum ar fi un expert. Și aș vrea să lămurim și partea asta pentru că e o problemă.

Andrei: Mă bucur că ai adus asta în discuție, chiar e o problemă. În special oamenii care sunt în afară, care nu au fost nici clienți de coaching, nu sunt nici coachi sau change strategist sau ce sunt ei… deci nu sunt în domeniu. Au percepția asta că atunci când te duci să lucrezi cu un coach o să-ți dea el soluții și o să-ți spună ce să faci. Și e profund greșit. Nu așa funcționează.

Oamenii ăștia sunt specialiști cel mult în procesul de a te ajuta să descoperi niște lucruri. În niciun caz nu și-ar permite să ia decizii pentru viața ta, nici măcar să-ți sugereze direct „uite, eu cred că ar trebui să faci X”. Nu și-ar permite să facă asta pentru că ei înțeleg că sunteți persoane diferite. Chiar dacă eu, Andrei, am avut niște experiențe care sunt super similare, sunt identice cu problema cu care vii la mine, niciodată nu o să iau soluția mea să zic „uite așa se face pas cu pas. Acum du-te și fă-o”.

Pentru că eu înțeleg că ești alt om, ai altă personalitate, vii din alt context. Chiar dacă pentru mine a funcționat perfect, există șanse ca la tine să funcționeze diferit. Și atunci există moduri în care eu îți pot share-ui acest know how, nu ți-l ascund. Dar în același timp e responsabilitatea mea ca tu să înțelegi că asta a fost o soluție pentru mine și nu înseamnă neapărat că va fi o soluție și pentru tine.

Iar dacă găsești ceva relevant în ce ți-am povestit, putem să găsim o soluție pentru tine, împreună. Mai mult tu (râde). Dar în niciun caz nu o să iau soluții să le împachetez și să ți le dau pe tavă. Nu e consultanță. Nu e „eu știu cum se face, hai să-ți spun”. Nu e deloc așa.

Este „eu știu mai degrabă cum să creez un cadru în care tu să poți să îți accesezi niște resurse care erau în tine, sunt ale tale și sunt particulare pentru tine.” Ceea ce face de multe ori ca soluția la care ajung clienții în timpul unei sesiuni să fie surprinzătoare și pentru change strategist. Și e ideal să fie surprinzătoare și pentru el. Pentru că în felul ăsta știe că nu a sugerat el o soluție, ci a curs natural prin faptul că a creat acest spațiu cadru, a pus întrebările potrivite, a ascultat, a dat feedback, poate a mai adus niște bucăți de know how care să-l ajute pe client să ajungă la propriile opțiuni. Și ăsta e semnul că s-a întâmplat o chestie bună acolo din punct de vedere al procesului.

Ăsta este și un răspuns la întrebarea pe care eu am auzit-o de multe ori dar adevărat, tot așa, în contexte aduse de oameni care nu sunt foarte familiari nici din postura de client, nici specialiști: „Cum poate un life coach să fie expert în atât de multe lucruri? Cum poți să faci și pe weight loss, poți să vorbești de relații și poți să vorbești și de carieră?”

Și aici sunt două răspunsuri. Ăla mai simplu este tocmai din cauzele pe care le-am zis mai devreme. Pentru că eu nu trebuie să fiu expert în chestiile alea. Expertiza mea este de a ține cadrul, de a pune întrebările, de a observa lucruri pe care alții nu le observă dar ți le spune. Dar ți le spune într-un mod care să te ajute. Aia e expertiza mea. Nu relații, shift-uri de carieră sau weight loss neapărat. Asta o dată.

Știu că pentru mulți oameni este greu de crezut că este atât de multă putere într-un proces fără informație neapărat. Well, să o încerce. Și când zic „să o încerce” nu trebuie să încerci un proces întreg. Este suficientă o oră ca să-ți dai seama de cum te poate ajuta asta fără să vină ca un set de instrucțiuni foarte clare.

Iar un al doilea răspuns, poate un pic mai nuanțat la întrebarea „cum poate un life coach să fie expert în atât de multe zone” este evident că fiecare change strategist sau life coach poate lucra mai mult pe anumite subiect și evident că este mai relevant pentru tine dacă a lucrat cu douăzeci de oameni pe weight loss și tu ai obiectiv de weight loss. Du-te la ăla care are mai multă experiență pe weight loss. Dar înțelege că faptul că te duci la ăla nu înseamnă că o să preia el responsabilitatea și o să-ți spună pas cu pas ce să faci că nu așa funcționează. Ăla e doar un change strategist prost.

Din fericire nu există change strategist prost pentru că suntem foarte puțini și au fost train-uiți în felul ăsta dar life coachi proști există. (râde) Și am o listă cu nume aici… (râde)

Cristina: (râde) Să începem acum să le enumerăm? Ajungeam imediat și la asta. Vreau să fac o paranteză rapidă pentru că m-ai dus cu gândul la coach-ii de alergare de afară, unde datele arată clar că cei care sunt cei mai buni coachi nu sunt cei care au alergat cel mai bine un traseu de zece ori, ci sunt cei care au lucrat cu zece oameni complet diferiți pe acel obiectiv și acolo se vede diferența.

Bine, este același motiv pentru care un atlet care este foarte bun nu o să fie automat și un coach foarte bun (mă refer aici la antrenorii sportivi, păstrez paralela cu sportul de afară). Și mă refer și invers. Un atlet mediocru nu este neapărat și un antrenor bun.

Andrei: E foarte interesant ce ai zis aici. Eu văd aici o paralelă foarte interesantă cu lucruri mai simple. Cu cititul de cărți. Și e un exemplu pe care îl dau de 15 ani cel puțin, de când eram mult mai implicat în zona asta de cărți din România.

Când citești o carte se întâmplă două lucruri:

Obții niște informații, niște know how. E mai simplu să ne imaginăm asta la cărțile de self-help sau la astea mai practice, chiar și în literatură înveți niște lucruri. Despre o anumită zonă care e descrisă în carte, despre un mod de a vorbi al oamenilor din vremea aia. Înveți lucruri. Și la sfârșitul cărții poți să vorbești despre asta cu cineva. Să povestești despre carte.
Există un proces prin care tu încerci să înțelegi cartea în timp ce o parcurgi. Cine e ăla? Ce s-ar putea întâmpla în continuare? Exercițiul de imaginație despre cum arată câmpul descris în trei pagini de carte, modul în care ți-ai imaginat personajul Y din carte.

Tot procesul ăsta în care tu cu mintea încerci să cuprinzi, să aprofundezi și să nuanțezi ceva ce citești într-o carte nu are atât de multă treabă cu conținutul cărții. Know how-ul, informația din carte e una. Ai putea să o obții la un search pe Google. „Cum îl cheamă pe personajul din cartea X?” „Cum se termină cartea Y?”

Și ai același know how cu omul care a citit cartea. Dar cu toate astea, omul care a citit cartea foaie cu foaie a accelerat niște procese de dezvoltare în creierul lui și la sfârșitul cărții nu mai este omul care era la începutul cărții.

Este relevant pentru că oamenii au impresia că dacă ar putea să apese pe un buton și ar înmagazina toată informația din astea cinci cărți ar fi egal cu cineva care a citit cele cinci cărți. Și asta e profund greșit. Nu ar fi deloc egali. Ar avea aceeași informație dar nu ar avea capacitățile dezvoltate de oamenii ăia în timp ce procesau cartea și încercau să-și dea seama ce naibii se întâmplă, își imaginau ce s-ar putea întâmpla. Și sunt două procese foarte diferite.

Cred că e similar și în zona asta de a lucra cu un expert, cu un change strategist sau un coach. Pentru că un change strategist sau un coach care a făcut fix același drum de zece ori,  a alergat același traseu și a scos un timp foarte bun, aia e una. Unul care a lucrat cu persoane diferite și a încercat să înțeleagă care sunt diferențele, de ce unii reușesc și alții nu, ce se întâmplă când o iei prin stânga și ce se întâmplă când o iei prin dreapta. Și a văzut asta din suficient de multe unghiuri, nu are doar know how-ul, are și o dezvoltare mentală internă care îi dă flexibilitate.

Practic o să vii în fața lui, o să-i povestești ceva și omul cu experiență mai variată și mai laterală va avea mai multă deschidere să te asculte, te va judeca mai puțin pentru că nu are cum să mai creadă că știe.

Te duci la unul care a făcut același traseu de zece ori și îți spune el cum e treaba. Te duci la cineva care a văzut suficient de multe lucruri suficient de diferite, omul ăla nu are cum să-ți zică „hai că-ți spun eu cum e treaba”. Pentru că a văzut suficient de multe cazuri diferite încât să înțeleagă că noi suntem foarte diferiți ca oameni. Și atunci o să te asculte cu mai multă atenție să își dea seama ce e diferit la tine, ce e particular, ce te face pe tine unic.

Și acum că știe, că înțelege parțial, nu complet, ce te face unic, poate să te ajute să creați împreună o soluție unică doar a ta. Și care la altcineva nu ar merge.

Și asta este frumusețea și valoarea proceselor de lucru unu-la-unu. Și terapie și coaching și change strategy. Frumusețea stă în faptul că e un proces de formare, de creștere, de educare, de dezvoltare personalizat. E despre tine din minutul unu al ședinței până la sfârșitul ședinței. Doar despre tine. Spre deosebire de o carte pe care o citești sperând că ceva din carte se va potrivi  cât de cât contextului tău de viață și deci o să te ajute.

Cristina: Interesant că spui asta pentru că sunt foarte mulți oameni care vin și spun: „Eu vreau să lucrez cu cineva care el personal a atins obiectivul ăsta și este perfect pe obiectivul ăsta”. Și nu suntem perfecți.

Andrei: Da, fiindcă oamenii ăia cred (îmi imaginez, nu cred că așa sunt toți) că ce le lipsește lor este know how-ul. Zi-mi exact cum ai făcut. Dacă îmi zici cum ai făcut, gata, o fac. Și nu e așa. În 99% din cazuri nu e așa. Uneori e așa, uneori ne lipsește know how-ul.

Dar ia „productivitate” – multe obiective din zona asta cu care vin clienți. Serios, crezi că oamenii nu știu că au nevoie de un calendar sau de o agendă să pună task-urile acolo? Come on! Dacă faci un training mâine și le spui: „Guys, vă zic eu, aveți nevoie de un Google Calendar” ăia aruncă cu roșii în tine.

De ce? Pentru că toată lumea știe asta. Ok. O fac?

Cristina: Ei, asta e partea a doua.

Andrei: Exact, asta e partea a doua. Și întrebarea este: de ce nu o fac? De ce nu faci toate lucrurile pe care le știi ca know how, ca informație? Știi cum se fac și totuși nu le faci? Nu le faci fiindcă ai niște limitări, niște credințe limitative, niște obiceiuri mai puțin productive pentru tine. Pentru că nu vezi niște lucruri fiindcă ești prea subiectiv și ai nevoie să ți le arate cineva uitându-se din afară. Pentru că nu înțelegi exact cum să-ți manageriezi motivația și drive-ul. Pentru că în realitate ai alte priorități în viață dar tu tot îți zici că prioritatea ta este să fii productiv sau să slăbești sau să schimbi cariera. Și ai nevoie de cineva care să se uite și să spună „eu văd altceva”.

Adică sunt alte lucruri de care au nevoie oamenii, nu know how-ul. Sunt foarte puține cazurile în care un client ajunge să lucreze unu-la-unu cu un specialist și tot ce îi lipsește este know how-ul. Se mai întâmplă. Alea sunt procese care se termină într-o ședință. Nu știai lucrul ăsta, ți-a spus cineva că există…Nu ți-a dat soluția, ți-a spus: „Uite, există tool-ul ăsta, poate vrei să-l folosești”. Mi-a explodat capul, nu știam că există tool-ul ăsta, mi-a schimbat viața. Aici se vede experiența coach-ului.

Dar astea sunt poate 5% din cazuri. În rest noi avem nevoie de cineva care să ne ajute să ne construim propriul manual de utilizare. Suntem ca niște mașinării foarte complexe și unice care au venit pe lumea asta fără manual de utilizare și avem nevoie să-l scriem.

„Eu am învățat despre mine că atunci când se întâmplă asta, default-ul meu este că reacționez așa și am învățat aceste două-trei modalități prin care eu pot să fac lucrurile diferit când mi se mai întâmplă genul ăsta de situație”. Și acum am manual de utilizare.

„De câte ori mă enervez am aceste două tool-uri. Unul este această tehnică de respirație, altul este această  analiză din cognitive behavioral therapy. Zece minute durează aia, 15 minute durează cealaltă, le fac în ordinea asta și pentru mine, Andrei, lucrurile se schimbă fundamental în 25 de minute. Every fucking time”

Ceea ce nu înseamnă că pentru oricine altcineva s-ar schimba la fel. Nu. Eu am descoperit că pentru mine asta funcționează și acum le folosesc și fac parte din manualul meu, din cum funcționez eu, Andrei. Și atunci avem nevoie să scriem pagini din manualul ăsta. Să ne înțelegem pe noi și să putem să ne fie mai clar, să avem mai multă claritate legat de ce o să facem data viitoare când devine greu sau de cum putem să apăsăm butoanele astfel încât să accelerăm să fim mai productivi și tot așa.

Și de aia e un proces unic. De aia avem nevoie de cineva care să fie deschis să construiască acest proces unic pentru noi. Pentru că noi suntem unici. Că dacă ar fi funcționat să citim cu toții aceeași carte de productivitate și toți devenim brusc productivi, am fi trăit într-o altă lume. Obviously nu funcționează așa.

Cristina: Da, este clar că nu accesul la know how este problema. Mai ales în ziua de azi când toată lumea are acces la aceiași informație.

Hai să vorbim un pic și de colegii de change strategy. Pentru că noi am lansat site-ul organizației Whisper – Center for Strategy Change pe www.change.ro unde sunt listați toți change strategiștii de care discutam mai devreme și unde lumea poate să-i vadă și să se înscrie la o primă sesiune, să pornească un astfel de proces. Și voiam să povestim un pic cum decurge exact toată etapa asta de început.

Andrei: Păi oamenii își dau seama că vor să schimbe ceva. Ori se uită la realitate și văd că au mai încercat și în trecut să schimbe ceva și nu s-a schimbat sau nu s-a schimbat cum au vrut ei și atunci își dau seama că poate au nevoie de un pic de ajutor sau poate își doresc. Sau au un challange mai actual care îi face să se gândească la faptul că un change strategist i-ar putea ajuta și să zicem că nu știu, nu le este clar dacă obiectivul lor poate fi ajutat de un astfel de proces.

Dar indiferent dacă bănuiesc că ar putea să-i ajute, sugestia mea este să ne contacteze pe www.change.ro, pot să se ducă pe pagina Find a change strategist, pot să ne scrie acolo și în momentul în care ne scriu noi luăm legătura cu ei, înțelegem un pic în câteva întrebări cam ce cred ei și ce speră să rezolve. În funcție de asta noi le spunem „te putem ajuta sau nu”. Dacă da, le sugerăm, le facem un proces de matching. Care e mai complex, implică inclusiv… nu știu cum să-i spun, nu e chiar un assesment.

Completează un form, nu e cu răspunsuri corecte și greșite, este cu „spune-ne cum funcționezi tu un pic”. Completează acest form iar pe baza lui și pe baza discuției pe care am avut-o cu ei putem să-i matchuim cu cineva care are foarte mari șanse să-i ajute. Și ținem cont aici de mai multe criterii care țin atât de: cum au descris clienții problema, cât și de cum îi cunoaștem noi pe colegii noștri și știm ce experiență are fiecare și știm pe ce subiecte lucrează fiecare, ce fel de personalitate are fiecare. Dacă e bărbat sau femeie, ce vârstă are, fiindcă lucrurile astea contează. Cel puțin în procesul ăsta de chimie inițială.

După care se ajunge la o primă sesiune în care se testează fix această chimie și se fac primii pași către schimbare. Și clientul vede dacă i se potrivește. Mă rog… și change strategistul vede dacă se potrivește cu clientul. Au ei o discuție acolo. Dacă totul funcționează bine cum de obicei funcționează, atunci decid împreună să meargă mai departe, cum să meargă mai departe, discută cât costă, cam cât durează. Toate detaliile astea pe care și le discută ei între ei.

Noi practic facilităm prima parte până când îi match-uim cu cineva care are șanse mari să îi ajute din punctul nostru de vedere.

Cristina: Da și mi se pare foarte importantă partea asta de personalitate pentru că fundația și training-ul oamenilor, trainingul în change strategy method este identic. Este aceeași bază. Mai departe, ce face diferența foarte mult este fix această personalitate și chimie, inclusiv felul în care sunt motivați oamenii. Poate unii preferă accountability, poate alții vor pe cineva care să-i încurajeze, să fie un fel de cheer leader.

Și contează foarte, foarte mult să rezoneze cu acel om și să fie cineva cu care chiar să-și dorească să se audă și data viitoare. De abia să aștepte.

Andrei: Practic noi asta facem. Creștem șansele, probabilitatea ca asta să se întâmple prin acest proces de matching. Creștem șansele ca omul cu care te întâlnești, specialistul cu care te întâlnești să fie aliniat cu tine, să existe această chimie și deci să te poată ajuta. Să fie cât mai probabil să te ajute.

Cristina: Ce alte elemente mai contribuie la procesul de schimbare al unui om?

Andrei: Sunt multe. Dorința…

Cristina: Am putea să începem de acolo (râde).

Andrei: Cât de mult își doresc oamenii să se schimbe. Presupunem într-o mare măsură dacă au făcut pasul ăsta și ne-au contactat, există niște dorință acolo destul de mare. E o presupunere bună. Poate avea artificii. Adică putem să săpăm acolo să vedem care e motivația reală, de ce e important pentru client asta, se poate aprofunda. Dar de principiu clientul are nevoie să vrea să se schimbe. Tocmai de aia nu funcționează în alte zone. De aia nu merge să luăm prietenul ăla al nostru sau prietena aia a noastră de care știm noi, ni se pare nouă că are nu știu ce problemă și să-l rezolvăm noi.

Pentru că el nu simte că are nicio problemă, nu vrea să-i rezolvăm nimic. Doar noi vrem asta și de aia nu funcționează. Fiindcă oamenii care nu vor să se schimbe, nu se schimbă. E atât de simplu.

Cristina: Eu aveam o foarte mare problemă aici (râde).

Andrei: Cred că toți am trecut prin perioade de astea de încercat…

Cristina: De frustrare…

Andrei: Da dar știi de unde cred că vine de multe ori? Vine din faptul că ne raportăm la potențialul oamenilor. Ne uităm la cineva și ne imaginăm cum ar putea să fie dacă n-ar mai fi așa. Dar ce scăpăm din vedere când facem asta este că potențialul e una și potențialul realizat e alta. Și oamenii ăia au dreptul să facă ce vor ei cu viața lor, indiferent dacă nouă ni se pare bine, ne place sau nu.

Dar asta e în alte contexte. Tocmai de aia în context de lucrul dintre un change strategist și un client este mișto. Din start amândoi sunt acolo pentru că își doresc ca ceva să se schimbe. Clientul a venit acolo cu dorință de schimbare, change strategistul a venit acolo cu dorință de a facilita schimbarea. Suntem în aceeași echipă. Putem să fim aliniați unul cu celălalt și transparenți și sinceri.

Alte elemente care contribuie la schimbare… probabil capacitatea oamenilor de a se minți pe ei. Cu cât nivelul de bullshit pe care ni-l spunem este mai mare, cu atât schimbarea devine mai grea. Pentru că nu poți să schimbi ceva ce nu recunoști că există. Adică am nevoie să pot să arăt cu degetul la comportamentul pe care vreau să-l schimb, la ce fac greșit, la o trăsătură de personalitate pe care simt că o am și că mă încurcă un pic. Am nevoie să arăt cu degetul la ea, să o văd când mă uit în oglindă ca să pot să pun că asta aș vrea să fie diferită.

Dacă eu în capul meu îmi tot repet că nu am o problemă, atunci nu e nimic de schimbat acolo.

Cristina: E greu, e foarte greu. E motivul pentru care uneori oamenii nici măcar nu cer feedback direct altora. Pentru că s-ar putea să-i doară și odată ce devin conștienți de acele lucruri, poate că au nevoie să facă ceva cu ele. Și atunci preferă să nu știe.

Andrei: E și greu dar e și unul dintre beneficiile, nu știu dacă principale dar primele beneficii pe care le ai când lucrezi cu cineva. Cu un change strategist, de exemplu.

Cristina: De ce?

Andrei: Pentru că poți să vii să-i spui o poveste și să ai încredere că o să auzi un feedback real de la un om care nu te cunoștea până acum și care nu are vreo altă miză. Nu-i spun că se supără pe mine sau că nu mai e prieten cu mine sau că mă judecă sau că o să se simtă judecat și asta o să ne afecteze relația. Nu-i nimic din toate astea. Și atunci e un om care poate să-ți spună sincer ce aude.

E un exemplu pe care l-am mai dat dar nu cred că l-am mai dat într-un podcast. Foarte simplu și care nu are treabă cu contextul de change strategist. Eu am vreo doi oameni în viața mea pe care îi sun uneori fix cu genul ăsta de chestii. Și ei fac același lucru cu mine. Avem această înțelegere. Uneori când simt că mi-e neclar un subiect și încerc eu să-l rezolv în capul meu și nu reușesc sau nu se mișcă lucrurile, pun mâna pe telefon și: „Salut! Ai două minute?”

„Da”

„Ok, o să-ți spun ceva, lasă-mă să vorbesc, te rog, trei minute, vreau să-mi spui ce-ai auzit.”

Și încep să-i spun. Problema cum o văd eu. Mă uit, e chestia asta, o văd așa, așa m-am gândit, acum sunt tentat să iau decizia asta dar parcă tot nu e decizia potrivită. Stop. Și mă opresc. Ce ai auzit?

Și am încredere că oamenii ăștia, fiindcă am făcut asta de suficiente ori, o să-mi spună sincer ce au auzit. Și ce îmi spun ei sincer că au auzit este uneori, de destul de multe ori, diferit de ce credeam eu. Și uneori sunt chestii simple. Nu-i pun să-mi repete toată povestea. Uneori răspunsul e ceva de genul: „Știi care e decizia corectă dar ți-e frică să o iei. Asta am auzit.” That’s useful.

Sau din contră. Ești prea atașat de proiectul Y și de aia nu vrei să-l oprești deși e evident că va trebui să-l oprești. Ok. Asta mi-e util. E un feedback din exterior de la un om care… ok, nu e cea mai bună poziție pentru că am o relație cu ei, nu e un change strategist, ar fi și mai bun unul dar e un feedback util. Din afară. Îți spun ce văd eu, zi-mi ce vezi tu.

Și pare o chestie mică uneori dar nu e atât de mică. E atât de centrală în cum funcționează lumea asta. Noi acum avem un scaun între noi. Știu că avem un scaun între noi pentru că eu mă uit la el și cred că e un scaun. Și dacă tu te uiți la el și te întreb: „Cristina, ce e ăsta?” Și tu zici: „E un scaun”, eu știu că avem un scaun între noi.

Dacă eu m-aș uita la el, aș crede că e un scaun și te-aș întreba: „Cristina, ce e asta?” Și tu ai spune: „Nu-i nimic aici…”

Cristina: „Nu știu despre ce vorbești”

Andrei: „Asta care? Spațiul ăsta dintre noi?” Eu aș avea o problemă. Că puteam să jur că e un scaun între noi. Și brusc realitatea mea nu mai e la fel de clară. Eu nu mai sunt sigur dacă nu vezi tu scaunul dintre noi sau îmi imaginez eu un scaun între noi.

Realitatea acestui scaun între noi sau oricare obiect din cameră nu e atât de practică și pragmatică cum pare. Noi avem un scaun între noi pentru că am căzut de acord noi doi că avem un scaun între noi. Și atunci realitatea este de foarte multe ori definită de faptul că mai mulți oameni au căzut de acord că ceea ce văd este același lucru. Hai să cădem de acord că vom numi această formă geometrică „scaun”. Și gata, acum e un scaun.

Și e vizibil. Dacă tu vii dintr-o altă zonă, vii dintr-un alt colț al lumii și spui: „Nu, asta e o masă că noi numim masă chestia asta”, brusc avem o problemă de comunicare.

„Nu, e un scaun.”

„Nu, e o masă.”

Faptul că noi venim din aceeași zonă culturală și că ambii am fost învățați că ăsta e un scaun, îl face să fie un scaun și să ne putem raporta la el ca fiind un scaun. Și atunci, ca să ne întoarcem la ce povesteam, faptul că noi avem o realitate în capul nostru despre „de ce avem problema asta”, „ce ar merge să facem”, „de ce nu funcționează”, „ce am încercat în trecut și nu a mers”… Avem o poveste în capul nostru. Faptul că avem povestea asta și putem să venim într-o interacțiune cu un change strategist, să o punem pe masă și să spunem: „am problema asta, hai să ți-o descriu”. Și putem primi feedback onest de la omul ăla, va face ca anumite părți din poveste să devină evidente și clare.

Și omul ăla le vede la fel, deci suntem la fel, deci suntem aliniați, e reală partea aia. Dar în același timp va face ca alte părți să stea în picioare. Și el să-mi spună: „Da, ok, înțeleg că ai șeful ăsta care te persecută la birou, înțeleg asta din ce mi-ai povestit. În același timp înțeleg că există lucruri pe care tu nu le faci la birou și mai înțeleg că omul ăsta este foarte ușor trigger-uit atunci când angajații nu-și fac lucrurile pe care trebuiau să le facă.”

Brusc asta dă o altă perspectivă. Am un șef care pare abuziv, poate e abuziv dar nu e doar la el. Am și eu ce să fac. Contribui și eu la asta. Și atunci, brusc, am opțiuni de a schimba lucrurile. Nu mai e despre „plec azi și îmi dau demisia dar unde mă duc?” Poate să fie asta, rămâne în continuare o opțiune, mai ales dacă e vorba de abuz. Dar poate să se transforme foarte ușor în: „Aș putea să fac pentru patru zile tot ce promit că fac și să văd ce se întâmplă. Dacă nu cumva lucrurile se schimbă. Dacă nu cumva ăla nu era abuz. Era doar un om care dintr-o comunicare ineficientă nu știa să-mi ceară să-mi fac treaba cum trebuia să o fac, de fapt.”

E doar un exemplu. În niciun caz nu cred că așa se întâmplă mereu dar voiam doar să exemplific cum un feedback în plus de la cineva obiectiv poate să-ți genereze opțiuni noi pentru o problemă pe care o aveai, unde nu vedeai decât o variantă și aia nu era bună.

Cristina: Și cred că ăsta este unul dintre lucrurile cu care am venit eu la tine și am început să lucrăm împreună în 2017. Fix așa. Mă simțeam blocată și nu mai reușeam să ies din situația în care mă aflam. Din urma primei conversații mi-am dat seama brusc de niște limitări, de niște credințe pe care le aveam și de acolo mi-a fost mult mai ușor.

Andrei: Da, e etapa asta de obținere de claritate și de validare a ce ai în cap. Cât din povestea pe care o am eu în cap e reală și cât nu e? Și după ce avem partea asta de claritate, uneori nu mai avem nevoie de ajutor. Uneori se rezolvă pentru că suntem capabili să rezolvăm dar nu vedeam suficient de clar, că era doar în capul nostru.

Alteori mai avem nevoie de niște lucruri și atunci trecem în alte etape de lucru pe care le putem avea în continuare cu un chnage strategist, în care generăm opțiuni noi, soluții noi, vedem cum facem, pe ce butoane apăsăm ca să ne și ținem de lucrurile alea, ca să se și întâmple, nu doar să fi generat niște idei în cap și atât. Și tot așa. Pot fi multe procese.

Dar asta voiam să spun. Dacă îmi aduc aminte de aici pornisem…

Cristina: De la elementele procesului de schimbare.

Andrei: Da și cum oamenii se mint. Cu toții ne mințim într-o anumită măsură. Problema e cu cât ne mințim mai mult, cu atât ne este mai greu să vedem clar și deci să acționăm și deci să schimbăm ceva. Și ca să nu ne mai mințim avem nevoie să facem acest pas și să spunem: hai să spun cuiva ce zic eu în fiecare zi și omul ăla să genereze un feedback și să avem o discuție despre asta.

Și atunci, cu cât suntem mai sinceri cu noi, cu atât cresc șansele să putem schimba ceva în viața noastră. Și astea cred că ar fi două prime elemente care țin de schimbare. În rest subiectul ăsta de schimbare e foarte vast. Ar fi frumos să putem să rezumăm și într-o oră cum se schimbă oamenii. Dar nu cred că e atât de simplu.

Însă ce e clar este că ajută să lucrezi cu cineva care a văzut mulți oameni schimbându-se. Că tu te-ai văzut doar pe tine atât de intim, atât de direct. Adică noi suntem martorii propriilor noastre schimbări sau schimbărilor din propria noastră viață.

Dar avem problema asta… Nu știu dacă te-ai gândit la asta vreodată. E chestia asta… toată viața noastră, toată existența noastră de când ne naștem până plecăm de aici este percepută la persoana I. E prin ochii noștri. Suntem în centrul fiecărei întâmplări care are loc în viața noastră. Noi suntem în centru. Suntem miezul. Pentru că dacă nu suntem în mijlocul, dacă nu suntem parte din ea, nu există pentru noi. Sigur că se întâmplă acum în Africa niște chestii. Dacă eu nu știu despre asta și nu sunt conectat cu informația asta pentru mine nu există în momentul actual.

Și asta face ca percepția noastră legată de viață în general și de viața noastră în mod particular să fie biased. Să fie subiectivă profund. Noi nu vedem obiectiv lumea, o vedem prin ochii noștri. Și faptul că noi avem niște filtre, niște ochelari cu care ne uităm la lume, face să vedem o altă lume decât cei de lângă noi.

Cristina: Bun. Și am încheiat și cu elementele procesului de schimbare la care adăugăm personalitatea celui cu care lucrăm.

Aș mai vrea să te întreb: când nu funcționează o relație cu un change strategist? Că ai menționat mai devreme comunicarea.

Andrei: Păi cred că atunci când așteptările nu sunt comunicate corect și aliniate. Așteptările clientului și așteptările change strategistului. Dar ăsta e un job care ideal nu prea se întâmplă. E un job care e în responsabilitatea change strategistului și în general nu prea se întâmplă să nu fie clarificat. Dar se poate întâmpla să nu fie suficient de bine clarificat și atunci clientul să vină cu niște așteptări care sunt ori nerealiste ori nepotrivite cu rolul.

Și am trecut mai devreme prin niște exemple fix de asta. Dacă vii și te aștepți să fie cineva care doar să te asculte, să vorbiți, să te plângi, fără nicio conotație negativă, te duci acolo și te plângi că viața ta nu este cum ai vrea dar în același timp nu ești dispus să schimbi nimic, probabil că nu o să te ajute foarte mult chestia asta.

Ajută dacă și vrei să facem ceva legat de asta. Dacă nu ești dispus să facem ceva legat de asta nu e ceva în neregulă cu tine. Poate nu e un moment în care să faci schimbări în viață dar nu o să te ajute procesul.

Un alt exemplu poate fi atunci când ne așteptăm, cum ziceam mai devreme, să preia change strategistul responsabilitatea pentru deciziile noastre. „Zi-mi tu ce să fac”. De cele mai multe ori nu e spus așa dar cam asta e ideea. „Hai zi că tu ești expertul. Am problema asta, zi-mi cum o rezolv.”

Problema cu abordarea asta este că ce vrei tu, ce comunică clientul când spune asta este de fapt: „Nu sunt dispus să-mi asum eu consecințele deciziei ăsteia. Zi-mi tu să o fac că dacă iese prost, e de la tine”.

Cristina: „Am pe cine să dau vina”

Andrei: Exact. Este exact motivul pentru care noi ca change strategiști nu dăm aceste soluții și nu le spunem clienților ce să facă cu viața lor. Și fiindcă nu știm mai bine decât clientul ce să facă cu viața lui. Clientul este expert în viața lui. Noi suntem experți în proces. Și de asta dar și fiindcă nu vrem să ne asumăm responsabilitatea pentru deciziile din viața clientului. El are nevoie să-și asume responsabilitatea.

Și nu în ultimul rând, procesele astea, ca și procesele de psihoterapie, au nevoie să încurajeze autonomia clientului. Vrei ca acel client să termine procesul de lucru cu tine de trei ședințe, șase ședințe, trei luni, whatever. Nu contează, cât ați lucrat. Vrei să plece de acolo cu încrederea că data viitoare va putea să gestioneze singur. Nu că „sincer, nu cred că aș fi făcut-o dacă nu era Andrei”.

Cristina: Să depindă de altcineva.

Andrei: Da, nu e ok. Noi nu vrem să creăm o dependență acolo de niciun fel. Nu vrem ca clientul să simtă că fără Andrei nu se întâmpla. Poți să fii recunoscător că s-a întâmplat mai repede, că te-a ajutat, că ai ajuns mai sus decât sperai să ajungi fiindcă ai lucrat cu Andrei. Astea sunt ok. Dar în același timp, în timpul procesului ai nevoie să-ți reîntărești ideea că ești autonom, că ești capabil, că ești resourceful. Tu, client. Ai nevoie să ieși de acolo mai încrezător în propriile forțe decât când ai intrat. Și asta încercăm să facem. Să creștem toate lucrurile astea, nu doar să scoatem clientul dintr-o problemă de moment și atât. Că nu am rezolvat nimic dacă facem asta.

Cristina: Și aș mai vrea să menționez aici că ce am observat că se întâmplă este că oamenii își construiesc aceste relații așa cum își construiesc și alte relații din viața lor și este un pattern. Adică dacă vine și îmi spune „zi-mi tu ce să fac” cel mai probabil se întâmplă asta și în alte zone.

Andrei: Da, se întâmplă, e adevărat. Și atunci este rolul change strategistului să atragă atenția asupra chestiei ăsteia. Să întrebe: „Văd că ai venit cu așteptările astea, sunt curios dacă au mai fost contexte în viața ta în care s-a întâmplat asta. În care ai vorbit cu cineva, poate ai cerut ajutorul dar în același timp ai avut așteptarea să ia el deciziile astea pentru tine”.

E doar un exemplu ce zic acum, dar ai nevoie să verifici lucrurile astea. Și clienții dacă sunt sinceri cu ei în momentul ăla își dau seama. Fiind sincer, tuturor ne-ar plăcea uneori ca deciziile alea mai grele să fie luate de altcineva, nu de noi. Toți avem momentele alea în care sperăm că decizia asta m-ar ajuta să fie luată de altcineva și să nu mi-o asum eu. Dar asta nu înseamnă că chiar ne-ar ajuta asta pe termen lung.

Practic ownership-ul ăsta 100% al deciziilor noastre… asta e credința mea personală, nu vreau să o tratez ca pe vreun adevăr absolut dar eu cred că ajută întotdeauna să ne asumăm deciziile pe care le luăm. Ce voiam să spun cu asta este că înțeleg de ce uneori, în decizii grele, oamenii și-ar dori să vină cumva dinafară. Am de ales din astea două opțiuni, dacă se poate să dispară una pur și simplu, o iau pe aialaltă că nu am ce să fac. Sau zi-mi tu că una e foarte proastă ca să o iau pe aialaltă.

Și nu cred că avem nevoie de asta, de fapt. Ne-ar face decizia un pic mai ușoară pe moment dar nu ne-ar ajuta neapărat pe termen lung.

Cristina: Bun, deci asta se încadrează la comunicări care să fie clarificate de la prima sesiune. Și pornisem de la cum arată o relație care nu funcționează cu un change strategist.

Andrei: N-am văzut prea multe, sincer. Bine, nu am cum să le văd, nu sunt acolo la fiecare sesiune. Or mai fi, se întâmplă, e ok. Dar tu acum mă întrebi niște lucruri, eu îți răspund la lucrurile astea dar lucrurile astea fac parte din trainingul change strategiștilor. Adică eu le-am zis despre lucrurile astea că se pot întâmpla, ei sunt train-uiți și pregătiți, deci teoretic n-ar trebui să se întâmple. Și atunci dacă se întâmplă altele, sunt unele pe care nu au fost train-uiți, deci eu nu le știu (râde).

Cristina: Da, suntem train-uiți să știm cum să observăm aceste preconcepții sau așteptări greșite și să le clarificăm cât mai rapid, să avem de a face cu ele.

Mai este ceva important ce ai vrea să menționezi legat de o primă sesiune a unui change strategist cu un client, la ce să se aștepte clienții?

Andrei: Da, cred că e relevant să spun (asta e o întrebare pe care am primit-o și eu de la mulți clienți,  inițial) care e nivelul de claritate pe care ar trebui să-l am când vin la prima sesiune legat de obiectiv? Asta îmi spuneau clienții. „Nu mi se pare suficient de clar ce vreau. Adică am niște direcții, e ceva ce m-a făcut să mă gândesc la această primă sesiune dar nu mi-e clar să spun că vreau să obțin X”.

Și ce le spun întotdeauna este că nu e nevoie să le fie atât de clar. Nu înainte de prima sesiune. Este rolul primei sesiuni, uneori primelor două sesiuni să-ți facă clar ce vrei să schimbi, cum vrei să schimbi, de ce vrei să schimbi. Ok, nu ai nevoie să-ți fie atât de clar.

Oamenii mă mai întreabă, mai sunt clienți care simt nevoia să se pregătească înainte de prima sesiune. Și mă întreabă: „Dar cum pot să mă pregătesc înainte să vin prima dată?”

Cristina: „Cu ce temă vin?”

Andrei: Da. Și să fac niște teme, să scriu ceva… Și ce le spun întotdeauna este: „Păi hai să o luăm așa. Prima întrebare va fi: ce te-a făcut să scrii mailul?” E ceva. Ceva s-a întâmplat. Ce te-a făcut? Hai să o luăm de acolo.

„Păi nu știu. Sunt overworked și sunt obosit deci nu mai am timp de nimic.”

Hai să plecăm de acolo. Nu știm neapărat ce vrei. Dar știi că e chestia asta care te supără și asta te-a făcut să-mi scrii. Și atunci în prima sesiune începem să discutăm despre asta. Despre cum ai ajuns să fii așa, cum ți-ar plăcea să fii altfel, ce ar trebui să se întâmple în viața ta să ajungi să fii altfel și tot așa. Și atunci  începe să curgă discuția, nu ai nevoie să o supra pregătești.

Și asta ar fi. Nu ai nevoie să ai 100% claritate înainte să apelezi la un change strategist că asta e și ideea. Îți dă în primul rând claritate. Dacă ai 100% claritate nu știu de ce mai vii. Știu de ce mai vii. Probabil că ai claritate dar nu se și întâmplă. Adică nu reușești să o faci să se întâmple. Ceea ce e iarăși un alt tip de obiectiv.

Dar în general, în primele sesiuni se obține destul de mult pe partea de claritate înainte să se treacă la acțiune. Cred că asta e apropo de ce aș mai zice în pregătirea acestor sesiuni inițiale.

Să vină deschiși și cu încredere că ceva își vor lua de acolo. Eu am fost și în postura de client ani de zile. Și pentru coaching și terapie. Și am lucrat cu mulți coachi și terapeuți din postura de client. Niciodată n-am avut o sesiune din care să nu-mi iau ceva. Au fost terapeuți cu care am decis să nu mai lucrez că nu ne-am potrivit, nu a fost ok pe partea de chimie. Și coachi. Chiar și acolo mi-am luat lucruri.

Îmi aduc aminte, mă gândesc acum la un coach cu care am lucrat trei sesiuni. Voiam să lucrez mai mult dar după trei sesiuni mi-am dat seama, ne-am dat seama împreună că nu poate să mă ajute pe ce aveam eu nevoie. Nici nu aliniam, nici nu funcționam la fel.

Și îmi aduc aminte că i-am spus asta și am fost foarte transparent. Și el a fost super ok, mi-a mulțumit că i-am spus, a înțeles perfect. Și am terminat alea două sesiuni cu două pagini. L-am întrebat dacă le vrea, a zis că le vrea, despre ce mi-am luat eu din alea trei sesiuni. Și erau bullets. Uite asta mi-am luat eu. Nu am vrut să simtă că nu mi-am luat nimic. Chiar mi-am luat. Doar că nu era ce aveam eu nevoie atunci pe procesul ăla. Mi-am luat alte lucruri.

Și ăsta e un exemplu bun. Mai am exemple de astea. Și cu terapeuți am făcut asta. Am lucrat cu o tipă pe psihanaliză fix două sesiuni. N-am suportat.

Cristina: Vai…

Andrei: Da. O tipă care făcea psihanaliză și era și profesoară de psihanaliză la o facultate din Statele Unite. Și avea vreo 55 de ani. Făcea asta de mult timp. Psihanalist cum vedem în filme. Și nu am putut. După a doua sesiune am zis sorry, this is not going to work out.

Dar mi-am luat lucruri și de acolo. Și la fel i-am dat… A fost jumate de pagina de bullets dar it was ok. Adică m-ai ajutat cu asta, mi-am dat seama de asta… Vreau ca oamenii să se simtă suficient de confortabil. O oră de a discuta cu cineva, indiferent dacă după aia decizi să lucrezi pe o perioadă mai lungă sau nu, e o chestie din care îți vei lua valoare și vei vedea dacă e pentru tine sau nu. Dacă de asta ai nevoie sau nu. Dacă cu omul ăsta sau cu altul. Still, e valoare și ai foarte puține de pierdut acolo.

Cristina: Bun. Pentru cine vrea să afle pe propria piele pe www.change.ro, pe pagina Find a Change Strategist și mai vreau să lansez invitația că o să facem această serie de episoade despre coaching. Vrem să le facem ceva mai recurent și dacă oricine are întrebări pe tema asta, nelămuriri și așa mai departe, să ne dea un mail și să ne spună ca să știm să abordăm subiectul. Și poate avem la un moment dat invitați psihologi și alți oameni în zona asta, tocmai ca să discutăm un pic mai mult despre partea asta. Să facem un pic de educație din spatele scenei.

Andrei: Da. Ai zis despre coaching, după care ai zis despre terapie. Eu mă gândeam că probabil va fi mai mult despre change strategy și acum mă gândeam că ar ajuta să punem toate astea sub o umbrelă și să zicem că de fapt toată chestia asta este change work.

Eu întotdeauna în capul meu așa am reprezentat-o. Change work. Adică muncă cu schimbarea. Că e terapeut, că e change strategist cum facem noi sau că e cu coaching, de fapt este despre cam același lucru. Cum ne schimbăm ca oameni prin procese diferite în funcție de școala pe care am făcut-o, mai concentrate pe trecut sau pe viitor dar de fapt este despre același lucru. Despre munca asta cu noi, asistată, ajutată de cineva care are experiență pe proces.

Cristina: Așa am numit și eu în Google Calendarul meu dedicat pentru asta: Change Work.

Andrei: Nice.

Cristina: Bun, start@change.ro. Așteptăm porumbeii cu mesaje. Telegrame. Telegrame am zis?

Andrei: Da, bilețele de dragoste.

Cristina: Mersi, Andrei.

Andrei: Mersi și eu, Cristina.

***

Dacă ți-a plăcut acest episod, nu uita că poți să te abonezi la newsletterul 0+ (ZeroPlus) Insider și vei primi un ebook gratuit cu mai multe resurse utile într-un proces de auto-cunoaștere și schimbare.

Sau poți asculta mai multe episoade din podcastul 0+ ZeroPlus, pe oricare dintre platformele cunoscute de podcasturi:

Join 0+ Insider

Newsletterul 0+ Insider este cel mai bun loc unde să ne urmărești. Vei avea acces la insight-uri utile într-un proces de schimbare, informații de culise legate de ce punem la cale (inclusiv workshopuri pe care le anunțăm doar pe mail), recomandări de cărți și altele. Ce NU vei primi? Informații superficiale, pline de cuvinte stufoase, concepte obosite și deja super-reciclate, “tips & tricks” sau “growth hacks”. Îți vom scrie doar când avem ceva valoros de împărtășit.

S-ar putea să te intereseze și:
Meniu