Shownotes / Timestamps:
- 01:40 Ce răspunzi peste 20 de ani la întrebarea: „Ce ai făcut în 2022?”
- 03:56 Ce fac eu în concediu
- 04:53 Dialog între un om productiv și unul mai puțin productiv
- 09:45 Cât de productivi sunt oamenii cu adevărat productivi
- 12:16 Concluzia mea
- 14:08 Chei de înțelegere a listei de realizări
- 16:39 Lista de realizări
- 18:54 Două lucruri la fel de importante în a construi un program
- 20:52 Ședințe 1 la 1 de change strategy
- 21:57 Întâlnire cu change strategiștii
- 22:33 Programul de Habits
- 23:36 Tools For Change
- 25:19 Train the Trainers
- 26:22 One on one pe challenge-uri financiare
- 27:45 Episoade de podcast
- 29:05 Cât este de mare piața de dezvoltare personală?
- 30:56 16.000 de abonați la newsletter
- 32:40 Invitat în podcasturi și emisiuni de radio
- 34:06 Programul Change Strategy Training Plus
- 37:05 Change Strategists Gathering
- 37:54 Nu am intrat în burnout
- 40:37 Participant la alte două training-uri
- 41:44 Programul de business development
- 44:02 Noul Site andreirosca.ro
- 44:52 Programul Mental Toughness Upgrade
- 46:38 Speaker la două conferințe, mentor pentru start-up-uri
- 47:48 Investiții
- 48:16 Un proiect mai mare decât toate astea
- 49:08 Cum sunt proiectele meaningful
- 51:53 Merită să fii productiv?
- 56:45 Care sunt cele mai mari realizări
- 58:57 Ce m-a ajutat cel mai mult în a fi mai productiv
***
Salut. Sunt Andrei Roșca, change strategist.
Ceea ce urmează este transcrierea acestui episod din podcastul meu, ZeroPlus (0+).
Dacă îți place, te poți abona (gratuit!) AICI și vei primi pe mail mai multe resurse utile într-un proces de auto-cunoaștere și schimbare. Află mai multe!
***
Astăzi, când înregistrez acest episod, este 15 decembrie 2022 și e ziua în care intru și eu oficial în vacanță. Ăsta e și motivul pentru care episodul de astăzi cel mai probabil o să fie unul mai puțin structurat decât de obicei. Am câteva idei la care m-am gândit, dar o să văd unde mi se duce mintea și, deci, unde se duce episodul. Așa că, pentru cei carea aveți nevoie de informații structurate, poate că nu ăsta este cel mai reprezentativ episod.
În același timp, va avea mai multe informații personale, pentru că e o oportunitate pentru mine să trag linie la sfârșitul anului. Și m-am gândit să share-uiesc și cu voi o parte dintre concluzii. Poate ajută. Sau, dacă nu, poate cel puțin vă stârnește interesul să faceți ceva similar pentru anul vostru, să încercați să concluzionați într-un fel ce s-a întâmplat în anul ăsta și poate să vă luați niște direcții pentru următorul.
Am să încep prin a spune că atunci când se apropie sfârșitul unui an, undeva mai spre sfârșitul lui Decembrie de obicei, între Crăciun și Revelion, am acest obicei de a scrie despre cum a fost anul, de a mă uita înapoi și a încerca să-mi dau seama care au fost evenimentele esențiale. Și aici mă ajută să fac zoom out și să îmi imaginez că nu e acum când suntem în 2022 și la vârsta pe care o am, ci e 20 de ani mai târziu. Și mă uit înapoi și mă întreb: „Băi, ce am făcut eu în 2022?”
Și atunci când facem genul ăsta de assessment-uri, de evaluări, avem tendința să observăm evenimente care au avut impact emoțional puternic pentru noi. 2022 e anul ăla în care… nu știu! Am alergat primul maraton! Eu îmi aduc aminte anul în care am alergat primul maraton, chiar dacă a fost acum 8 ani. Adică, nu în fiecare an alergi primul maraton. A fost anul ăla în care mi-am schimbat jobul sau în care mi-a cumpărat casa aia, sau în care am cunoscut-o pe X sau l-am cunoscut pe Y.
Când ne uităm înapoi, rămân niște evenimente care au făcut ca anul ăla să conteze cumva în memoria noastră, în amintirea noastră, să nu fi fost ca un an obișnuit, random.
Și așa plec de obicei când mă întreb care au fost evenimentele care au făcut diferența în anul care tocmai se termină. De ce a contat pentru mine? Pentru mine!
Și am făcut o astfel de listă acum vreo săptămână.
Anul ăsta a fost anul în care am început acest review anual mai devreme decât în alți ani și mi-am propus ca vacanța asta de sărbători să fie mai lungă pentru mine decât în alți ani. Că nu îmi place deloc când am o vacanță de o săptămână sau de 10 zile și mă trezesc în Ianuarie că hai că tre’ să începem iar cu munca. Oricât de mult mi-ar plăcea munca pe care o fac, simt nevoia de vacanțe și am decis să intru așa, treptat, în concediu. Mă rog, e mult spus concediu! Într-o perioadă în care muncesc mai puțin decât de obicei, semnificativ mai puțin, și doar la lucrurile la care vreau să muncesc cu adevărat. Îmi dau voie să stau mai mult și să mă ocup mai mult decât de obicei de pasiuni. Cam asta fac în perioadele astea.
Și am început mai devreme, și am făcut o listă și lista asta a ieșit mult mai lungă decât mă așteptam. A fost un an foarte productiv pentru mine. Cel puțin la nivel de creație, de lucruri pe care le-am scos în lume, a fost un an foarte productiv.
Și o să vă citesc câteva lucruri din lista asta. Dar uitându-mă la listă, după ce am scris-o, mi-a venit în minte o întâmplare pe care cred că am mai povestit-o, nu știu dacă chiar într-un episod de podcast, dar pe la niște training-uri, sigur.
Acum mulți ani, când făceam eu management la agenția de marketing, la Spada, era în primii ani de agenție și a venit o fată care lucra la noi de câteva luni. A venit la mine la birou, a bătut la ușă și a zis: „Ai două minute?” „Da, am!” Zice: „Aș vrea să fac și eu mai multe lucruri”. Mă rog, contextul era un pic mai complex, avea nevoie de mai mulți bani și la noi ăsta era mindset-ul: nu vii și ceri mai mulți bani. Vii și spui: „Uite, pot mai mult!” sau „Uite, de ceva timp am făcut mai mult, aduc mai multă valoare și merit mai mulți bani!” și atunci se întâmplau creșteri salariale. Oamenii cumva primeau destul de repede educația asta că poți să câștigi oricât de mult și nu contorizăm ore, dar ai nevoie să aduci valoare aici și să crești valoare pe care o aduci, și atunci cresc fără probleme și banii, cât pot să crească.
Și din acest unghi a venit și mi-a zis că ar vrea să mai facă niște lucruri. „Ok! Fine! Hai să vedem ce poți să mai faci”. Și am avut o discuție scurtă. Nu prea ieșea mare lucru acolo pentru că ea nu avea foarte multă experiență atunci și noi aveam destui oameni pentru nevoile pe care le aveam în momentul ăla. Și mi-a zis: „Dă-mi ceva din calendarul tău! Zi-mi ceva ce ai tu de făcut, că te văd că lucrezi toată ziua și dă-mi-le mie să le fac”. Și eu am avut o reacție dinasta de „Bă, nu știu dacă o să meargă, pentru că avem experiențe un pic diferite”. Și la modul că eu aveam mai multă experiență decât ea dar și specializările. Ea făcea cu totul altceva decât mine. Eu făceam niște chestii care țineau de management, și management de oameni, ea făcea poject management pe niște chastii mai tehnice un pic. Și ea a tot insistat: „Hai, te rog eu, dă-mi, că nu se poate să nu ai ceva!”. Și am zis: „Bine, hai să facem altfel. Îți citesc eu din calendarul meu niște task-uri și vezi dacă e vreunul la care crezi că ai putea să mă ajuți, și mai vedem după aia”. Și am deschis calendarul și am început să-i citesc task-uri: „Să fac strategia pentru X, să termin procesul de angajare pentru doi oameni, să public anunțul ăla…” Ce aveam eu atunci. Nu mai știu. Am inventat câteva acum, dar din zona asta erau, de management în mare parte. Și i-am citit douăzieci de deastea, ea m-a ascultat cu atenție, nu m-a întrerupt, la un moment dat eu m-am oprit și ea a zis: „Da, nu prea văd cu ce aș putea să te ajut din astea că nu prea mă pricep”. Zic: „Da, mi-am imaginat că asta e situația, că de aia nici nu ți-am cerut eu să mă ajuți cu ele”. Și a zis: „Auzi, am totuși o întrebare!”.
Era și un pic uimită: „Tu faci toate chestiile astea într-o săptămână? Așa multe?” Și eu m-am uitat în calendar, m-am uitat la ea și am zis: „Nu! Într-o zi! Astea sunt task-urile dintr-o zi. Ți-am citit ce am de făcut azi”. Și a fost o fază dinasta în care ea a rămas blocată, eu am rămas blocat, că nu mă așteptam ca ea să interpreteze că alea-s dintr-o săptămână. Nu știu pe baza a ce s-a gândit ea că ar fi într-o săptămână.
Și a rămas o poveste foarte puternică în mintea mea, pentru că ea nu era printre oamenii foarte productivi. Eu sunt. Deși am văzut oameni mai productivi decât mine. Ideea este că Jordan Peterson are o chestie, pe undeva pe YouTube am văzut-o, care e tot în direcția asta, care spune că: „Nu aveți idee cât de productivi sunt oameni productivi!”. Oamenii productivi nu sunt cu 20% mai productivi decât ceilalți.
Oamenii cu adevărat productivi sunt de 10 ori mai productivi decât ceilalți. Și mi-a rămas în minte pentru că a fost evident atunci. Ok! Acolo a fost și o chestie de experiență. Eu aveam mai multă experiență de muncă decât ea. Adică nu e o comparație fair, dar nu e vorba de comparație. Nu comparăm cât de productiv eram eu cu cât de productivă era ea. Comparăm așteptările.
Oamenii care nu lucrează foarte mult pe productivitate, au senzația că dacă ar lucra pe partea de productivitate și și-ar optimiza modul în care lucrează și lucruri de genul ăsta, ar obține 20 de minute în plus pe zi sau ar putea să mai facă un task în ziua aia. Dar nu e așa. Diferențele sunt colosale. E aproape incredibil, acolo unde-s diferențe mari. Dacă e cineva care are nivel de productivitate similar cu al meu, un pic mai sus sau un pic mai jos, diferențele nu le percepi ca fiind mari. Dar dacă ai pe cineva care este mai degrabă neproductiv și un om care s-a concentrat foarte mult pe a fi productiv, diferențele sunt de la cer la pământ. Cel mai probabil e cum zice Peterson. Ăla mai productiv face de 10 ori mai mult decât celălalt.
Și, din nou, eu sunt productiv spre foarte productiv, dar am cunoscut oameni mai productivi decât mine. Se poate mai mult și nu cred că îmi doresc mai mult. Cred că e un nivel pe care fiecare dintre noi tre’ să și-l stabilească pentru el, unde vrea să fie.
Și spun toate lucrurile astea azi pentru că uitându-mă pe lista mea de lucruri realizate – ce consider eu a fi realizări, evident – anul ăsta sunt două concluzii.
Una, a fost un an extrem de productiv, poate unul dintre cei mai productivi ani ai mei. Din punct de vedere profesional, în mod cert.
A doua, anul viitor vreau să scad nivelul ăsta de productivitate cu un 10%, 15%, ceea ce îmi dau seama că e o concluzie ciudățică. Oamenii în general își doresc ani mai productivi. Eu aș vrea unul un pic mai jos. Dacă e cu 10% mai jos decât ce a fost anul ăsta, va fi în continuare un an foarte bun.
De ce aș vrea să scad productivitatea? Pentru că vreau să redirecționez timpul ăla și energia aia. Adică, în ciuda faptului că a fost un an destul de echilibrat pentru mine, în care am avut timp și de pasiuni, și de relația de cuplu, și de întâlniri cu oameni dragi, și de sport, aș fi vrut să fie un pic mai mult acolo, mai ales în zona asta de pasiuni, de hobby-uri. Ar mai fi intrat un pic. Și atunci, aș vrea să echilibrez anul viitor. Dar nu mă supăr nici dacă găsesc o variantă în care să fie un an cel puțin la fel de productiv dar să mai găsesc în altă parte timp și energie pentru celelalte. Dacă aveți vreo sugestie, puteți să-mi trimiteți un mail.
Vreau să zic câteva dintre lucrurile pe care le-am pus pe foaie. Și înainte să le zic, vreau să vă dau și o cheie de ascultare cumva, că ele sunt personale, sunt pentru mine. Scopul nu este să mă laud cu cât de multe am făcut. Nu simt nevoia și oricum, mare parte dintre ele o să vedeți că sunt vizibile în online deja. Doar că pentru mine a fost foarte interesant când m-am uitat pe listă, să încerc să le cataloghez un pic. Să văd ce gen de lucruri sunt, care sunt lucrurile pe care am ajuns să le consider realizări, odată ce s-a terminat anul. Că nu am pornit cu gândul că o să fac aceste 25 de lucruri anul ăsta. Am avut niște direcții, am avut niște obiective clare, unele dintre ele au fost obiective ale anului pentru mine și setate de la început, dar în același timp, uitându-mă înapoi, îmi dau seama că unele dintre ele valorează pentru mine mai mult decât m-aș fi gândit că valorează și altele nici nu apar în listă.
Al doilea motiv și a doua cheie prin care să ne uităm la ele este ca să pot să decid lucruri legat de anul viitor. Care sunt tipurile de activități și proiecte pe care mi le doresc și care e cel mai probabil ca la sfârșitul anului viitor să mă facă să simt că a contat și 2023.
Și nu în ultimul rând, când mă uit la ce am făcut, îmi dau seama că aș vrea ca anul viitor să pot să construiesc pe ce am făcut anul ăsta și, deci, mă interesează în ce moduri pot să folosesc unele dintre lucrurile de aici ca fundație pentru ce voi face anul viitor.
Dar să trecem la câteva lucruri pe care eu le-am considerat și le-am notat ca fiind realizări ale anului ăsta pentru mine.
Am făcut un curs, un training la începutul anului, un training al lui Jordan Peterson și mi-a plăcut foarte mult și l-am pus aici. De altfel sunt mai multe bucăți de learning pentru mine, training-uri, programe pe care le-am trecut ca realizări și ăsta e un insight interesant pentru mine.
Apoi am terminat de construit, am lansat, am promovat și am livrat prima ediție a programului intensiv de trei luni Supernatural Listening. E o realizare mare să construiesc de la zero un program de luni de zile cu niște zeci de workshop-uri construite de la zero și apoi să-l și fac să se întâmple, e mare lucru. Și e un program foarte puternic de care sunt mândru, iar o altă realizare este că scorurile totale de feedback pe cele 11+ sesiuni și module din Supernatural Listening a fost 9,06 din 10, media pe cei aproape 20 de participanți.
Asta e mult mai important pentru că îmi spune că nu doar că am reușit să creez, dar a fost și bine primit și a fost util oamenilor. Un scor de peste 9 din 10, de la mulți oameni, pe multiple sesiuni este pentru mine foarte important. Spune ceva despre calitate și e o altă realizare, diferită de faptul că am construit un program.
Ce voiam să mai spun aici este că atunci când vorbesc despre programe, una e să le construiesc, adică partea de conținut, de know-how, de content, de cum fac lucrurile aici astfel încât să fie utile pentru oameni, dar în același timp partea de a-l pune în lume, de a face o pagină în care îl prezinți, de a trimite niște newslettere, niște mailuri, a face niște promovare pe Facebook, pe Instagram, toată nebunia asta care face să se întâmple un program, să ajungă la oameni și oamenii să afle că există, să le arate despre ce e vorba și oamenii să aibă încredere să se înscrie, să plătească, să participe la program, toate lucrurile astea sunt cel puțin la fel de importante cu a construi programul. Cel puțin!
Din păcate mi se pare că uneori sunt mai importante. Adică, sunt atât de mulți oameni care ar putea construi programe mișto care nu se întâmplă niciodată pentru că munca asta de a împinge programul în lume nu este neapărat ușoară. Și pentru că există tot acest zgomot în care toată lumea face, lansează, și calitatea e de multe ori îndoielnică și atunci pentru oameni e greu să discearnă care e un training, un program care merită urmat și care nu.
Bun! Deci am creat, am lansat și am promovat și apoi am și livrat cu succes acest program, Supernatural Listening. Următoarea ediție o să fie anul viitor, în 2023, și m-aș bucura să mă văd cu unii dintre voi acolo.
Apoi… Le citesc în ordinea în care le-am scris, nu e o ordine specială.
Am lucrat cu 30 și ceva de clienți și i-am ajutat prin lucrul 1 la 1 în ședințe de change strategy pe subiecte diverse. Și chiar dacă anul ăsta am redus un pic numărul de oameni cu care lucrez și numărul de ședințe, ca să pot să jonglez și cu programele astea mai intensive și mai mari, sunt bucuros că au fost 30 și ceva de clienți cu care am putut să lucrez 1 la 1.
Probabil că la anul o să fie un pic mai puțini din aceleași motive, dar pentru 2022 asta e o realizare. Nimic nu bate lucrul ăsta 1 la 1. Programele de grup au alte avantaje pe care ședințele 1 la 1 nu le au, dar e un nivel de conectare și de meaning care se generează în interacțiunile 1 la 1 la care nu aș vrea să renunț.
Apoi am organizat o întâlnire cu toți colegii mei change strategiști la începutul războiului din Ucraina, din care a rezultat și un podcast. Probabil că l-ați și ascultat. Dacă nu, vă invit să-l ascultați. Se numește „Invazia din Ucraina, cum ne putem ajuta emoțional”. Și mă bucur că am făcut asta și că am înregistrat atunci toată această sesiune, dar am făcut public o bucată din ea, partea mai aplicabilă, mai practică, din care putem învăța câte ceva cu toții.
Apoi am construit, am promovat și am livrat un workshop despre construirea și deconstruirea de obiceiuri, unde au participat vreo 40 de oameni și iarăși feedback-ul a fost 9,57 din 10. Feedback-ul e o chestie mai complexă, e un formular mai complex și eu aici iau doar scorul de la: „Pe o scară de la 1 la 10, cât de probabil ar fi să recomanzi acest program?” și a ieșit 9,57 din 10, ceea ce iarăși este foarte mult și sunt foarte fericit că a fost atât de bine primit.
Ăsta este un program despre obiceiuri, pe care eu l-am mai ținut în trecut, numai că a fost o variantă nouă, updatată în care am adăugat și partea de neuroscience. E cea mai complexă variantă pe care am făcut-o până acum și am muncit un pic la ea.
Apoi am avut o serie lungă de alte 15 workshop-uri construite de la zero, de data asta workshop-uri mai scurte, de câte 3 ore, care se numesc Tools For Change și despre care nu am prea vorbit nici în podcast nici în newsletter, pentru că sunt niște workshop-uri pe care le țin special pentru oamenii care lucrează cu alți oameni, adică change strategiști, coach, psihoterapeuți, și deci nu sunt pentru publicul foarte larg, dar am făcut anul ăsta 15 astfel de workshop-uri care se adaugă la workshop-ul de habits, și se adaugă la programul Supernatural Listening, care conține încă nu știu câte workshop-uri și se mai adaugă și la alte training-uri despre care încă nu am apucat să vorbesc.
Și a fost multă muncă acolo și sunt foarte mândru că s-au întâmplat și că am putut să lucrez atât de aproape cu niște grupe mai mici de oameni. Acolo suntem mai puțini, suntem sub 10 oameni de obicei în workshop-urile astea.
Dacă e cineva care e interesat de genul ăsta de programe în care ne dăm feedback unii altora și ne ajutăm să creștem, să fim mai capabili să îi ajutăm pe alții să se schimbe, dați-mi un semn. Nu am încă programul pentru la anul, dar probabil că o să se întâmple ceva similar și la anul.
Apoi, împreună cu colegii mei de la Whisper am construit un alt program, Train the Trainers. Program intensiv, de două luni și jumătate, în care am ajutat niște oameni să învețe și să obțină abilități de traineri. Practic, am facilitat construirea acestui program care a fost ținut de Raluca Alecu, deci nu l-am ținut eu, dar am fost foarte implicat în partea de pregătire, de promovare, și inclusiv pe partea de conținut. Ne-am sfătuit destul de mult ce să punem acolo și cum să se desfășoare. E un program care a ieșit foarte bine și probabil o să se întâmple și la anul. Încă nu știm.
Apoi am lucrat primele ședințe cu clienți care au probleme foarte complexe pe zona financiară. Challenge-uri, nu probleme, că probleme nu au. Ceea ce pentru mine e o realizare pentru că mi-a adus un layer în plus ce complexitate.
Mie îmi plac challenge-urile în zona asta și cu cât acumulez mai multă experiență și mai pun câte o mie de ore de experiență la partea asta de ore lucrate one on one, cu atât simt nevoia să lucrez cu clienți care au un nivel mai mare de complexitate al challenge-urilor, pentru că e mai meaningful pentru toată lumea să reușim împreună să deblocăm niște situații. Și am lucrat cu niște clienți care au business-uri de multe milioane de euro și care au un alt set de challenge-uri acolo și a fost foarte interesant și meaningful pentru mine. Și asta s-a întâmplat anul acesta.
Am făcut vreo 15 episoade de podcast. Nu s-a terminat încă anul, dar pe acolo vor fi. Pentru ZeroPlus, practic ce ascultați acum. Și am avut cel puțin 50.000 de ascultări, download-uri, ceea ce pentru un podcast de super nișă, din punctul mei de vedere e mare lucru. Zic de super nișă pentru că deși teoretic este un podcast care se încadrează la psihologie, dezvoltare personală, eu știu foarte clar că oamenii care ascultă podcastul ăsta nu sunt orice oameni de pe stradă care au citit o carte de dezvoltare personală vreodată.
Mare parte dintre oamenii care ascultați podcastul ăsta aveți un nivel peste medie de self awareness, de lucrat cu voi, de predispoziție către învățare și către dezvoltare, un profil destul de puternic de overachievers. Mare parte, nu toți, dar oricum în direcția aia de oameni care își doresc mai mult și care nu doar își doresc dar mai și fac lucruri. Ceea ce e o nișă.
Îmi aduc aminte acum mulți ani când nici măcar nu mă apucasem nici de change strategy, nici de coaching, dar eram pasionat de zona asta de dezvoltare personală și citeam mult și am dat peste niște date care cel mai probabil sunt valabile și astăzi, nu le-am mai verificat, unde spuneau că piața de dezvoltare personală la nivel global este de 2% din populație. Și a fost foarte revelator pentru mine atunci.
Am înțeles multe lucruri. Ce înseamnă piața? Înseamnă că noi oamenii care creăm programe, produse, cărți în zona asta de coaching, change strategy, în zona de dezvoltare personală, noi de fapt ne adresăm unui public care este 2% la nivel global. În toată lumea. Părerea mea este că în România e semnificativ mai jos de 2%, pentru că sunt alte țări în care e mai sus de 2%.
Acum, dacă luăm acești 2% din oameni și aplicăm pe ei această nișă de oameni cu care vorbesc eu sau cărora mă adresez eu, probabil vor rămâne foarte puțini. Nu știu. 0,5%?
E o estimare. Și atunci, conștient fiind că nu am un podcast care să se adreseze maselor, și nu îmi doresc asta, faptul că am avut atât de multe ascultări pentru mine înseamnă foarte mult și vă mulțumesc că sunteți aici și îmi ascultați podcastul. Contează mult!
O altă realizare este că am ajuns la un număr de oameni care sunt abonați la newsletter-ul meu care este mare, chiar foarte mare. Undeva pe la 16.000 de abonați, ceea ce ținând cont de faptul că vorbesc despre o nișă și că audiența e atât de îngustă, înseamnă foarte mult. 16.000 de oameni care primesc fiecare newsletter pe care îl trimit și mă străduiesc să păstrez asta în minte de fiecare dată când trimit un mail și să nu abuzez de bunăvoința oamenilor și să dau valoare în fiecare newsletter.
Asta încerc.
În orice caz, faptul că am ajuns la 16.000 de abonați anul ăsta este o realizare foarte mare pentru mine și am făcut-o împreună cu colegii de la Whisper și Maria Arbone m-a ajutat mult pe partea asta, dar oricum vine la pachet și cu o responsabilitate. Asta mi-e foarte clar. Cu cât sunt mai mulți oameni care ascultă podcastul ăsta, care citesc newsletter-ul meu, cu atât începe să conteze mai mult pentru mine să dau un anumit tip de valoare, să îmi asum anumite lucruri și să nu fac alte lucruri. Poate o să vorbesc altă dată despre asta mai pe larg. Deocamdată voiam doar să bifez această realizare și să o share-uiesc cu voi.
O altă potențială realizare. Eu am trecut-o aici. Și oricum, vă recomand atunci când faceți exercițiul ăsta pentru voi, să treceți inițial tot ce vă vine în minte, să nu treceți prin filtre de Da, dar asta poate nu e o chestie chiar mare. Nu! Treceți-le pe toate pe listă și după aia vedeți care au fost cele mai importante pentru voi.
Și pentru mine, faptul că am fost invitat la radio de câteva ori și apoi am fost invitat în alte 3, 4 podcasturi, contează. Nu contează atât de mult, la modul că eu nu îmi iau foarte multe din genul ăsta de vizibilitate, dar este o realizare pentru că o văd ca pe o recunoaștere a faptului că ceva din ce fac eu a fost văzut de oameni și a contat suficient de mult încât să spună: „Hai mă să-l chemăm pe băiatul ăsta și să-l întrebăm două chestii aici”. Și din punctul ăsta de vedere este o realizare și le mulțumesc oamenilor care au simțit că vor să mă invite prin locuri, și mă bucur că am putut să vin. Se întâmplă de multe ori să refuz genul ăsta de invitații, pentru că prefer să investesc timpul și energia aia în a face proiecte să se întâmple.
O altă realizare este că am lansat tot în 2022 programul Change Strategy Training Plus, adică formarea mea de change strategiști în care învăț alți oameni să facă ce fac eu, să lucreze 1 la 1 cu oamenii și să-i ajute să-și acceleraze procese de schimbare, să-și deblocheze situații din viață. Și asta e o formare pe care o fac deja de 3 ani și ceva, doar că anul acesta am upgradat foarte puternic programul. Am crescut cu 40% nivelul de know-how și de conținut ce se livrează acolo, l-am lungit cu aproape o lună și am pus la punct o nouă platformă în spate în care oamenii au acces și la niște înregistrări de ședințe demo făcute cu clienții.
Ar fi multe de vorbit aici. Ideea este că am făcut un upgrade la acest program și upgrade-ul ăsta a presupus inclusiv construcția unor workshop-uri cu conținut nou, unele dintre ele înregistrate, editate, puse online, altele doar construite ca să le pot livra live, pentru că e un program care se întâmplă mare parte live pe Zoom. Și am upgradat acest program și l-am lansat. Din nou, am făcut partea de promovare, de a împinge programul către oameni ca să afle că există și am pornit o grupă nouă de formare, în Octombrie.
Deci am depășit 50% din partea de livrare a programului și merge foarte bine și sunt foarte mulțumit și fericit chiar, cu oamenii care s-au înscris în program. Mi se pare că e foarte mult potențial acolo și că se descurcă foarte bine și mă bucură să știu că oamenii ăștia au început unii dintre ei deja să lucreze 1 la 1, alții probabil că vor începe anul viitor.
E o modalitate prin care eu pot să scalez impactul pe care îl am. Pe lângă acei câțiva oameni cu care pot să lucrez direct 1 la 1 anual, faptul că pot să dau mai departe niște know how și un mindset de lucru și că oamenii ăștia mai departe vor ajuta mult mai mulți oameni decât aș putea ajuta eu singur direct, contează foarte mult pentru mine. Deci, asta a fost o realizare a anului 2022.
O altă realizare este că am organizat împreună cu colegii de la Whisper „Change Strategists Gathering”, care este o întâlnire anuală a change strategiștilor. Anul ăsta s-a întâmplat la Poiana Brașov.
E un loc în care ne strângem cu toții odată pe an și povestim lucruri, facem sharing de experiență și ne conectăm și ne cunoaștem mai bine. Ăsta e un eveniment închis, nu a fost anunțat pe nicăieri, este sau cel puțin până acum a fost doar pentru oamenii care au făcut formarea de change strategist cu mine și de aceea nu a fost comunicat, dar e o realizare pentru mine.
Apoi, mi se pare foarte amuzant că am scris ca realizare că am reușit să nu intru în burnout. De două ori. Ceea ce este un pic amuzant, dar nu chiar, pentru că mai urmează cel puțin la fel de multe realizări, lucruri pe care eu le consider realizări pe lista asta și pe la jumate am simțit nevoia să strecor asta. Mă bucur că nu am intrat în burnout. Realitatea este că am simțit de vreo două ori anul ăsta că mi-am luat un pic mai multe lucruri de făcut decât era cazul. Dar spre deosebire de alte dăți din trecut și spre deosebire de alți ani, nu am fost foarte aproape de burnout. Am avut niște bucăți de câte 3, 4 zile cel mult, în care am simțit că ok, stai așa că we need to slow down, trebuie să încetinim puțin, că e prea mult.
Am început să simt în corp simptome care mie îmi spun că dacă continui așa, nu o să fie bine. Le-am prins la timp și am încetinit. Am luat niște măsuri foarte drastice și rapide gen: renunțat la proiecte, amânat întâlniri și m-am redresat foarte repede. Simt că s-ar fi putut duce în burnout, dar nu am fost aproape de el. Am reușit să-l văd din timp, să anticipez, să apăs butoanele pe care știu că am nevoie să le apăs și asta s-a întâmplat de două ori.
Au fost două săptămâni, una o dată și una o dată, în care lucrurile au fost mai complicate într-un an de zile. Ceea ce e o realizare pentru un om care are tendința de a-și lua lucruri mai multe decât poate să ducă uneori și după aia îi este greu să renunțe la ele. Și am lucrat la asta, dar simt că acum sunt într-un punct în care, uite, anul ăsta am gestionat foarte bine aceste extre task-uri, hai să le zicem, și nu le-am permis să mă blocheze și am reușit, că până la urmă despre asta e vorba, să păstrez un echilibru în care să fac multe lucruri importante pentru mine să se întâmple și în același timp să nu alunec în burnout. Ceea ce vă doresc și vouă!
O altă realizare este că am fost participant la alte două training-uri. Pe lângă cel cu Jordan Peterson pe zona de personalitate, am mai făcut un training de copywriting de 4 zile, și un training de negociere de 3 zile.
Ambele sunt domenii care mă interesau, simțeam că mă vor ajuta în mai multe planuri și mi-am dorit o imersiune mai adâncă în subiectele astea două. Nu sunt subiecte noi pentru mine.
Le-am tot studiat, dar una e să le studiezi că mai citești o carte sau un articol și alta este să intri într-un program cu cap și cu coadă, care să-ți accelereze procesul de dezvoltare. Și am fost participant în aceste două training-uri care, ambele au fost foarte bune și le-am ales bine și trainerii foarte buni și simt că m-au ajutat foarte mult și mi-au upgradat skill-urile și pe partea de copywriting și pe partea de negociere.
O altă realizare este că am construit și am livrat un alt program de business development pentru coach, terapeuți, change strategiști. Ăsta a fost un retreat de două zile în Brașov, un program pilot cu doar 3 oameni, pe care am testat un format nou. Practic a fost un retreat în care am lucrat pe creșterea business-ului de change strategy, coaching, terapie. Adică, nu partea în care îi ajutăm pe oameni ci partea în care facem ajutatul oamenilor să fie sustenabilă financiar, pentru că noi vrem să ajutăm oameni, însă ceea ce văd foarte mult în jurul meu este că foarte mulți din zona asta uită de ei.
Nu își valorizează suficient de mult timpul și în încercarea lor de a ajuta pe ceilalți nu reușesc să facă un business sustenabil pentru ei din asta și în scurt timp își dau seama că mor de foame. Nu au suficienți clienți, nu reușesc să se promoveze, au niște credințe limitative legate de bani și până nu se rezolvă lucrurile astea, nu poți să ajuți cu adevărat suficient de mulți oameni pentru că dacă tu mori de foame nu mai poți face asta la un moment dat. Te duci și te angajezi și te apuci de cu totul altceva, nu mai ajuți nici oamenii, nu ai rezolvat nimic. Și am lucrat pe zona asta de business development pe care eu am multă experiență.
Și am mai lucrat pe zona asta și în alte contexte, de altfel și formarea noastră de change strategist are un modul pe zona de business development, dar aici am făcut un retreat separat, pilot, de 3 zile, care a ieșit bine și pe care intenționez să mai construiesc în viitor. Cred că va mai exista unul cu un număr un pic mai mare de oameni, dar nu foarte mare, în martie.
Dar e o realizare faptul că l-am construit tot așa cu conținut de la zero și că l-am făcut să se întâmple.
Mi-am refăcut site-ul, andreirosca.ro. Iarăși, e la categoria de promovare. Mă bucur, pentru că simt că mă reprezintă un pic mai mult acum și simt că reprezintă mai mult faza în care sunt eu acum și ce fac eu acum. E mai clar acum și mai simplu și mă bucur că l-am făcut anul ăsta. Că sunt oameni care se chinuie să-și facă site-ul ani de zile și eu l-am făcut, nu singur, dar împreună cu colegii mei l-am făcut într-o lună, așa ca side project, nu focusat pe el ci în timp ce făceam alte lucruri. Și chiar e o realizare, că nu în fiecare an îmi schimb site-ul.
Apoi, o altă realizare este că am început să lucrez în zona asta de mental toughness, unde am făcut niște cursuri, mi-am luat niște certificări și apoi am construit împreună cu colega mea Maria Arbone și cu colega mea Raluca Alecu, un program, Mental Toughness Upgrade, pe care de curând chiar am terminat să-l promovăm și urmează să-l ținem împreună. Suntem 3 traineri aici. Este primul program pe care îl construiesc împreună cu alți traineri și e un subiect foarte interesant despre cum putem să devenim mai rezilienți și în același timp să profităm de perioadele de criză. Și, din nou, un program construit de la zero. Aici m-a ajutat foarte mult și Maria pe partea de construcție efectiv a programului, dar la mine a fost foarte mult bucata asta de a-l promova, a-l face cunoscut oamenilor și a ne asigura că avem un număr de oameni cu care să lucrăm, o primă grupă cu care putem să facem programul, ceea ce se întâmplă. Există prima grupă, a început programul și de altfel, la workshop-ul introductiv pe care l-am făcut, am avut vreo 90 de oameni care s-au înscris, ceea ce e mare lucru.
Apoi am mai fost speaker la două conferințe, am mai fost mentor în două acceleratoare de start-up-uri. Astea au fost două proiecțele punctuale care mi-au oferit niște expunere, dar în același timp mi-au dat posibilitatea să văd niște oameni pe care nu îi văd de obicei, care nu sunt abonații newsletter-ului meu, poate nu ascultă podcastul unii dintre ei. Și în special în partea asta de acceleratoare de start-up-uri a fost foarte interesant să mai lucrez cu oameni care tocmai mai lansează un business nou, că am făcut asta de atât de multe ori în viața mea, pe de o parte și în același timp în ultimii ani nu m-am mai pus foarte frecvent pe scena asta a start-up-urilor. Și nici nu cred că m-am mai regăsit foarte puternic în lumea aia, dar m-am bucurat să pot să-i ajut cu experiența mea pe oamenii ăștia. Și de asta am considerat-o o realizare a anului.
Și nu în ultimul rând, mai am aici listate câteva lucruri care sunt încadrabile la investiții și nu o să intru acum în ele. În zona de acțiuni, imobiliare, dar care chiar sunt importante pentru mine și pentru anul 2022 care tocmai se termină.
Pe lângă toate lucrurile astea, că s-a cam terminat lista, mai am cel puțin un proiect mare, două aș zice, dar unul mai mare decât toate astea, la care am început să lucrez și pe care nu am să-l share-uiesc astăzi, dar menționez că există doar fiindcă îmi imaginez că sunt oameni care întrebându-se ce au făcut ei în anul care tocmai se termină, s-ar putea să aibă o listă mai scurtă sau poate mai lungă dar pe care ei o percep insuficientă. E foarte mult subiectivism aici. E mult pentru mine și poate să fie puțin sau și mai mult pentru alții.
Și atunci, da, sunt niște ani în care terminăm anul, ne uităm înapoi și vedem că „A! Aș fi putut să fac mai multe! Aș fi putut să fiu mai productiv!” Și ce vreau să subliniez aici e că nu toți anii sunt ani în care proiectele se finalizează. Pentru mine, ca să merg pe același exemplu, anul ăsta e un an în care am făcut 30 și ceva de workshop-uri (adunate și programele mari și astea mai mici) care înseamnă creat probabil 100 de ore de conținut, de la zero în mare parte din ele, și promovat și livrat și luat feedback, în cea mai mare parte foarte bun, pozitiv, dar în același timp înseamnă și că am acest proiect care este mai mare decât toate astea, la care am lucrat o parte semnificativă din anul ăsta și din care încă nu se vede nimic. Eu știu că am lucrat la el. Nu l-am anunțat încă, mai am de lucru cel puțin încă jumătate de an. La un moment dat o să-l anunț. Poate îl anunț în 2023. Sper că se va întâmpla în 2023 și atunci el va deveni o realizare a anului 2023 pentru mine, dar în practică eu am muncit mult la el și în 2022.
Și e important să nu uităm că multe dintre lucrurile care ni se întâmplă într-un an, de exemplu multe dintre lucrurile pe care le-am făcut să se întâmple în 2022 au avut niște cărămizi acolo puse din 2021, din 2020.
Unele dintre proiecte s-au întâmplat anul ăsta, dar ele de fapt au fost muncite pe parcursul mai multor luni, dacă nu ani. Și e important să nu uităm asta, pentru că multe dintre proiectele care sunt cu adevărat meaningful pentru noi, nu se termină în anul în care sunt începute, nu sunt finalizate și lansate în anul în care sunt începute. De obicei e mai mult de muncă. Ori fiindcă e un proiect care durează ani, ori pentru că nu e singurul lucru pe care ne concentrăm și am făcut și alte lucruri în timpul ăsta și ne-am împrăștiat un pic și asta e, s-a diluat în timp și a durat mai mult.
În același timp, am o concluzie pe care am tras-o personal și pe care vreau să o share-uiesc și cu voi. Deși par foarte multe lucruri realizate, și pentru mine sunt multe lucruri realizate – sincer, când m-am uitat pentru prima dată la lucrurile astea, am avut o stare de ușoară anxietate, „Bă, dar totuși, nu sunt cam multe?” evident că sunt fericit că s-au întâmplat, dar mi se par un pic multe și mie – dar după aia, când m-am uitat mai atent și am început să le grupez un pic, mi-am dat seama că sunt câteva categorii mari.
Sunt unele care țin de ce fac eu, de construit și livrat workshop-uri, training-uri, sunt altele care țin de learning, de procesul meu de dezvoltare și care au fost realizări pentru mine, câteva pe zona de one on one, de lucrat cu clienți unu la unu și în rest mai sunt câteva care sunt rezultate și atât, gen recunoaștere într-o formă sau alta, cum sunt numărul de abonați la newsletter, număr de oameni care au ascultat podcastul, că m-a invitat nu știu cine pe nu știu unde.
Astea de fapt sunt niște consecințe ale faptului că eu mi-am făcut treaba: că am făcut programe, că programele alea au avut succes, că oamenii au fost fericiți cu ce au primit acolo, că fac podcastul ăsta și oamenii au simțit să-l dea mai departe unor prieteni. Mă bucură asta! Dar ele sunt consecințe, adică nu m-am concentrat pe a le obține. Ele s-au întâmplat pentru că m-am concentrat pe a-mi face treaba cât de bine pot eu.
Și deci, sunt câteva categorii mari, chiar dacă proiecte în sine par multe.
Nu în ultimul rând simt că se vede partea asta de productivitate, se vede faptul că am muncit ani de zile la asta. Pentru că dacă iau o zi obișnuită de muncă și mă uit la ce fac, nu mi se pare că muncesc super mult. Am avut zile și chiar și cânte o săptămână, două de muncit mai mult, dar în general ziua mea de muncă se cam termină pe la 5, uneori se termină pe la 4, că am un drop de energie suficient de puternic pe la ora 3 jumate, 4. Și fiindcă se termină atât de devreme…
Nu vreau să se înțeleagă că e devreme ora 5, că poate că e normal, dar sunt convins că sunt foarte mulți dintre cei care ascultați, care munciți până la 7, poate 8, unii 9 uneori, ceea ce e un pic inuman, dacă mă întrebați pe mine. Dar în același timp înțeleg, pentru că am avut și eu anii ăia. Cred că sunt niște perioade în viață în care avem nevoie să muncim și am avut perioade în mod cert în care munceam 12, 14 ore pe zi, uneori și în weekend-uri. Singura parte bună e că nu simțeam neapărat că e mult pentru că îmi plăcea ce făceam. Dar era mult.
Dar zic că se vede efectul productivității pentru că dacă mă uit la zile și văd că unele se termină la 3, 4, mă uit la ce am făcut în ziua aia și sunt mulțumit în general. De obicei simt că ar mai fi trebuit să mai fac ceva atunci sau că mai am niște așteptări deastea nebifate, dar mi se pare că rezultatele se văd cu adevărat la sfârșitul unor perioade mai lungi, când trag linie după 3 luni, după un an, cum e acum și văd că toate micro deciziile alea, toate momentele alea mici în care altcineva poate că ar fi zis: „Băi, hai că acum merit o pauză de 5 minute de Facebook, sau pe YouTube!” Și eu nu intru.
Toate chestiile alea mici se adună și dau niște diferențe mari în productivitate, cel puțin când mă compar cu mine din anii anteriori. Îmi dau seama că am făcut semnificativ mai multe și mai importante.
Dar de departe, și aș vrea să închei cu asta, cele mai mari realizări nu sunt astea de aici. Mai am o listă pe care am să aleg să nu o share-uiesc aici pentru că eu cred în partea asta de privacy destul de mult, mai am o listă care se numește: Lucruri făcute în 2022 care sunt nonprofesionale, de care sunt mândru și pentru care sunt recunoscător.
Și e o altă listă, aproape la fel de lungă cu momente care s-au întâmplat în viața mea personală, adică în afara muncii, care țin relații: de cuplu, cu oameni apropiați, familie, prieteni, vacanțe, locuri pe care le-am vizitat, diverse activități sportive care mie îmi aduc foarte mult – de la participarea la un concurs de cycling, la mers cu bicicleta pe Transfăgărășan, la devenit mai fit sau slăbit X kilograme – care nu țin de viața profesională și nu numai că nu țin de viața profesională, dar de cele mai multe ori sunt într-o competiție de timp și energie cu viața profesională. Și mulți oameni muncesc prea mult și poate că sunt productivi pentru că muncesc prea mult, nu zic neapărat că sunt corelate astea două, dar să zicem că la sfârșitul anului au o listă mare de realizări profesionale dar au asta cu prețul unor relații, cu prețul sănătății sau greutății lor, sau cu faptul că nu au avut timp de hobby-uri, sau nu au avut timp să-și descopere hobby-uri. Și ăsta pentru mine e un preț foarte mare.
Dacă mă întreba cineva când aveam 18, 25, 27 de ani, că m-am apucat devreme de muncă, nu știu dacă aș fi înțeles asta. Dacă m-ar fi întrebat cineva: „Băi, cum e? Merită sacrificiile în plan personal pentru a obține realizări profesionale?” i-aș fi zis: „Cred că merită, de ce nu? Că eu chiar vreau asta, îmi place ce fac!” Dacă mă întreabă cineva acum, răspunsul meu este: „În nici un caz!” Dacă aveți de ales între alea profesionale și alea personale, luați-le pe alea personale la orice oră din zi.
Am vrut să mă asigur că subliniez asta pentru că pe de o parte în review-ul meu anual – și vă spun asta pentru că vă recomand și vouă – în review-ul meu anual există ambele părți. Și profesionale și non profesionale. Și în practică, în cursul unui an, concentrarea mea este pe ambele și chiar le prioritizez pe cele personale.
Am vorbit cu cineva zilele trecute, un ascultător al podcastului, nu o să-i dau numele dar se știe el și ascultă, și am vorbit la telefon despre programul de Mental Toughness, m-a întrebat niște lucruri și la sfârșit mi-a zis: „Pot să-ți pun o întrebare personală?” și zic „Da!” Și m-a întrebat: „Îți urmăresc podcastul și am văzut că faci o grămadă de chestii și foarte mișto, dar tu cum ești în zona asta, ai o relație stabilă, ai o familie?” Întrebarea din spate era de fapt „Tu mai ai și o viață?”
Și spun aici ce i-am spus și lui, că nu prea vorbesc despre lucrurile astea pentru că mi se pate că fiecare dintre noi are dreptul la o viață privată și că nu suntem responsabili să share-uim decât ce vrem să share-uim cu restul lumii. Am mai scăpat pe ici pe colo informații, probabil că o se mai întâmple, dar nu e un subiect despre care mi se pare că ar trebui să se publice articole sau podcasturi. Însă, i-am spus și lui asta, pentru mine relațiile contează foarte mult și viața personală contează foarte mult și pasiunile contează foarte mult și când spun foarte mult, spun mult mai mult decât viața profesională.
Și dacă e ceva ce simt că m-a ajutat foarte mult în a fi mai productiv și a face lucruri să se întâmple, cel mai mult m-a ajutat faptul că am avut o viață personală și că am acordat timp relațiilor din viața mea.
Cred că este extrem de complicat să susții niveluri ridicate de productivitate și performanță, dacă nu ai o viață personală stabilă. Mă rog, cu perioade, că toți avem perioade. Mai picăm, ne mai adunăm de pe jos. Nu perfectă dar stabilă. Să te poți încărca în relațiile din viața ta, fiindcă altfel, descărcarea care se întâmplă în mod natural atunci când muncim și folosim forță intelectuală și efort fizic și toate lucrurile astea, e foarte ușor să ducă la burnout-uri. Și când ajungem la burnout-uri se oprește complet partea de productivitate.
E ca și cum corpul zice: „Ia stai tu pe loc acum că ai muncit cam mult, hai să nu mai faci nimic o perioadă”. De aia vrem să evităm burnout-ul.
Și cred că asta e ideea cu care vreau să vă las, că din punctul meu de vedere, fiecare are dreptul la propria părere, evident, dar din punctul mei de vedere, avem nevoie să prioritizăm viața personală și în special relațiile importante pentru noi, și alea tre’ să fie mereu pe primul loc. Mi se pare greșit să ne gândim la viața noastră ca fiind viața noastră profesională și acum să vedem pe unde în viața noastră profesională avem niște spații în care să băgăm un pic de viață personală.
Cred că lucrurile ar trebui să fie invers. Să prioritizăm viața personală și acum să vedem cu orele astea pe zi pe care le avem de muncă, cum am putea să muncim mai eficient, mai productiv, astfel încât să ne permitem mai mult timp în viața noastră personală, cu tot ce înseamnă asta. Cu mai mulți bani, cu mai multă libertate. Avem nevoie de lucrurile astea. Cred că asta ar fi mai natural să se întâmple. Nu mai natural, mai de dorit. Poate că mai natural e să muncim până leșinăm. Dar nu cred că ne duce undeva.
Eu asta o să fac în următoarea perioadă și îmi dau seama că nu toată lumea poate să-și ia concediu de pe 10 decembrie pe 10 ianuarie, dar și 10 zile sau cât reușiți să vă luați, sugestia mea este să vă deconectați de la partea profesională și să încercați să vă conectați mai mult cu oameni din viața voastră, poate chiar cu oameni cu care nu ați avut suficient de mult timp anul ăsta să vă vedeți, să petreceți timp, deși v-ați fi dorit asta.
Vă mulțumesc că m-ați ascultat până la sfârșit, cei care ați făcut-o.
Podcastul meu poate fi ascultat și pe Audible de ceva timp încoace și nu am apucat să spun. Dacă dați un search pe Audible după Andrei Roșca, ar trebui să găsiți acolo ultimile episoade, pentru cei cărora le-ar putea fi mai util să le ascultați așa.
Nu știu dacă ne mai auzim anul ăsta, pentru că o să stau un pic departe, cum v-am sugerat și vouă, dar la anul ne auzim cu siguranță cu forțe noi și cu bateriile mai încărcate și vă mulțumesc din nou că ați fost alături de mine anul acesta și abia aștept anul viitor, pe care să-l considerăm cel puțin productiv și în același timp să nu uităm de viața personală.
***
Dacă ți-a plăcut acest episod, nu uita că poți să te abonezi la newsletterul 0+ (ZeroPlus) Insider și vei primi un ebook gratuit cu mai multe resurse utile într-un proces de auto-cunoaștere și schimbare.
Sau poți asculta mai multe episoade din podcastul 0+ ZeroPlus, pe oricare dintre platformele cunoscute de podcasturi:
