fbpx

Câți bani valorează binele pe care l-ai făcut?

Shownotes / Timestamps: 

00:48 De ce ne simțim mai bine atunci când spunem ce ne deranjează
02:06 Ce facem când avem reflexul de a împărtășii bucuria cu alții
06:22 Scenarii cu mamaia la trecerea de pietoni
09:47 Ce se întâmplă cu mamaia care nu apucă să echilibreze balanța
12:16 Cum coexiști cu binele ce ți-a fost făcut
13:52 Presupunerea mea, pariul meu
16:55 Ce ne face să fim umani
18:39 Fă testul de a ține binele în tine 

 

***

Salut. Sunt Andrei Roșca, change strategist.

Ceea ce urmează este transcrierea acestui episod din podcastul meu, ZeroPlus (0+).

Dacă îți place, te poți abona (gratuit!) AICI și vei primi pe mail mai multe resurse utile într-un proces de auto-cunoaștere și schimbare. Află mai multe!

***

Cred că am niște ani deja de când a început să mi se cristalizeze o idee în minte. Nu aș numi-o chiar teorie. Și nu are niște concluzii foarte clare și s-ar putea să îmi schimb părerea la un moment dat complet, dar am ales să vorbesc astăzi despre ea și să o pun așa în lume. Și dacă cineva simte că are sens pentru el, atunci super, dacă nu, poate să se ducă la coșul de gunoi. 

 

Noi avem în know-how-ul colectiv această idee în care cred că mulți dintre voi se regăsesc, faptul că atunci când simțim niște emoții pe care le percepem ca fiind negative, atunci când ni s-a întâmplat ceva în viața noastră și asta a generat un răspuns intern care nu ne place, ne deranjează într-un fel, avem acest know-how colectiv că dacă ne vedem cu un prieten sau cu un psiholog sau cu un change strategist, dacă ne vedem cu cineva și împărtășim cu acel cineva ce este în interiorul nostru și îi povestim de ce suntem triști, ce s-a întâmplat, de ce suntem nervoși, ce ne deranjează, lucrurile devin mai bune cumva. Poate că nu se schimbă neapărat ceva, nu e vorba despre a găsi o soluție la problemă, dar simplul fapt că am ales să share-uim asta cu cineva, parcă ia din greutate. Ne simțim un pic mai bine. Uneori, mult mai bine. 

 

 Și mă gândeam că ar fi interesant – și în mod cert în viața mea s-a întâmplat asta, dar ar fi interesant să funcționeze așa pentru mai mulți oameni – ar fi interesant să vedem cum ne simțim în momentele în care ni se întâmplă niște lucruri pozitive în viață și generează niște emoții mai puternice pozitive în interiorul nostru. Cum ar fi ca atunci, să nu ne aruncăm să le împărtășim atât de repede cu alții? Să păstrăm un timp scurt emoțiile alea doar în noi. Să lăsăm să genereze ceva în noi. 

Sigur, intră un pic în contradicție cu o altă idee pe care probabil că iarăși am experimentat-o cu toții, ideea că atunci când ni se întâmplă ceva bun în viață avem reflexul de a suna, de a vorbi, de a comunica cât de repede putem cu cineva drag: poate cu partenera, cu partenerul de viață, cu un prieten, o prietenă. Să sunăm și să spunem: „Ghici ce mi s-a întâmplat! Uite ce mișto! Și ce bucuros sunt!” 

E un reflex de a împărtăși bucuria cu alții și de multe ori sunt alte bucurii care ne vin din simplul fapt că împărtășim și că avem cu cine să împărtășim lucrurile astea. 

Dar în același timp eu sunt destul de convins că există unele momente, unele emoții, poate niște idei sau niște proiecte – cum vorbeam într-un episod anterior – pe care merită să le ținem un pic în noi, să le conținem poate pentru 5 minute în plus față de cum am face de obicei. Nu înseamnă să ținem secrete, neapărat, dar poate că ne-ar ajuta uneori să stăm un pic cu bucuria aia și să fie doar a noastră un pic. Și apoi putem să sunăm și să comunicăm cu cine vrem noi și să le spunem și să împărtășim bucuria și în felul ăsta să o amplificăm. 

Dar, pur și simplu în mintea mea, și nu doar în mintea mea, dar în primul rând în mintea mea are sens să funcționeze așa. Adică, dacă lucrurile negative ținute în noi se amplifică și dacă aceleași lucruri negative odată ce sunt scoase afară și sunt puse în spațiul dintre noi și altcineva scad în intensitate, de ce nu ar fi la fel și cu lucrurile bune? De ce nu ar fi posibil ca unele emoții, atunci când le păstrăm un pic de timp doar pentru noi, doar în noi, nu s-ar amplifica și ele și ar deveni și mai puternice? Și de ce nu ar fi posibil ca atunci când le scoatem afară și le share-uim cu ceilalți să le scadă un pic din intensitatea din interiorul nostru? Chiar dacă vin la pachet cu altceva bun. Ok, simțim alte emoții prin faptul că putem să împărtășim cu alții. Nu înseamnă neapărat că per total e ceva rău. Nu cred că este ceva rău să avem cui să împărtășim și să vrem să împărtășim lucrurile bune cu oameni din jurul nostru. 

Dar mă întreb dacă nu cumva uneori o facem prea repede, dacă nu cumva ne grăbim să le scoatem afară, să le punem în spațiul exterior, emoțiile astea. 

 

Și în legătură strânsă cu ideile astea, hai să ne imaginăm că există undeva pe stradă, la o trecere de pietoni poate, o persoană în vârstă care poate merge mai greu sau poate nu vede foarte bine și ne oferim să o ajutăm să traverseze strada. Și poate o luăm de braț sau ea ne ia pe noi de braț și o trecem pe partea cealaltă, total dezinteresat. E o persoană pe care nu o cunoaștem și probabil pe care nu o s-o mai vedem niciodată în viața noastră. 

Și avem două scenarii acum. 

Într-unul dintre ele ajungem pe partea cealaltă și această mamaie, să spunem, poate ne mulțumește sau poate că nici nu apucă. Dar să zicem că ne mulțumește. Zice: „Mulțumesc frumos, mamă, că m-ai ajutat!” Și o ia în partea dreaptă și noi o luăm în partea stângă și nu ne mai întâlnim niciodată. 

Și apoi, al doilea scenariu. Din nou, ajungem pe partea cealaltă a străzii și înainte să ne dezmeticim, înainte să ne luăm la revedere, această mamaie scoate din buzunar sau din poșetă o bancnotă de 5 lei și ne-o bagă în buzunar și zice: „Mulțumesc frumos că m-ai ajutat!” Sau pur și simplu n-i întinde să-i luăm. Dar să zicem că nu apucăm să refuzăm. 

Care sunt diferențele care sunt evidente între aceste scenarii? 

Cred că pentru cei mai mulți oameni, al doilea scenariu, cel în care primim bani pentru un act dezinteresat pe care l-am făcut ca să ajutăm și nu am avut nicio intenție acolo, nici o altă intenție decât de a ajuta, cred că în acest al doilea scenariu ne simțim prost, noi cei care am ajutat. E ca și cum faptul că ne oferă bani sau că ne-a dat banii, anulează ceea ce am făcut noi, complet sau parțial. Sigur că putem să o judecăm pe mamaie, putem să încercăm să îi dăm banii înapoi. Nu e vorba despre asta. Este vorba despre cum se simte faptul că actul nostru de a ajuta pe cineva în mod dezinteresat tocmai s-a transformat într-o tranzacție și asta schimbă totul. 

 

Dar de data asta să ne gândim la altceva. Să ne gândim că odată ajunși pe partea cealaltă, mamaia asta are reflexul de a ne da banii, dar nu apucă. Poate că ne grăbim și zicem: „O zi bună! Să fii sănătoasă!” și plecăm. Și ea e cu mâna în poșetă și nu a apucat să scoată banii. 

Ce se întâmplă atunci? Păi aș zice că ce se întâmplă cu noi e simplu. Noi plecăm probabil fericiți că am făcut o faptă bună și nu știam de intenția ei și avem o zi un pic mai bună gândindu-ne că am ajutat pe cineva. 

Dar ce se întâmplă cu ea mi se pare mai interesant. Ea a avut reflexul, în exemplul ăsta fictiv, a avut reflexul, nu de a anula, dar de a recompensa cumva, de a nu rămâne datoare, de a echilibra lucrurile cum i s-a părut ei, cu acei 5 lei sau 2 lei sau o bomboană, nu contează. Chiar nu contează ce ne-ar fi dat. A avut reflexul ăsta și noi, fără să vrem să facem asta, că așa s-a întâmplat, i-am negat acest reflex. Nu i-am permis, prin faptul că am plecat, fără să ne propunem neapărat asta, nu i-am permis să echilibreze această balanță. Ce se întâmplă cu mamaia asta în următoarele ore și în următoarele zile? Va ajunge acasă, va continua să meargă prin viața ei și va fi forțată, nevoită să coexiste cu binele care i-a fost făcut și pe care nu a reușit să-l echilibreze suficient de repede. Va simți că a fost ajutată, și atât. 

 

Spre deosebire de exemplul în care ne-ar fi dat banii, în care poate că ar fi închis loop-ul, bucla, ar fi reușit să își închidă experiența într-un fel – bun, rău, nu contează, nu judecăm asta – de data asta ea se va mai gândi poate o dată sau de trei ori la evenimentul ăsta, își va spune: „M-a ajutat băiatul ăla, sau fata aia, astăzi. Ce drăguț a fost și nici măcar nu am apucat să-i mulțumesc în vreun fel”. Și binele ăsta va continua să existe în ea. Mult, puțin, poate până îi va spune unei prietene peste 3 ore și poate îi mai scade un pic intensitatea atunci, sau nu, sau poate până când uită, peste 3 zile. În perioada asta ea trăiește cu binele care i s-a făcut. 

Și întrebarea este: Ce anume se generează în oameni în momentele în care li s-a făcut un bine și nu au cum să dea ceva înapoi? Nu în momentul ăla, nu către persoana care le-a făcut binele. 

E o întrebare deschisă și putem să o lăsăm deschisă. 

 

Presupunerea mea, și e o presupunere, e că pe termen scurt-mediu ideea asta de a coexista, de a păstra în ei, de a conține în ei binele ăla fără să-l poată anula rapid, conștient sau nu, îi va face niște oameni mai buni. Cred că li se vor cultiva niște emoții pozitive în interior și probabil, de ce nu, probabil că asta va duce la niște gesturi, la niște acte, la niște acțiuni pe care ei le vor face în următoarele ore sau zile sau săptămâni, pentru a putea contrabalansa asta. 

Și nu le vor putea face față de tine, omul care i-a ajutat să treacă strada, că nu mai au de unde să te ia pe tine. Așa că își vor îndrepta aceste gesturi către alți oameni. Poate către oameni din viața lor. Poate pur și simplu e un mod de a da mai departe binele care l-i s-a făcut. În exemplul ăsta, unul mic, traversarea unei străzi. 

Dar e doar un exemplu. Putem la fel de bine să înlocuim faptul că am trecut pe cineva strada, cu alte lucruri, alte fapte bune pe care le-am face și care sunt mai mari sau importante chiar, și în același timp putem să înlocuim relația cu această băbuță necunoscută, cu binele pe care îl facem unui cunoscut, unui prieten, unui om al străzii, unui coleg de la muncă, și cu atât mai mult unei persoane care nu are ce să ne dea înapoi acum, în momentele în care facem asta dezinteresați. 

Da, poate că într-un viitor, unii dintre oamenii ăștia vor ajunge în niște poziții în care să ne dea ceva înapoi, dar nu despre asta este vorba. Este vorba că în intervalele astea de timp din momentul în care li s-a făcut binele până în momentul în care pot să echilibreze asta cumva în sufletul lor sau în mintea lor, în intervalul ăsta de timp, pariul meu este că emoțiile alea pozitive, binele ăla continuă să existe în ei și continuă să producă lucruri pozitive. 

 

Și m-am întrebat odată dacă nu cumva calitatea noastră umană ar putea fi produsul sau suma tuturor momentelor în care am simțit lucruri pozitive sau ni s-a făcut un bine și nu am reușit suficient de repede să anulăm asta, să o echilibrăm, să o scoatem în afara noastră. Am fost forțați să trăim cu binele ăsta și cu conștientizarea acută a faptului că există oameni care ajută dezinteresat și că asta ne face și pe noi să fim conștienți că am putea să o facem și noi cu alții. 

Da! Cum spuneam, e un grup de idei care sunt legate între ele și care nu sunt neapărat închise în mintea mea și în jurnalul mei, dar care poate că ajută pe cineva. 

Și dacă da, mi-ar plăcea să citesc un mail despre asta într-o zi. Dacă simțiți că s-a legat în vreun fel cu alte idei pe care le aveați și voi sau dacă v-a ajutat pur și simplu să auziți asta, mi-ar plăcea să îmi dați și mie un reply. 

Până atunci, vă doresc perioade lungi cu lucruri bune care vi se întâmplă și poate că ar fi un test ca la următoarele două să lungim cu 3-4 minute, sau cu 10 minute perioada asta în care ținem în noi binele ăla și bucuria aia și vedem ce se întâmplă. Și apoi putem să facem ce am fi făcut de obicei. Să share-uim, să vorbim despre asta, să împrăștiem bucuria în jurul nostru.

***

Dacă ți-a plăcut acest episod, nu uita că poți să te abonezi la newsletterul 0+ (ZeroPlus) Insider și vei primi un ebook gratuit cu mai multe resurse utile într-un proces de auto-cunoaștere și schimbare.

Sau poți asculta mai multe episoade din podcastul 0+ ZeroPlus, pe oricare dintre platformele cunoscute de podcasturi:

Join 0+ Insider

Newsletterul 0+ Insider este cel mai bun loc unde să ne urmărești. Vei avea acces la insight-uri utile într-un proces de schimbare, informații de culise legate de ce punem la cale (inclusiv workshopuri pe care le anunțăm doar pe mail), recomandări de cărți și altele.

Ce NU vei primi? Informații superficiale, pline de cuvinte stufoase, concepte obosite și deja super-reciclate, “tips & tricks” sau “growth hacks”. Îți vom scrie doar când avem ceva valoros de împărtășit.

S-ar putea să te intereseze și:
Meniu