Managementul schimbarii: Cum am facut eu trecerea de la angajat la Change Strategist

CLARITYMEANING

11 minute read



Era Octombrie 2018. Eram in masina, in dreapta soferului, iar soarele imi batea in fata prin parbriz. Simteam un mix ciudat de panica si excitement. Aveam 100 de ganduri pe secunda si in acelasi timp un avant nebun la gandul ca nu stiu ce urmează.

Mi se face pielea gainii si acum cand mi-aduc aminte acel sentiment. Jumatate din mine se bucura si ma simteam in sfarsit eliberata de poveri, de griji, de asteptari, de workload si ore tarzii la munca, de team meetings, de last-minute tasks, de presiune si goana nebuna dupa achievements si promovare; iar o parte din mine era paralizata de frica, o frica vecina cu panica, care imi crea un neastampar interior.

“Am innebunit de tot facand asta? Oare mi-am semnat singura propria-mi sentinta de failure? Ce se va alege de mine? What’s next?”

Mintea mea incerca sa puna mana pe niste Certitudine, pe o bucata de Siguranta sau pe orice licarire care sa semene cu Speranta ca totul va fi bine… dar nimic din ce se intampla in prezent nu prevestea asta. Paraseam Bratislava, dupa 4 ani de locuit acolo, fara a avea un alt job sau vreun plan la intoarcerea in tara.

M-am uitat peste umar la maldarul de bagaje de pe bancheta din spate si am constientizat atunci, pe loc, ca ma uit in ochii SCHIMBARII. Ca urmează CEVA.

***

La ce nivel neurologic are loc schimbarea? Modelul lui Robert Dilts

Care e scopul meu in viata? Care e drumul? Ce ar trebui sa fac cu viata?
Cine sunt? Cine ar trebui sa devin?
De ce e important pentru mine sa fac asta?
Sunt eu de ajuns de bun sa fac asta? Cum, prin ce metode ajung acolo?
Ce ar trebui sa fac sa ajung acolo? Ce ar trebui sa se întâmple?
Cand si cum as putea sa incep? De unde?

De cate ori, oare, nu ne-am adresat cu totii aceste intrebari? Eu stiu ca am facut-o cel putin de doua ori pana acum: cand am terminat facultatea de Jurnalism, in plina criza financiara, si am fost nevoita sa ma reorientez pentru ca se inchideau de zor reviste si publicatii, si acum, la intoarcerea in tara.

Mi se invarteau din nou in cap intrebari precum “Ce vreau sa fac? Ce fel de viitor vreau sa cladesc? Am sansa sa o iau de la zero. Cine vreau sa fiu?”

Mare mi-a fost mirarea cand am gasit toate aceste intrebari si in Neurological Levels model – modelul de dezvoltare si schimbare propus de Robert Dilts.

Imi place sa cred ca si Robert trecea tot printr-o criza existentiala cand l-a pus cap la cap, pentru ca fiecare intrebare corespunde unui anumit nivel in procesul de schimbare, niveluri si proces pe care le-am resimtit si eu, pe deplin, in incercarea de a da un nou sens vietii mele dupa cativa ani de locuit in strainatate.


Image 01 – Neurological Level model, Robert Dilts . Source: Rapport Litte version, Monthly Magazine of The Association of NLP (https://anlp.org/rapport/lite)

Modelul lui Dilts este bazat pe munca antropologului Gregory Bateson, “Logical Levels of Learning and Change”, care identifica 5 niveluri de dezvoltare si schimbare ale unui organism sau sistem – fiecare nivel continand elemente din cel inferior lui si fiecare avand un nivel de impact asupra sistemului mai mare decat cel de sub el.

Bateson a realizat ca schimband ceva la un nivel superior inseamna automat ca si toate celelalte niveluri de sub el vor suferi schimbari.

Aceste niveluri sunt (de la cel mai inalt): (1) identity, (2) beliefs and values, (3) capabilities, (4) behavior and (5) environment. Corespund celor 5 intrebari “W” pe care le putem folosi sa ne organizam viata:

Environment: Where? When?
Behavior: What?
Capability: How?
Beliefs and Values: Why?
Identity: Who?

Dilts adauga inca o dimensiune la modelul lui Bateson, (6) cea spirituala, care spune ca suntem parte dintr-un intreg si contribuim prin existenta noastra la un sistem mai mare decat noi sau scopul nostru individual. Intrebandu-ne “Pentru cine si Pentru ce facem ceea ce facem?” ne ofera viziune, sens si scop actiunilor, calitatilor, valorilor si credintelor, cat si identitatii noastre.


Source: NLP University, Robert Dilts. Articolul “A brief history of Logical Level”

Modelul lui Dilts este util in procesele de schimbare, atat personale, cat si organizationale, deoarece ne ofera un punct de plecare important. Pornind de la intentia (de schimbare) care ne indica la ce nivel incercam sa operam schimbarea, putem vedea rapid ce alte niveluri inferioare voi fi influentate sau cum putem face aceasta tranzitie mai durabila si mai sustenabila.

Cand ne dorim o schimbare in viata noastra este foarte tentant sa incepem cu cele 3 niveluri de la baza piramidei, pentru ca ele “sunt cele mai vizibile”. Dar schimbarea la aceste niveluri nu va impacta automat si nivelurile superioare, ceea ce face ca eforturile noastre sa nu aiba impactul pe care ni l-am dorit, iar schimbarea sa fie de scurta durata.

Pentru a putea integra si mentine schimbarea este nevoie sa ne uitam si la nivelurile mai profunde ale individului, la gandurile si emotiile noastre, care corespund cu nivelurile superioare ale piramidei: Values and Beliefs, Identity si Purpose. Aici rezida adevaratele motive pentru care ne dorim sa schimbam ceva, si de aceea avem nevoie mai intai sa vizualizam, sa simtim si sa auzim, sa trecem prin toate simturile noua misiune, noul rol si noile valori si credinte asociate acestora, ca mai apoi sa putem actiona.

Despre Robert Dilts am aflat la primul meu curs de Coaching cu NLP, el unul dintre consultantii si dezvoltatorii disciplinei Neuro-Linguistic Programming (NLP), inca de pe vremea cand a fost creata de John Grinder si Richard Bandler in 1975, iar modelul lui a ramas cu mine de-a lungul anilor si il folosesc si acum cu clientii ca instrument in procesele de schimbare.

***

Schimbarea incepe cu o decizie

La intoarcerea in tara au urmat cateva luni bune de acomodare inapoi la ritmul unui oras mare cum e Bucuresti.

Eram bucuroasa sa vad pe toata lumea, dar totul se intampla pe un fond de nesiguranta si stres, iar seara ma simteam confuza, simteam ca nu-mi gasesc locul. Ceea ce facusem pana atunci – adica rolul de angajat intr-o companie pe o pozitie de marketing sau comunicare – nu mai avea acelasi sens si semnificatie pentru mine, nu mai gaseam aceeasi bucurie in a avea din nou acelasi job.

Ca sa capat un simt al controlului si predictibilitatii, m-am hotarat sa aplic totusi la joburi in domeniul pe care il cunoasteam cel mai bine. Mi-am dat seama ca nu aplic cu inima deschisa, fully committed, dar am reusit sa rationalizez decizia zicandu-mi ca daca o sa gasesc o companie dispusa sa imi ofere cat cer (adica mult peste media pietei), atunci poate o sa accept.

Am tinut-o asa cateva luni si ajunsesem la un rodaj emotional atat de mare incat intr-o dimineata, dupa ce aplicasem iar la n joburi si mers la cateva interviuri, am trantit clapa laptopului si cu lacrimi in ochi am zis cu voce tare:

“Gata! Eu nu mai pot sa aplic la joburi. Nu mai pot sa trec prin asta, nu mai vreau. Nu stiu ce voi face, insa eu nu ma mai angajez.”

Bineinteles ca stiam ce vreau sa fac, stiam ce imi doresc. Ce mi-am dorit dintotdeauna si nu am avut curaj sa fac. Intuiam ca un moment mai bun ca asta de a o lua de la zero nu exista si ca e ocazia perfecta sa incep sa ma uit la mine si sa pun caramizi la visul meu. El era acolo latent, format doar din imagini care pareau prea frumoase sa fie realitate, din ganduri “what if”, insa era prea anemic pentru a-l putea pescui din subconstient si de a-l aduce la lumina.

Din momentul in care am luat decizia am simtit cum tot ce ma coplesea pana atunci a disparut. Toti norii s-au imprastiat. Nu stiam ce va fi, insa nu mai era scary, era exciting. Aveam sansa sa sterg tot cu buretele si sa desenez orice. ORICE. Drumul era liber si plin de posibilitati. Puteam sa fiu oricine imi doream eu sa fiu.

***

[Case Study] Modelul Nivelurilor Neurologice aplicat pe povestea mea

De cele mai multe ori, intr-un proces de schimbare, incepem de la o frustrare, un neajuns, o dezamagire, o situatie care nu mai e cum ne dorim, si ajungem imediat la o intentie – cum ne-am dori sa fie.

Distanta dintre ceea ce se intampla si ceea ce ne-am dori sa se intample reprezinta nivelul de disconfort pe care il resimtim. Cu cat viata noastra se indeparteaza mai mult si mai mult de viziunea pe care o avem despre noi, cu atat angoasa e mai mare.

Situatia declansatoare si Intentia

In cazul meu, situatia declansatoare si gandurile asociate au sunat cam asa: “Nu mai vreau sa fac campanii de marketing pentru altii. Nu mai vreau sa trag de clienti, sa le vand nimic, nu mai vreau sa ii imbogatesc pe altii. Viata mea s-a redus in ultimii ani doar la workload, stat peste program, goaluri de atins, goana nebuna de a demonstra ca pot, ca sunt capabila, ca merit sa fiu promovata.”

Si intr-o zi, pe cand inca eram in Bratislava, m-am intrebat: “De ce atata stres si alergatura? pentru ce? pentru a fi promovat la level 5 (manager)? Si daca sunt L5, ce se intampla? O sa mai investesc alti 5-7 ani, in acelasi ritm, la aceeasi capacitate, doar, doar, o sa ajung L6 (director) intr-o companie multinationala? Pentru asta ma strofoc atat? Si daca as ajunge, intr-o zi acolo, e asta ceea ce vreau eu?! Nu, this cannot be me. Eu nu asta imi doresc. Asta nu sunt eu.”

Vision si Identity Level – Cine sunt si pentru ce altceva sunt aici?

Ok, bun, nu vreau asta. What’s next? Daca ACOLO nu mai vreau sa fiu, unde as vrea sa fiu? Ce imi doresc? Sau mai zis, ce imi doresc cu adevarat, dar mi-e frica sa gandesc si sa visez?

Ce imi doream eu era ceva ce mi-am dorit dintotdeauna, cu mult inainte sa plec chiar si in Bratislava, dar mi-a fost mereu frica sa o accept ca pe o posibilitate: sa fiu antreprenor, sa am propria mea afacere.

Am avut cateva idei si tentative anterioare, insa nu s-au legat lucrurile.

De data asta era diferit: simteam prin toti porii ca a venit timpul sa pun pe primul loc visul meu. Ca acum e now or never. Cand altcandva o sa ma apuc serios de afacerea mea, daca nu acum, cand nu sunt legata de niciun job, cand pot sa ALEG sa fac ce vreau cu timpul asta?

Cine sunt eu? Cine simt eu ca sunt, in esenta mea? (Identity level)

Sunt antreprenor. A fi antreprenor e un mindset, un stil de viata, si are atasat un anumit tip de credinte si valori. Asta simteam ca sunt, ca asta e esenta mea, iar rolul “om de marketing angajat” nu ma mai incapea. Simteam ca am dat tot ce am avut acestei profesii si nu mai imi luam inapoi nicio satisfactie. Sau, cel putin, nici pe departe satisfactia pe care imi imaginam ca un antreprenor o are cand face ceva cu mana lui si pune pe picioare un intreg sistem, iar fiecare decizie pe care a luat-o l-a adus acolo. Asta era ceea ce era important pentru mine. Sa creez ceva ce e este doar al meu, sa construiesc un lucru bazat pe valorile mele.

Motivation level: Values and Beliefs. Ce e important pentru mine?

Voiam sa construiesc un mediu asa cum mi-am dorit mereu si de care n-am avut parte nicaieri. Un spatiu in care oamenii sa simta libertate, sa fie inclusive si non-judgemental, un loc unde sa isi poate exprima creativitatea si sa fie apreciati, vazuti si intelesi, un loc unde sa fie in regula sa te deschizi si sa spui ce simti. Un spatiu care sa iti puna in valoare calitatile si sa te ajute sa cresti. Un loc in care sa simti ca esti valoros si ca prezenta ta conteaza in aceasta lume.

Simteam toate acestea, imi rulau in cap sub forma de frustrare, nesiguranta si o idee despre ce as face, cum as face, insa inca nu le pusesem cap la cap. Era un mare amalgam de lucruri, viziuni, nevoi, valori si frici.

Un ghid, un om care sa fi fost acolo cu mine, sa imi spuna cum deosebesc intre Valori (ce e important pentru mine) si Credinte (ce parere am eu despre anumite lucruri), intre Motivatia (de ce vreau sa fac ce vreau sa fac) si Nevoie (ce trebuie sa fac?) ar fi fost exact ceea ce aveam nevoie. Insa eu le amestecam pe toate, le simteam pe toate, ajungeam la un anumit nivel de frustrare, iar mentalitatea de tip “not good enough” si lasa prostiile, ca n-o sa reusesti sa faci asta niciodata got the best of me si eram la un pas de a renunta iar.

De fapt, in realitate, conform modelului propus de Dilts, ma blocasem intre nivelurile Values & Beliefs si Capabilities, skillurile necesare de a face lucrurile sa mearga. Intre “Why?” si “How?”. Intre “De ce este asta important pentru tine?” si “Cum vei face asta?”.

Nivelurile inferioare (pragmatice) ale modelului – Capabilities, Behaviour si Environment

Intelegeam de atunci ca intre unde eram eu si unde trebuia sa ajung aveam un salt considerabil si nu stiam cum sa-l fac.

Povestind intr-o zi despre acest lucru terapeutei mele, mi-a pus o intrebare care a avut in mine un mare ecou. “Cunosti pe cineva care a facut ce vrei tu sa faci deja si ar stii sa te ajute cu urmatorii pasi?”

Bingo! Open Sesame! M-am simtit ca in Ali Baba si cei 40 de hoti cand a auzit pentru prima data cuvintele magice. In sfarsit gasisem o solutie. Nu orice solutie, ci solutia de care aveam nevoie sa ating urmatorul nivel. (Capabilities si Behaviour). Cum sa dezvolt skillurile de antreprenor de care am nevoie si cum sa pun in aplicare viziunea mea. Stiam exact cine ma poate ajuta cu asta si i-am scris chiar in ziua aceea.

Am intrat in biroul lui Andrei cu o lista lunga de idei de afaceri si i-am zis: Vreau sa imi zici care dintre aceste idei e cea mai buna pentru mine. Si care are cel mai mic risc si sansa cea mai mare sa mearga.

Era Ianuarie 2019 si pe atunci nu stiam de modelul de schimbare al lui Dilts. Stiam doar ca unde sunt nu mai pot sta si ca aveam o idee vaga despre ce as face, dar eram impietrita de frica, nesiguranta si un gap prea mare de know-how.

Prin procesul de coaching si sesiunile de strategie care au urmat, Andrei m-a ajutat sa imi dau seama ca nu vreau doar un business. Orice business. Ca scopul meu nu era sa reusesc sa fac bani (pentru asta gasisem o idee de business care parea ca ar fi avut sanse destul de bune de reusita cu resursele potrivite), ci imi doream ceva care sa imi implineasca alte nevoi, niste nevoi pe care nu le mai constientizasem pana atunci.

Imi doream sa fac ceva meaningful. Ca munca mea sa conteze. Sa am un impact si sa ma trezesc in fiecare zi cu gandul ca viata mea e valoroasa si ca pot contribui la un scop mai mare decat mine – alte noi valori si credinte care m-au ajutat sa clarific Viziunea si Misiunea mea.

Una din ideile de pe lista era sa ajut liceeni sa isi aleaga facultatea potrivita lor si de aici la “Andrei, eu vreau sa fac ce faci tu!” a fost doar un pas.

Din momentul in care mi-a fost clar ce vreau, am activat imediat urmatoarele trei niveluri, Capabilities, Behaviour si Environment, care sunt cele mai practice si mai usor de actionat. Imediat ce a fost clar care este Viziunea si Misiunea (Rol, Identitate) mea, nivelurile inferioare au decurs aproape natural.

***

Schimbarea inseamna Evolutie

Au trecut doi ani de atunci si nu cred ca as fi putut face o schimbare mai buna. Astazi sunt si antreprenor, si Change Strategist care ajuta alte persoane in procesele lor de schimbare atat personale, cat si de cariera.

Daca pana acum 2 ani inca eram reticenta si aveam o mare rezistenta la experiente noi, oameni noi, schimbari de orice fel, astazi pot spune ca le astept, le incurajez si, cateodata, chiar le caut. Este la fel de greu ca si in trecut, din toate punctele de vedere, mental, emotional, fizic, insa mindsetul este diferit.

“Just when I think I have learned the way to live, life changes.”

Totul in jurul nostru se schimba constant, chiar daca nu percepem asta. Desi stim cu totii asta, ne este dificil sa imbratisam schimbarea. Multi dintre noi o resimtim ca fiind ceva groaznic, teribil, de evitat cu orice cost. Ceea ce este normal si de inteles, avand in vedere ca implica foarte mult risc si deschidere catre necunoscut, iar creierul nostru nu este construit pentru ele. Creierul uman trateaza incertitudinea la fel cum trateaza si erorile: ne dorim foarte tare sa o rezolvam imediat pentru a putea intra iar in zona de confort.

Nici mie nu imi este usor, dar nici nu (mai) am asteptarea ca ar trebui sa fie usor, acum gasesc schimbarea mult mai usor de manageriat daca ii dau o semnificatie.

Bazandu-ma deja pe o istorie lunga de schimbari, stiu ca ceea ce urmează dupa un proces de schimbare e intotdeauna un next level in viata mea. Stiu ca tot ce fac acum are un scop mult mai mare decat viata mea. Pentru ca stiu ca am atins de mult plafonul de evolutie si cunoastere si, cu fiecare nou nivel, imping acest plafon mai sus si mai sus, reusesc astfel sa deschid noi orizonturi si oportunitati pentru toti cei care vor urma dupa mine. Pentru mine schimbarea este Evolutie. Pentru tine ce inseamna?

Daca exista o zona in viata ta unde ti-ar placea sa produci niste schimbari, cum altfel ai putea acum sa abordezi situatia avand in vedere nivelurile neurologice ale schimbarii?

Resurse:

  1. Robert Dilts – levels of success
  2. Robert Dilts – A Brief History of Logical Levels
  3. Neurological Levels model – modelul de dezvoltare si schimbare propus de Robert Dilts
  4. Neuro-Linguistic Programming (NLP)

Join 0+ Insider

Newsletterul 0+ Insider este cel mai bun loc unde să ne urmărești. Vei avea acces la insight-uri utile într-un proces de schimbare, informații de culise legate de ce punem la cale (inclusiv workshopuri pe care le anunțăm doar pe mail), recomandări de cărți și altele. Ce NU vei primi? Informații superficiale, pline de cuvinte stufoase, concepte obosite și deja super-reciclate, “tips & tricks” sau “growth hacks”. Îți vom scrie doar când avem ceva valoros de împărtășit.

S-ar putea să te intereseze și:
Menu