O atitudine de care ai nevoie ca să-ți crești reziliența

MENTAL TOUGHNESSCLARITYEMOTIONS

9 minute read

Dacă vrei să lucrăm împreună, programează o sesiune aici.

 

– Am avut o săptămână groaznică! De mult nu m-am mai simțit așa!!! Parcă s-au adunat iar toate la mine!

– Păi?

– După întâlnirea cu tine de luni eram super ok. Am fost seara la sală, miercuri am fost din nou și vineri m-a invitat antrenorul nou să încerc un program. Nu am mai putut merge cum trebuie 2 zile, dar a meritat. Și știi proiectul acela de care îți povesteam? I-am dat drumul! Și sunt aproape, aproape să găsesc om pentru postul vacant. În sfârșit!!!

În weekend mi-am propus să mă odihnesc. Am lăsat totul baltă și am zis că gata, nu mai fac nimic. Era cazul după o lună și ceva în care am muncit la foc continuu! Sâmbătă am zis să folosesc voucherul ăla pe care îl primisem cadou și am fost la masaj. Simțeam de parcă mi-am relaxat și oasele! Nu înțeleg de ce nu o fac mai des.

Apoi sâmbătă după-amiază, partenerul meu a […] așa că ne-am certat destul de tare. Bine, a doua zi și-a cerut scuze și am vorbit despre asta. Am înțeles de ce ne-am certat, care erau nevoile lui și am găsit împreună niște soluții ca să fie mai bine. Seara am ieșit împreună în oraș.

Ieri mi-am început ziua super bine până când a ajuns șefa mea la birou și […]. Mă umilise efectiv în fața tuturor colegilor și […]. Am plecat direct și m-am dus la sală, dar când m-am întors acasă tot nu-mi trecuse. Nu am închis un ochi toată noaptea din cauza asta! Pur și simplu nu pot să accept…

 

Ascultând povestea de mai sus, nu-mi dădeau calculele. De la mine părea o săptămână cel puțin bună cu două evenimente neplăcute dintre care unul rezolvat. Dacă aș fi scos Z-ul la final de săptămână, raportul ar fi ieșit pe plus, pe pozitiv. Un scor de aproximativ 7:2 contra echipa Groaznic. Dar realitatea persoanei din fața mea era alta. 

Mă întâlnesc aproape zilnic cu oameni cu discursuri similare prin natura meseriei, însă observ aceleași povești și realități și în alte relații din viață. 

Ne întâlnim cu prietenii și ajungem de cele mai multe ori să ne plângem de lucrurile care scârțâie în viața noastră. Parcă întrebările „Tu cum ești?”, „Ce-ai mai făcut?” invită la împărtășirea evenimentelor negative. La final de întrevedere bifăm aproape toți cuvinte și expresii ca obosit/neîndreptățit/plictisit/sătul/trebuie să fac ceva cu asta/o durere de ceva/o săptămână grea/o perioadă aglomerată/bani chiar dacă poate nu le simțim cu adevărat. 

Dacă celălalt a început cu ceva negativ, parcă nu ne vine să defilăm cu bucurii în fața lui. E ca și cum ne-am lăuda sau am strica un moment de profunzime și seriozitate cu o bucurie superficială. Dacă totuși povestim lucruri pozitive, dăm volumul la bucurie mai încet și schimbăm pe o tonalitate mai apropiată de cea profundă a experienței negative. Negativul se ia. 

Dacă totuși nu am putut să dăm volumul mai încet, observăm că oamenii nu se așteaptă să le spui că ești bucuros pentru ceva. Discuțiile se termină mai repede pentru că pozitivul nu suscită la fel de mult interes și obținem semnificativ mai puține reacții decât atunci când povestim ceva negativ.

Cu toate acestea, și bucuria se ia. Nu la fel de rapid ca supărarea, dar se ia. Așa cum prietenii tăi își amintesc de necazurile lor dacă le povestești despre ale tale, același lucru se întâmplă și atunci când le spui de bucurii. În plus, ceva din bucuria aceea rămâne cu noi și la nivel de mindset chiar dacă nu ne dăm seama de asta.

Cei mai mulți dintre noi avem o imagine distorsionată a pozitivismului. Poate pentru că am auzit prea des „Privește partea plină a paharului!” sau ”Toate lucrurile se întâmplă cu un motiv!” sau „Fericirea e o alegere!” când noi simțeam că ne pică cerul în cap. 

Există un sâmbure de adevăr în ele, dar le lipsește un ingredient important.

De ce nu vedem pădurea de copaci 

Nu vreau să sugerez că oamenii sunt nefericiți. Cred sincer că nu sunt. Nici persoana din dialogul de la început nu e nefericită. Fiecare om trăiește o suită de momente într-o zi sau perioadă, dar acestea nu-l definesc. Dar ar putea dacă le perpetuează și ajung să-i dicteze acțiunile și capacitatea de a progresa sau de a se bucura de viață.

Problema este că nu ne dăm seama când ajungem în acest punct. Cea mai mare parte, dacă nu toate, a credințelor și atitudinilor ni se imprimă fără să ne dăm seama, în subconștient, în mod constant.

Atunci când ne raportăm la experiențele noastre suntem supuși unor efecte de care nu suntem pe deplin conștienți.

În primul rând, experiențele negative sunt mai intense decât cele pozitive prin natura lor. Fac mai multe ravagii în noi și sunt mult mai zgomotoase prin comparație cu cele pozitive. De aceea e nevoie să le căutăm pe cele din urmă.

Ca să vedem bucuria în tot zgomotul, aceasta trebuie să fie cel puțin egală cu experiența negativă. Realitatea ne arată însă că nu avem parte în fiecare zi de bucurii de o astfel de intensitate, nu avem în fiecare zi reușite mari și nu obținem ce ne dorim, dar avem destule negative care să ne acapareze energia. 

În plus, oricât de mare a fost o bucurie, aceasta se comportă ca o flacără. La un moment dat se stinge. Pe cât de mare a fost, pe atât de mare e golul lăsat după ce se stinge. Ca raportul să fie pozitiv la final de zi sau săptămână, avem nevoie și de bucurii simple, mărunte și de reușite mai mici care țin de progres, nu de destinație. Există chiar un ratio calculat în urma cercetărilor din psihologia pozitivă care spune că avem nevoie de 3 experiențe pozitive pentru a anula efectele uneia negative.

Un alt efect este, de fapt, o distorsiune cognitivă care se numește filtrare mentală cu concentrare asupra negativului.

În acest caz, o persoană alege un singur eveniment negativ și se concentrează asupra lui, astfel încât întreaga sa realitate devine deformată. Aceasta descrie foarte bine povestea de la începutul articolului, dar îți mai las un exemplu.

În urma unei evaluări o persoană obține cinci (5) feedback-uri pozitive și unul (1) negativ, dar în loc să se uite la imaginea de ansamblu, se concentrează exclusiv pe cel negativ și le desconsideră complet pe cele pozitive. Deci evaluarea a fost proastă, iar persoana este acum frustrată și intră pe o spirală de gânduri și scenarii negative care-i răpește liniștea și somnul.

De asemenea, evenimentele cele mai recente cântăresc mai mult atunci când ne descriem o situație pentru că acestea sunt încă calde, mai ales dacă au avut impact mare, precum un conflict cu cineva apropiat sau un eșec. Cele pozitive rămân undeva în background și cu cât repetăm povestea mai mult celorlalți sau nouă înșine cu atât mai mult se pierd în fundal. 

Ce înseamnă de fapt să fim mai pozitivi

Nu vreau nici să sugerez că ar trebui să vorbim numai despre floricele și curcubeie cu oamenii din jur sau cu noi înșine. 

A fi pozitiv nu înseamnă să băgăm sub preș evenimentele negative și să trăim melodia „Don’t worry, be happy!” când lucrurile din jurul nostru stau să se destrame. 

Nu înseamnă nici să le minimizăm – „Cel puțin am un job sau un acoperiș deasupra capului…” sau să închidem notificarea de eveniment negativ imediat cum apare și să ne îmbărbătăm – „Asta e acum, mergi mai departe!”. Acestea sunt false forme de pozitivism și nu fac decât să ne amplifice emoțiile și gândurile negative chiar dacă ele se simt ca și cum am avea control pe moment.

Trăirile minimizate sau neprocesate vor veni înapoi mai devreme sau mai târziu sub o formă sau alta.

Poate îți e cunoscut acest exemplu. O persoană apropiată face o remarcă negativă la adresa ta. Te înfurii în sinea ta, dar nu faci nimic în această privință, dai dismiss la stare imediat ce apare. Apoi, într-o altă interacțiune scapi fără-să-știi-de-unde un comentariu negativ la adresa acesteia. Și tocmai te-ai ales cu o mare ceartă. 

Sau poate că ignori faptul că șeful tău nu îți arată aprecierea la care sperai după ce ai muncit mult timp la un proiect. Câteva zile mai târziu te afunzi serile în seriale și mâncare ca să nu dai glas frustrării din tine. 

Pozitivitatea presupune tocmai să înfruntăm și să procesăm evenimentele negative cu tot ce vin ele la pachet. Mai mult, o definiție a acesteia este abilitatea mentală și emoțională de a crește și progresa

Pozitivitatea nu e nici trăire superficială sau naivă, nici laudă sau lipsă de modestie cum poate am ajuns să credem. Tristețile celorlalți nu sunt un reproș la bucuriile noastre și nici invers. Iar trăirea pozitivă sinceră, așa cum este de pildă recunoștința, nu este în niciun caz superficială. Gândește-te când ai fost ultima oară recunoscător pentru un eveniment, o persoană din viața ta și cât de profund s-a simțit, înălțător, eliberator sau poate a venit cu motivație mai mare. 

Nu e nici pasivitate. Pozitivitatea e o atitudine care se învață și se crește prin acțiune ca orice alt skill. Poate tocmai aceasta e problema, că presupune efort și responsabilitate, iar efortul în sine e un lucru negativ – o cheltuială de timp și energie.

Atitudinea pozitivă ne ajută să fim mai rezilienți 

Putem însă să o privim ca pe o investiție. Atitudinea pozitivă este una dintre formele prin care putem dezvolta reziliență.

Reziliența reprezintă abilitatea unei persoane de a-și reveni rapid după o schimbare, eșec sau întâmplare neplăcută. Aceasta descrie o rezistență sau tărie psihică de a înfrunta gândurile și emoțiile asociate cu situațiile dificile prin care trecem. 

Când suntem rezilienți putem să evaluăm cu acuratețe evenimentele din viața noastră în loc să le deformăm, să identificăm opțiuni și să fim flexibili în reacția sau răspunsul la acestea cu scopul ca, în ultimă instanță, să ne păstrăm motivația internă de a ne urmări obiectivele până la capăt în loc să ne lăsăm copleșiți și să renunțăm.   

În fața adversității, un om pozitiv și rezilient își spune „Tot o pot face!” sau, varianta mai lungă, „Mi s-a întâmplat ceva ce nu mi-am dorit, nu-mi place și mă afectează, dar, în ciuda acestui lucru, pot obține tot sau aproape tot din ceea ce mi-am propus.”.

Reziliența și pozitivitatea sunt două componente importante măsurate în cadrul unei trăsături de personalitate complexe care se numește Mental Toughness

Aceasta determină cum răspund oamenii la schimbare, stres și presiune indiferent de circumstanțele în care aceștia se află. Este o trăsătură măsurabilă și plastică, adică putem schimba modul în care răspundem la adversitate dacă umblăm la câteva butoane din mindsetul nostru (în total sunt 8). Dar Mental Toughness-ul nu este doar despre cum facem față adversității, ci și despre despre cum progresăm, cum creștem și ne atingem cât mai mult potențialul. 

Persoanele Mentally Tough sunt mai pozitive, iar studiile din ultimii 30 de ani arată că acestea se adaptează mai bine la stres, au niveluri mai joase de stres perceput și mai puține simptome de anxietate și depresie. De asemenea, acestea obțin mai multe rezultate decât cei mai puțin optimiști, au relații mai bune cu oamenii din jur și, în general, se bucură mai mult de viață. 

Un exercițiu pentru a deveni mai pozitivi 

Discursul de la începutul articolului ar fi putut la fel de bine să-mi aparțină. Probabil că am avut mii de versiuni ale lui de-a lungul vremii. Scriu în jurnal de aproape 20 de ani în fiecare zi și la început, jurnalul reprezenta mai mult o formă de ventilare prin care mă plângeam de lucrurile urâte din viața mea. Acolo mă certam cu oameni și dădeam glas lucrurilor pe care nu le puteam spune în realitate. Ajuta mult pentru că după puteam să reacționez cu mai mult calm și luciditate în interacțiuni.

Dar nu eram neapărat mai pozitivă, ci, citindu-mi paginile, semănam mai degrabă cu oamenii aceia pe care tindem să-i ocolim pentru că în toate interacțiunile doar se plâng pentru câte ceva. 

Una dintre cele mai mari schimbări de mindset mi s-a întâmplat după mai bine de 10 ani de journaling când am descoperit conceptul de recunoștință și o tehnică prin care pot să generez această trăire pozitivă. Practic, în fiecare zi, trebuia să găsesc cel puțin un lucru pentru care să simt recunoștință. 

Numai că lucrurile acestea nu țâșneau din mine așa cum țâșneau furia și supărarea. Trebuia să le caut. La început, le căutam pe acelea mari, vizibile, adică fix pe acelea care nu se întâmplă în fiecare zi. Am avut multe zile în care începeam exercițiul cu: „nu cred că am pentru ce sa fiu recunoscătoare azi” și rămâneam cu stiloul în aer minute bune până găseam ceva. 

Doar că, fără să-mi dau seama, exercițiul mă făcea să-mi scanez ziua. Simplul fapt de a căuta acel lucru era ca și cum m-aș urca pe un deal să mă uit la peisaj după o zi în care am fost în mișcare continuă. După o lună-două de exercițiu constant, nimic nu era prea mic sau prea banal atâta vreme cât simțeam recunoștință, bucurie. În plus, o bucurie o aducea pe alta, legea atracției, și curând puteam să simt recunoștință nu doar seara la culcare, ci în orice alt moment al zilei – „asta merge în seara asta la recunoștință!”. 

Ți-am povestit toate acestea în speranța că te vor inspira să începi. Recunoștința este una dintre cele mai puternice și eficiente (și simple) practici prin care să devii mai pozitiv și mai puțin anxios, iar efectele acesteia se văd destul de repede.

Recunoștința ajută și în alte arii din viața noastră. Există foarte multe studii despre recunoștință și beneficiile acesteia pe partea de relații, calitatea somnului, sănătate sau încrederea în sine.

Dacă e prima oară când citești despre asta, poți începe să faci asta ușor. Ai nevoie de un carnet și să îți găsești un moment în zi în care să te gândești pentru ce ești recunoscător. Îți recomand seara și să-ți lași carnețelul lângă pat (ca să nu-ți scape din vedere) pentru că efectele asupra somnului sunt semnificative. Starea de recunoștință te ajută să pui capul pe pernă mai senin și să ai un somn mai odihnitor, iar a doua zi să-ți începi ziua dintr-un loc mai bun. Un alt mod mai vizual în care poți face asta este folosind post-it-uri colorate și un borcan transparent pe care să-l pui la îndemână. 

Dacă întâmpini dificultăți în a identifica motive pentru care să simți recunoștință, te poate ajuta să scanezi ziua și să-ți pui întrebări ajutătoare „Ce-am făcut azi?” apoi „Ce am făcut bine? / Ce-a fost azi bine?” sau „Ce mi-a adus azi o stare de bine?”. 

Nu uita, poate fi orice. Nimic nu este prea mic sau banal atâta vreme cât simți recunoștință, bucurie sau te-a făcut să simți că trăiești.

Poate azi ai reușit să faci lucrul acela mic, dar pe care l-ai tot amânat și îți dădea anxietate și acum ai deblocat o mulțime de lucruri, poate cineva ți-a mulțumit pentru ajutorul pe care i l-ai oferit, poate ai ieșit la plimbare chiar dacă afară a fost înnorat sau poate pur și simplu azi te-ai simțit mai bine decât ieri.

 

Dacă vrei să lucrăm împreună, programează o sesiune aici.

Join 0+ Insider

Newsletterul 0+ Insider este cel mai bun loc unde să ne urmărești. Vei avea acces la insight-uri utile într-un proces de schimbare, informații de culise legate de ce punem la cale (inclusiv workshopuri pe care le anunțăm doar pe mail), recomandări de cărți și altele.

Ce NU vei primi? Informații superficiale, pline de cuvinte stufoase, concepte obosite și deja super-reciclate, “tips & tricks” sau “growth hacks”. Îți vom scrie doar când avem ceva valoros de împărtășit.

S-ar putea să te intereseze și:
Meniu
Powered By MemberPress WooCommerce Plus Integration