Salut. Sunt Andrei Roșca, change strategist.

Ceea ce urmează este transcrierea acestui episod din podcastul meu, ZeroPlus (0+).

Dacă îți place, te poți abona (gratuit!) AICI și vei primi pe mail mai multe resurse utile într-un proces de auto-cunoaștere și schimbare. Află mai multe!

***

Cum faci să nu te mai auto-sabotezi?

Știi toate momentele alea în care îți propui să schimbi ceva în viața ta, și te arunci cu toată energia și încrederea către acea schimbare, doar ca să îți dai seama în scurt timp că începi să îți pui singur piedici?

E ciudat. E ca și cum n-ai vrea cu adevărat să te schimbi. Doar că vrei. Și atunci de ce naibii se simte ca și cum un picior apasă pe pedala de accelerație și unul pe cea de frână?

Și în timp ce simți cum roțile se învârt pe loc pe asfaltul ăla fierbinte, de ce începi să simți mirosul ăla de cauciuc încins, înnecacios, artificial, cald? Și de ce se simte ca și cum ai auzit prea multe și mai vrei și liniște?

Ei bine, fiindcă de multe ori, conștient, vrem ceva. Dar subconștientul nostru are altă părere despre ce este bine pentru noi. Și uneori chiar are dreptate. Dar de multe ori nu are. Subconștientul crede că știe, însă nu știe.

Pentru că vezi tu, de multe ori, subconștientul funcționează ca un părinte care ne vrea binele, are numai intenții pozitive și cu toate astea ajunge să ne facă rău din simplul motiv că lucrează cu informații expirate despre cum funcționăm noi. Crede că am rămas copii deși noi am plecat de acasă de 10, 20 sau 30 de ani.

Am evoluat, ne-am schimbat modul de funcționare, ne dorim alte lucruri de la viață. Dar pentru unii părinți am rămas copii. Așa este și cu subconștientul, uneori are nevoie de un Update făcut manual.

”Am codurile de acces pentru subconștientul tău.” – Paul McKenna

Cum ar fi dacă ți-aș spune că există metode științifice de a îți updata subconștientul, de a îl aduce la zi? Cum ar fi dacă ai putea să îi spui exact cum îți dorești să funcționeze, iar el să te asculte și să lucreze pentru tine, nu împotriva ta.

Astăzi vreau să îți povestesc despre Hipnoză. Despre cum și de ce funcționează, despre cum o folosesc eu în munca mea de a îi ajuta pe oameni să își schimbe viața în bine. Despre diferența dintre hipnoză, auto-hipnoză și hipnoterapie și despre toate preconcepțiile greșite pe care le avem despre acest domeniu.

Poți să consideri acest episod un masterclass introductiv pe zona de hipnoză. E gratuit, dar fă-ți un bine și tratează-l ca și cum ai fi plătit bani pentru el.

Am ajuns să nu mai punem valoare pe lucrurile gratuite și, în același timp, să ni se pară scumpe cele ce nu-s gratuite. Practic, riscăm ca singurele informații pe care le primim să fie cele fără valoare sau percepute ca fiind fără valoare. E periculos. Deci consideră că informația pe care tocmai o primești costă. Fiindcă în realitate ea chiar costă, chiar dacă tu plătești pentru ea doar cu timpul tău.

Auto-hipnoză

Înainte de a intra adânc în subiect, simt nevoia să îți spun cum am ajuns eu să studiez și apoi să practic hipnoză. Este și relevant și ușor amuzant. Vezi tu, eu citesc dezvoltare personală de la 16 ani. Sute de cărți. Însă la primul meu curs mai serios din zona de psihologie am ajuns abia peste niște ani.

Era un curs despre autohipnoză și tehnici de schimbare și despre cum îți poți programa mintea pentru “succes”. Nu mi-am pus atunci întrebarea ce înseamnă “succes”, dar ideea de a îmi controla mintea mai bine m-a atras ca un magnet.

Și mi-a plăcut. Nu suficient încât să vreau să învăț hipnoză, la acel moment. De fapt, nici nu trecusem încă prin prima mea formare de coaching iar identitatea mea era cea de antreprenor 100%.

Conștiincios, seară de seară, am început să folosesc lucrurile învățate acolo pentru a vizualiza viitorul. Am început să îmi induc transe hipnotice superficiale, să îmi iau mintea de mâna și să o plimb cu atenție, din nou și din nou, prin scene de film din viitorul pe care mi-l doream, crezând că asta-i tot.

Și nu era. Dar cu toate că nu era decât o mică parte din ce putea face hipnoza, m-a ajutat enorm.

De-a lungul anilor am relaxat relația pe care o aveam cu controlul suficient de mult încât să nu mai simt nevoia de a lua hățurile în mâna decât în puținele momente în care simt că lumea mea se clatină prea tare.

Iar în acele momente, în ciuda tuturor tehnicilor pe care le-am învățat de-a lungul anilor, mă regăseam întorcându-mă din nou și din nou către auto-hipnoză, ca o igienă personală zilnică. Un mod de a îmi reaminti mie, mai ales atunci când e greu, o vorba pe care am auzit-o la Tony Robbins odată și a sunat a ceva în care mi-ar fi plăcut și mie să cred:

I don’t negotiate with my mind. When I say “Go”, we go.

În traducere liberă: Eu nu negociez cu mintea mea. Când îi spun “hai să mergem”, mergem.

Apoi, după niște ani, am început să studiez Hipnoză Ericksoniana (care, apropo, este o școală de psihoterapie recunoscută, atât în România cât și în alte țări).

Mai exact, am găsit doi psihoterapeuți specializați în Ericksoniana și i-am întrebat cât costă să cumpăr 10-20 de ore din viața lor în care să le pun întrebări despre cum funcționează ceea ce fac ei. Și am plecat de acolo cu o sută de pagini de notițe.

Nu aveam intenția să practic hipnoză ericksoniana, dar eram convins că pot integra principii și tehnici de acolo în munca mea 1 la 1. Ceea ce am și făcut.

Diferențe între hipnoterapie și hipnoză

E momentul, cred, să fac o mențiune importantă. În muncă mea de Change Strategist, deși folosesc tehnici din multe școli de coaching, psihoterapie, hipnoză și altele, eu nu merg în trecut împreună cu clienții mei. Nu mă ocup cu vindecarea traumelor, acesta este domeniul psihoterapiei. Deși psihoterapia își are locul ei important – sunt eu însumi client mulțumit de peste 500 de ore de psihoterapie – eu lucrez cu prezentul și cu viitorul.

Am credința că, cu mici excepții (traume majore), mare parte dintre problemele noastre continuă să existe în prezent pentru că noi continuăm să facem în prezent lucruri care le alimentează. Motiv pentru care, dacă schimbăm ceea ce gândim în prezent, schimbăm ceea ce simțim în prezent și schimbăm câteva comportamente pe care încă le avem, putem să ne asigurăm că viitorul nostru va fi diferit. Iar viitorul nostru începe peste numai câteva momente.

Dar asta este o idee de dezvoltat cu altă ocazie. Acum am menționat-o doar pentru a clarifica ceea ce fac eu: Ajut oamenii să schimbe modul în care gândesc și se văd pe ei în prezent, ca să se bucure de un viitor mai bun. Cu mersul în trecut se ocupă alții.

De altfel, aceasta este una dintre marile diferențe între hipnoză și hipnoterapie, din punctul meu de vedere. Hipnoza este o stare mentală. Și hipnoza este modul în care ne simțim atunci când suntem într-o transă hipnotică. Este ușor identificabilă și măsurabilă fiziologic.

În timp ce hipnoterapia este, așa cum îi spune și numele, un tip de “terapie” care folosește hipnoza.

Cu alte cuvinte, putem intra într-o stare de hipnoză și fără ca acea stare să facă parte dintr-un proces de terapie în care încercăm să vindecăm ceva din trecut. Putem să intrăm în hipnoză pentru a modifica percepții, pentru a înlocui credințe limitative cu unele productive, pentru a modifica modul în care ne vedem pe noi, cu scopul de a crește șansele unui viitor mai apropiat de cel pe care ni-l dorim noi. Dar să închidem paranteza despre Hipnoză versus Hipnoterapie și să revenim la discuția noastră.

După ce am învățat în acest mod informal cât de multe am putut despre hipnoza ericksoniana i-am citit toate cărțile lui (și despre) Milton Erickson și m-au fascinat (poate găsești pe undeva filmul Wizard of the Desert, despre Erickson!).

Am început să folosesc puternic în metoda mea de lucru, Change Strategy, principii ale lui Erickson dar în mare parte lucram conversațional, fără să folosesc transa hipnotică. Au urmat formarile de programare neurolingvistică cu Richard Bandler, John La Valle și abia câțiva ani mai târziu am parcurs o formare de Hipnoză cu Paul McKenna (unul dintre cei mai cunoscuți hipnoterapeuti din Marea Britanie și Statele Unite).

Ce este de fapt, hipnoza? Și cum funcționează?

Îți aduci aminte când vorbeam despre subconștient, care uneori are nevoie să fie “adus la zi”, updatat?

Ei bine, una dintre problemele modului în care noi, oamenii, funcționăm este că atunci când ne propunem să facem sau să schimbăm ceva, o facem ca un proces conștient.

Adică noi, conștienți fiind, ne spunem “aș vrea să mă las de fumat”, de exemplu. Sau “să nu mai mănânc ciocolată la miezul nopții”. Sau “să merg mai frecvent la sala”. E un proces conștient, într-un moment în care chiar ne dorim asta.

Doar că mare parte din timp, în viața noastră de zi cu zi, ceea ce ne ghidează este ceea ce se întâmplă în subconștientul nostru. Avem acolo un număr imens de gânduri, păreri, judecăți, credințe limitative, care ni se plimbă prin minte fără ca noi să știm măcar că ele fac asta.

Sigur, din când în când mai prindem câte unul care ne spune că “nu suntem suficient de”, că “oricum nu putem”, că “nu suntem noi genul” sau că “da, dar e greu să nu mănânci seara, la Netflix”. Și ne speriem. Dar ne-am speria și mai tare dacă am ști că pentru fiecare moment în care surprindem un astfel de gând negativ, sunt 20-30 de alte momente și gânduri similare care rulează în fundal și pe care nu le conștientizăm.

Dacă ar fi să definim hipnoză, și am pleca de la ce spune de exemplu Cambridge, atunci

hipnoza este “o stare mentală similară cu somnul, indusă artificial, în care gândurile unei persoane pot fi mai ușor influențate”.

De asemenea, mai știm că există o corelație directă între frecvența undelor cerebrale emise de creier (brainwave frequencies) și starea de hipnoză.

Pe scurt, hipnoza este facilitarea unor stări de conștiința modificate, cu scopul de a debloca sau a accelera schimbări pe care oamenii și le doresc.

În practică însă, lucrurile sunt un pic mai nuanțate de atât.

Atunci când spunem “hipnoză” vorbim, de cele mai multe ori, despre a fi în “starea de hipnoză”. Adică a fi în mijlocul unei transe hipnotice.

Iar acum hai să vedem ce înseamnă de fapt toate astea:

Ei bine, ce au descoperit cercetările ultimilor zeci de ani este că creierul nostru emite tot timpul niște unde pe anumite frecvențe, iar aceste frecvente sunt diferite în funcție de starea în care suntem. Mai exact: Dacă ai fi într-un laborator și un medic te-ar cupla la aparate care să îți monitorizeze frecvențele creierului ar descoperi că:

Atunci când ești în starea de veghe, adică treaz, alert, starea obișnuită pe care o ai în mare parte dintr-o zi, creierul tău emite pe frecvențe între 12 și 30 Hz. Numim aceste unde, unde Beta. Ele sunt caracterizate de gândire logică și putere de concentrare mare.

Aceleași aparate ar mai descoperi că în momentul în care începi să te relaxezi (indiferent dacă te uiți la un film pe Netflix, sau asculți muzica ta preferată sau un podcast cu o voce care te relaxează) creierul tău începe să emită unde cu frecvențe între 8 și 12 Hz (deci pe o frecvența mai joasă decât la undele Beta, în ceea ce numim unde Alpha). Această stare este caracterizată prin pace, creativitate crescută și, foarte important, o receptivitate crescută la sugestii.

Practic, în momentul în care ajungem în zona de unde alfa, mintea noastră începe să se deschidă, să devină mai puțin rigidă. Ideile fixe pe care le avem despre cum funcționează lumea devin un pic mai flexibile, iar subconștientul nostru devine mai permeabil. Devenim mai deschiși la a accepta că lumea ar putea funcționa și în alte feluri decât ne-am convins noi că funcționează. Devenim mai capabili de a găsi idei și soluții noi la probleme vechi. Totul devine mai maleabil, ca plastilina.

Mi se pare important aici să înțelegi că noi ajungem în aceste stări “hipnotice” și în viața reală, în fiecare zi.

Timpul petrecut în natură facilitează asta. Pictura, muzica, meditația, mindfulness-ul fac asta. Rugăciunea face asta. Doar că în general nu controlăm neapărat ce se întâmplă în mijlocul acestor stări de “hipnoză involuntară”. Adică da, m-a relaxat filmul și sigur am fost în unde alfa cel puțin niște minute pe parcursul filmului și deci subconștientul meu a fost mai permeabil, mai influențabil și mai deschis la sugestii. Dar… la care sugestii? Ei bine, la sugestiile pe care regizorul a decis să le pună în film. Indiferent dacă și-a propus să ți le planteze în minte sau nu, indiferent dacă te ajută sau te încurcă.

Începi să înțelegi de ce ai nevoie să fii atent la cum îți alegi filmele, show-urile TV sau muzica pe care o asculți. Mai ales dacă te bagă într-o stare de transă, dacă pierzi noțiunea timpului. Fiindcă multe dintre ideile rigide despre cum “ar trebui” să fie lumea ta, relațiile tale, jobul tău, copiii tăi, cel mai probabil vin de acolo. Sigur, vin și din copilărie, niciun dubiu legat de asta. Dar e ceva ce alimentezi în fiecare zi, prin gânduri și prin informațiile la care îți expui mintea.

E important să înțelegi că hipnoza nu este Voodoo, nu este ceva creat de un psiholog sau un om de știință într-un laborator. Este pur și simplu ceva ce noi oamenii oricum făceam, iar specialiștii care practică Hipnoză sau Hipnoterapia doar au studiat moduri în care putem folosi aceste lucruri pentru a ne îmbunătăți viața.

Dar să ne întoarcem la unde și frecvențe. Hipnoza (sau starea de transă hipnotică) începe să se producă atunci când creierul nostru emite unde Alfa și se continuă în următoarea frecvența, de unde Theta.

După Beta, starea de veghe și după Alfa, urmează undele Theta, între 4 și 8 Hz. Undele Theta sunt caracterizate de stări și mai profunde de relaxare, mai profunde decât în Alfa, o stare internă de calm și nivel ridicat de introspecție. Starea de flow se întâmplă, de asemenea, mai totdeauna în Theta. Atunci când ne aflăm într-o transă hipnotică indusă și undele noastre cerebrale emit pe frecvențele Theta, mintea devine mult mai deschisă la sugestii pozitive și devine capabilă să modifice convingeri negative mai ușor.

Practic, e ca și cum nivelul de permeabilitate al subconștientului devine mai mare. E mai ușor să plantăm acolo semințe și cresc major șansele că ele să prindă rădăcini. E un teren fertil pe care să plantăm idei și convingeri noi și să scăpăm de cele vechi, tocmai fiindcă partea conștientă, intelectuală, este un pic amorțită.

Și fiind amorțită, relaxată, nu mai intervine sâcâitor cu toate părerile și temerile obișnuite legate de cum funcționează lumea, ce anume este posibil pentru noi în viața noastră și ce este “imposibil”. E ca și cum ne-am scutura de toate aceste percepții pentru câteva minute și am putea să decidem pe care vrem să le înlocuim, și cu ce anume.

Apoi putem să ne imaginăm, ghidați de hipnoterapeut, un viitor în care comportamentele noastre sunt altele decât cele de până atunci. În felul acesta se întâmplă ce povesteam mai devreme: e ca și cum ne-am lua mintea de mână și am duce-o de câteva ori pe un drum nou, către o destinație nouă, mai bună, diferită de obiceiurile de până acum.

Sigur că multe dintre exercițiile de scriere și rescriere a acestor bucăți din mintea noastră, cât și exercițiile ghidate de imagerie și imaginație pot fi făcute și în afara unui proces de hipnoză, în afară unei transe. Doar că știm acum, după zeci de ani de studii, că orice se întâmplă în starea de transă este puternic amplificat.

Practic, dacă repetăm de câteva ori un film în care reușim să ne calmăm singuri, fără să fie nevoie să fumăm sau să mâncăm dulciuri și facem asta în hipnoză (în unde alfa sau theta), este echivalentul a niște sute de exerciții de imaginație făcute în mintea noastră într-o stare normală, de veghe, într-o stare Beta. Începi să înțelegi de ce e interesantă hipnoză?

Fiindcă poți să faci aceste repetiții mentale de 100 de ori în mintea ta, în tot acest timp luptându-te cu mintea conștientă care are păreri, convingeri limitative și gânduri sabotoare sau o poți face de două-trei ori în hipnoză, liniștit, relaxat, iar efectele sunt ca și cum le-ai fi făcut de sute de ori, fiindcă ele se presară, se plantează, se sădesc adânc în subconștient.

Somn?

Și acum poate că te întrebi dacă după undele Beta, Alfa și Theta mai există ceva. Da, imediat după mai există și undele Delta (în general cu frecvențe sub 4 hertzi). Undele Delta sunt cele pe care cu toții le emitem atunci când dormim. Uneori, dacă clientul este foarte obosit, el poate adormi în timpul unei sesiune de hipnoză, însă de cele mai multe ori nu se întâmplă. Mare parte din hipnoză se produce în undele alfa și theta, la granița dintre a fi treaz și a dormi.

Dacă n-ai trecut niciodată printr-o transă de hipnoză indusă conștient, cel mai ușor pentru a înțelege cum se simte ar fi să îți imaginezi acum următorul scenariu:

Este târziu în noapte. Te-ai uitat la un film pe Netflix și te îndrepți spre pat cu intenția de a dormi. Pui capul pe pernă, închizi ochii și îți vin în minte gânduri. Poate despre ceva ce s-a întâmplat astăzi, sau poate despre ceva ce știi că urmează să faci mâine. Începi să îți simți corpul din ce în ce mai ușor, până când aproape că nu îl mai simți deloc.

Și în timp ce rulezi aceste scene și le vezi cu ochii minții tale, la un moment dat, scenele încep să se împletească cu niște secvențe din filmul pe care tocmai l-ai văzut. Îți dai seama că n-are sens, că ce vei face tu mâine n-are neapărat treaba cu filmul. Apoi încep să interfereze și alte imagini și mintea ta începe să construiască un film propriu, un melanj din toate aceste gânduri și secvențe. Realitatea la care alesesei să te gândești conștient începe să se amestece cu ficțiunea generată de subconștientul tău.

N-ai adomit încă, nu visezi. Dacă ai vrea să deschizi ochii ai putea. Dacă ai vrea să te mai duci să bei un pahar cu apă, ai putea. Și poate chiar o faci. Dar starea aceea, între “mă uit la filmul din mintea mea” și în același timp “constat că alunec ușor și plăcut înspre somn și îmi dau voie să fac asta”, este aproape identică cu starea de transă hipnotică. Dacă ai fi acum într-un laborator de studiat somnul, aparatele ar indică că undele tale cerebrale emit undeva între Alfa și Theta, alunecand ușor către starea de somn, Delta.

Este hipnoza doar relaxare? Sau e mai mult decât atât?

Nu este doar relaxare. Faptul că ascultăm o anumită muzică și ni se vorbește cu o anumită tonalitate și cineva ne ghidează într-un proces de relaxare a corpului și a minții este doar începutul. E o parte importantă, pentru că deschide o “paranteză” în care schimbările se pot produce mult mai repede și mult mai profund. Iar această paranteză este închisă mai târziu, spre sfârșitul ședinței, prin cuvinte cum ar fi “iar acum am să număr de la 10 la 1 și când ajung la 1 te poți reîntoarce în prezent, în camera în care ești, și poți să iei cu tine toate aceste resurse noi pentru a le folosi în viața ta. Și oricând ești pregătit, poți deschide ochii.”

Ceea ce se întâmplă în interiorul acestei “paranteze” de relaxare profundă este “munca” efectivă, procesul de schimbare. Iar dacă inducerea aceste transe de relaxare este destul de similară pentru fiecare client, ceea ce se întâmplă în interior este foarte, foarte personalizat.

Chiar dacă de cele mai multe ori clientul o percepe că fiind relaxantă, nu este doar o serie de exerciții de vizualizare și ascultare a unor afirmații; în practică, din perspectiva specialistului, procesul este destul de tehnic și constă, de obicei, într-o serie de 3-4 exerciții ghidate, luate din diverse școli care se ocupă cu schimbarea: hipnoză, CBT, NLP, EFT sau tehnici din școli de terapii somatice.

Acestea sunt alese special în funcție de obiectivul pe care se lucrează și în funcție de particularitățile clientului (observate în ședința inițială de assessment). De aceea rezultatul este mult diferit față de o sesiune preînregistrată de relaxare pe care am găsi-o pe Youtube, de exemplu. Care este totuși utilă dacă vrei să înțelegi cum arată și cum se simte deschiderea “parantezei”, partea de inducție în transă prin relaxare ghidată. Și poate avea rezultate bune pe partea de relaxare. Însă nu produce neapărat o schimbare, așa cum o face un proces de hipnoză sau hipnoterapie.

Din experiență mea, puterea incredibilă a proceselor de hipnoză stă în nivelul de personalizare și în alegerea metodelor de lucru din interiorul transei. Și din împletirea lor cu alte metode care facilitează schimbarea.

Vocea, ritmul, timbrul, ordinea cuvintelor folosite – toate acestea sunt elemente care facilitează schimbarea și țin de experiența facilitatorului.

Ce fel de obiective pot fi atinse prin Hipnoză

Acum că începi să înțelegi cum funcționează hipnoza, haide să îți spun la ce se poate folosi.

Pe scurt, la orice problemă pe care o ai în viata ta și care are o componentă de credințe limitative, gânduri care îți revin în minte și te încurcă, comportamente pe care vrei să le schimbi, fobii, managementul durerii, stress, anxietate, insomnii și orice ține de calmarea sistemului nervos și autoreglare emoțională. Dar și pentru creșterea performanței în ceea ce faci – pentru a crește puterea de concentrare, pentru a amplifica motivația, pentru a crește performanțele sportive și sunt convins că mai găsim exemple dacă mai căutăm.

În ceea ce mă privește, deși am lucrat de-a lungul timpului pe multe dintre subiectele de mai sus, am multă experiență pe câteva dintre ele:

• hipnoză pentru renunțat la fumat
• hipnoză pentru scăderea stresului și a anxietății (cu efecte inclusiv pe relaxare și insomnii)
• hipnoză pentru eliminarea credințelor limitative
• și predarea tehnicilor de auto-hipnoză pentru a accesa stări de Performanță ridicată (Peak Performance) pe care le folosesc și pe mine de peste 10 ani, atât în zona sportivă și business, cât și în procese creative de problem-solving sau înainte să scriu sau să pictez, de exemplu.

Și apropo de credințe limitative, există câteva preconcepții legate de hipnoză pe care și eu le auzisem înainte să studiez domeniul și aș vrea să explic câteva dintre ele. Însă înainte să facem asta, vreau să mai menționez ceva despre modul în care lucrez eu, în cazul în care vrei să te ajut sau știi pe cineva care are nevoie de un pic de sprijin cu unul dintre subiectele menționate.

Pe subiectele care se pretează (adică cele pe care este demonstrat științific că Hipnoza ajută – vezi și câteva studii la final), modul meu de lucru presupune un mix de tehnici (ceea ce eu numesc Intervenții Strategice). Adică un mix între Hipnoză, Change Strategy, Programare Neuro-Lingvistică (NLP) și tehnici din CBT (Psihoterapie Cognitiv Comportamentală).

În general lucrez pe procese scurte, de cel mult 3-4 ședințe. Iar asta pentru că în general nu este nevoie de mai mult. Deși procesele sunt foarte structurate și știm exact ce facem, există un nivel foarte mare de personalizare a procesului de lucru, care se setează în prima sesiune. Iar opțional putem adăuga și procesul de training pe auto-hipnoză, ca tu să poți învață să te ajuți singur, și după ce terminăm de lucrat împreună. Doar dacă vrei asta.

Îți pot trimite toate detaliile despre cum lucrez dacă îmi dai REPLY la start @ change.ro  sau ​te poți înscrie AICI​ pentru o prima sesiune (gratuită), de 30 de minute, în care ne cunoaștem și vedem cum te pot ajuta.

Preconcepții despre hipnoză

Există câteva preconcepții legate de hipnoză pe care și eu le auzisem înainte să studiez domeniul și aș vrea să explic câteva dintre ele, înainte să terminăm. Să le luăm pe rând.

“Cât de reală e Hipnoza asta?”

Atât Hipnoterapia, cât și Hipnoza Clinică și Hipnoterapia Ericksoniana sunt abordări și școli recunoscute, atât în România cât și în alte țări. E important să înțelegem asta. Nu vorbim despre fantezii ca regresii în vieți anterioare sau tot felul de noi tipuri de “constelații” dubioase care încurajează gândirea magică sau presupun acceptarea reîncarnării. Ci de școli și specialiști care au căzut de acord, în toată lumea asta, că hipnoza funcționează, înțelegem și putem explica cum și de ce funcționează și are baze științifice. Nu e Voodoo, e știință. Doar că nu s-a făcut suficientă educație încât publicul larg să înțeleagă ce se întâmplă acolo, motiv pentru care uneori există scepticism (ușor de înțeles).

“Hipnotizează-mă!”

Acum că ai aflat mai multe lucruri decât majoritatea oamenilor despre cum funcționează hipnoza, cred că înțelegi mai ușor că Hipnotistul este mai degrabă un facilitator pentru procesul de hipnoză. Cu alte cuvinte, nu el te hipnotizează pe tine, ci tu alegi să intri, să te pui pe tine, într-o stare de hipnoză. Sigur că el îți poate face procesul mai ușor. Prin voce, prin muzică relaxantă, prin cuvinte folosite într-o anumită ordine, prin sugestii hipnotice. Dar e nevoie ca tu să îți dorești asta și să fii deschis. Cel mult poți spune că e un proces pe care îl facem împreună, hipnoza nu este ceva ce “ti se face”.

Ceea ce ne duce la altă preconceptie comună.

“Mi-e frică. Nu vreau să pierd controlul.”

Am fost influențați (!) de filmele și desenele animate în care cineva scoate un ceas sau un pendul din buzunar, îl flutură în fața cuiva iar efectul este că acea persoană pierde complet controlul. Devine controlabil de către așa-zisul hipnotist care poate să îi ”ordone” să facă diferite lucruri.

În viața reală, acest lucru nu se întâmplă. Sunt studii de caz nenumărate în care hipnotiști celebri au încercat să contoleze pe alții, să le sugereze să facă lucruri pe care ei nu își doreau să le facă – pur și simplu nu funcționează. Clientul are controlul și nu îl poți “convinge” să facă lucruri care sunt contrare valorilor lui.

Cel mai extrem lucru care se poate întâmplă este ca clientul să ațipească pentru câteva momente în timpul procesului, dar în experiența mea chiar și atunci el este perfect conștient de cuvintele pe care i le spui.

Mai mult decât atât, în Hipnoza pe care practic eu, de cele mai multe ori am un dialog cu clientul, în timp ce este în stare de hipnoză. Îl rog să își imagineze anumite lucruri, îl rog să dea din cap dacă a reușit să își imagineze, ba chiar îl rog să îmi răspundă cu da sau nu, în cuvinte. Și uneori, nu de puține ori, avem chiar dialoguri în care îl rog să îmi povestească cum se simte sau ce vede în timp ce facem exerciții de creionare și vizualizare a viitorului.

În toate aceste momente, clientul ar putea să deschidă oricând ochii sau să ceară să punem pe pauză procesului, dacă ar vrea. Ba chiar așa încep sesiunea de obicei, aducându-le aminte oamenilor că pot deschide ochii oricând, ba chiar îi pot ține și deschiși dacă au chef și că pot să mă întrerupă oricând dacă au o întrebare sau orice lucru îi face să se simtă inconfortabili. Dar după ce înțeleg principiile de funcționare a hipnozei și mai ales știind că nu e “hipnoterapie”, nu mergem să vizităm trecuturi, nici nu revizitam traume și că nu-i posibil să “dezvălui” lucruri pe care nu vrei să le spui, oamenii se relaxează destul de repede.

“Se poate lucra și online?”

Da, din experiența mea, chiar mai bine decât față în față. Ambele variante funcționează, dar am observat că în special în procesele care includ Hipnoză oamenii sunt mult mai confortabili la ei în casă, pe un Zoom, atâta timp cât își pot controla mediul (adică e liniște și se pot asigura că nu îi deranjează nimeni pe parcursul sesiunii).

Mai mult decât atât, fiind un proces în care folosim muzică de relaxare, cuvinte și se vorbește într-o anumită voce, cu un anumit timbru, a avea niște căști în urechi face toată experiența mai puternică și mai profundă decât chiar a fi în aceeași cameră.

Plus că online ai acces la acest serviciu din orice colț al țării și al lumii, nu trebuie să fim în același oraș.

“Eu nu pot fi hipnotizat, sunt prea analitic.”

Am lăsat la final această credință limitativă pentru că este una amuzantă pentru mine. Sunt unul dintre cei mai analitici oameni pe care îi cunosc și asta am spus și eu din perspectiva de client de hipnoză pentru prima dată: vreau să meargă, dar mi-e teamă că la cum funcționează mintea mea, sunt complet ne-hipnotizabil.

Ce am descoperit de atunci este că lucrurile funcționează chiar pe dos. De multe ori oamenii analitici au o dificultate în a se relaxa în situații obișnuite din viața lor. Iar odată ce încep relaxarea în hipnoză, se simte atât de bine pentru ei, încât o ora mai târziu fraza pe care o aud cel mai frecvent atunci când îi întreb cum se simt este: “sincer, speram să nu se mai termine”.

Și am mai descoperit ceva, pe propria piele. Că cu cât ești mai capabil să îți generezi singur gânduri negative și cu cât ajungi mai ușor să le percepi că fiind aproape reale, cu atât acesta este un indicator al faptului că mintea ta este destul de ușor-sugestionabilă. Cu alte cuvinte, dacă îți faci filme negative în capul tău și îți spui lucruri negative, și asta îți schimbă repede starea emoțională în rău, atunci ghici ce? Mintea ta este la fel de ușor-sugestionabilă și la filme, gânduri și idei pozitive, constructive.

În loc de final

Ceea ce îmi aduce aminte despre o poveste scurtă, o legendă a indienilor Cherokee, care mi se pare potrivită pentru a încheia această scurtă incursiune în ceea ce este Hipnoza și cum te poate ajuta.

Într-o seară, un bătrân indian Cherokee i-a povestit nepotului său despre o luptă care se dă în interiorul oamenilor,de când există lumea asta. Așezându-se lângă copil, bătrânul i-a spus:

“Fiule există o lupta care se da între cei doi lupi care se regăsesc în interiorul fiecăruia dintre noi.

Unul dintre ei este bun: El este bucuria, liniștea, iubirea, speranța, sinceritatea, blândețea, empatia, adevărul, compasiunea, curajul și încrederea.

Iar celălalt… celălalt este rău, este groaznic: El este furia, invidia, gelozia, amarul, regretul, lăcomia, aroganța, vinovăția, resentimentul, mândria, minciuna, superioritatea și egoul.”

Copilul, privind focul din fața lor s-a gândit preț de un minut iar apoi, întorcându-se către bunic, l-a întrebat:

“Și… care lup câștigă?…”

Bunicul, cu ochii în zare, a răspuns… simplu:

“Câștigă cel pe care îl hrănești.”

Acum, nu știu cum este la tine, dar eu m-am educat să mă agăț de orice mod în care îmi pot hrăni lupul bun. Și să găsesc modalități prin care să nu-l hrănesc pe cel rău.

Iar hipnoza este unul dintre cele mai eficiente moduri de a face asta pe care eu le-am descoperit.

Îți pot trimite toate detaliile despre cum lucrez dacă îmi dai mail la start @ change.ro  sau ​te poți înscrie AICI​ pentru o prima sesiune (gratuită), de 30 de minute, în care ne cunoaștem și vedem cum te pot ajuta.

Câteva studii legate de eficiența hipnozei

Las aici doar două studii legate de Hipnoză:

Hypnosis in the treatment of anxiety- and stress-related disorders D Corydon Hammond, 2010

Self-hypnosis training represents a rapid, cost-effective, nonaddictive and safe alternative to medication for the treatment of anxiety-related conditions. Here we provide a review of the experimental literature on the use of self-hypnosis in the treatment of anxiety and stress-related disorders, including anxiety associated with cancer, surgery, burns and medical/dental procedures. An overview of research is also provided with regard to self-hypnotic treatment of anxiety-related disorders, such as tension headaches, migraines and irritable bowel syndrome. The tremendous volume of research provides compelling evidence that hypnosis is an efficacious treatment for state anxiety (e.g., prior to tests, surgery and medical procedures) and anxiety-related disorders, such as headaches and irritable bowel syndrome.

Hypnosis as an adjunct to cognitive-behavioral psychotherapy: a meta-analysis I Kirsch, G Montgomery, G Sapirstein, 1995

A meta-analysis was performed on 18 studies in which a cognitive-behavioral therapy was compared with the same therapy supplemented by hypnosis. The results indicated that the addition of hypnosis substantially enhanced treatment outcome, so that the average client receiving cognitive-behavioral hypnotherapy showed greater improvement than at least 70% of clients receiving nonhypnotic treatment. Effects seemed particularly pronounced for treatments of obesity, especially at long-term follow-up, indicating that unlike those in nonhypnotic treatment, clients to whom hypnotic inductions had been administered continued to lose weight after treatment ended. These results were particularly striking because of the few procedural differences between the hypnotic and nonhypnotic treatments.

***

Dacă ți-a plăcut acest episod, nu uita că poți să te abonezi la newsletterul 0+ (ZeroPlus) Insider și vei primi un ebook gratuit cu mai multe resurse utile într-un proces de auto-cunoaștere și schimbare.

Sau poți asculta mai multe episoade din podcastul 0+ ZeroPlus, pe oricare dintre platformele cunoscute de podcasturi: