Am avut o discuție cu Petre Bârlea plecând de la noul Program de Productivitate lansat pe zeroplus.ro. Am vorbit despre instrumente și principii de productivitate, folosirea whatsapp și a messenger-ului, ce ne-a ajutat pe noi și cum afectează dependența de iarbă (marijuana) productivitatea. Și multe altele.
+ Link către Programul de Productivitate: https://zeroplus.ro/productivitate/
Ascultă episodul și pe:
***
Salut. Sunt Andrei Roșca, change strategist.
Ceea ce urmează este transcrierea acestui episod din podcastul meu, ZeroPlus (0+).
Dacă îți place, te poți abona (gratuit!) AICI și vei primi pe mail mai multe resurse utile într-un proces de auto-cunoaștere și schimbare. Află mai multe!
***
Andrei: Salut, Petre!
Petre: Salut, Andrei!
Andrei: Astăzi suntem într-o discuție cu Petre Bârlea care este psiholog de formare și online marketer și pe care poate că îl știți, este omul cu care am pornit zeroplus.ro și am mai avut un podcast împreună care a fost foarte apreciat și se numește tool-uri pentru…
Petre: A face următorul pas.
Andrei: Da, Tool-uri pentru a face următorul pas și îl găsiți în lista mea de episoade din podcast, dacă vreți să îl ascultați. Astăzi am vrut să ne vedem, să mai povestim un pic, să avem o discuție mai informală despre productivitate, de principiu. Motivul principal sau pretextul pentru asta este că lansăm un curs făcut de Petre care se numește…
Petre: Productivity.
Andrei: Productivity pe zeroplus.ro, îl găsiți și vorbim un pic și despre curs dar vorbim și despre productivitate în general, cum am deal-uit noi cu asta, cu diverși clienți cu care am lucrat dar și în viețile noastre personale un pic.
Petre, ești un om productiv? Te consideri un om productiv?
Petre: Da, mai ales dacă mă uit în jur mi se pare că…
Andrei: Prinzi curaj, nu? (râde)
Petre: Da, prind curaj, exact. Bineînțeles că aspir la un nivel și mai înalt de productivitate dar se pare că ce fac eu… nu mă așteptam, nu mă gândeam că ar trebuit să fie OZN și totuși când mă uit la ce întâmplă prin organizații și prin firmele în care am avut acces și am putut să lucrez cu oamenii, mi se pare că da.
Andrei: Asta este o chestie interesantă, am văzut la foarte mulți oameni pe care îi consider productivi că nu au credința asta despre ei. Nu știu cum să-i spun, eticheta asta pusă că „eu sunt un om productiv”. Nu așa se descrie. Dacă îl pui să se analizeze, să se compare cu alții, probabil că își dau seama „da, eu fac niște lucruri, ceilalți nu”. Dar nu merg pe stradă gândindu-se „ce productiv sunt eu”.
Petre: Da, este vorba și de aspirație. Vreau mai mult, nu mă mulțumesc doar cu atâta și de aceea este valabil în orice profesie. Niciun actor nu zice: „sunt un actor super bun sau boxeur”.
O să spună: „nu m-am antrenat destul” atunci când este întrebat de ce a pierdut un meci din mai multe. Pe de altă parte este exact cum ai spus tu. Când te uiți în jur prinzi curaj pentru că sunt inclusiv studiile alea care arată că din 8 ore de lucru full time, doar câteva sunt productive. Am văzut mai multe cifre dar pe la americani era unul cu o oră și jumătate de productivitate pură.
Andrei: În cât? În 8 ore?
Petre: În 8 ore.
Andrei: Ok, dar ce înseamnă productivitate pură pentru că depinde de standarde un pic. Pentru mulți oameni, ei sunt productivi doar fiindcă stau pe scaunul de la birou (râde).
Petre: E bine că ai ridicat întrebarea asta. Două lucruri am de zis. Unu – being busy is not being productive. Simplul fapt că faci lucruri, la fel cum nici faptul că îți umpli un post-it sau un to do list cu chestii, să fac și asta și asta… pentru că asta crede lumea că înseamnă productivitate, să faci foarte multe lucruri. Și eu spun nu, ci din contră, să faci lucrurile care contează cu adevărat.
Andrei: Este partea de eficacitate, nu?
Petre: Exact, sunt unele lucruri pe care nu merită să le faci tu, sunt unele lucruri pe care nu merită să le faci deloc și să le ștergi de pe listă. Iar eu de asta am inclus și în cursul ăsta, am spus: „când începi ziua nu te întreba ce am de făcut azi”.
Că o să vii cu tot felul de chestii, inclusiv task-uri din astea balast. Și apoi te întrebi de ce muncești atât de mult (că sunt oameni care muncesc din greu și care ne ascultă) și nu pari să înaintezi cu pași foarte mari. Și de asta îi încurajez pe oameni, în loc să scrie în capul listei „ce am de făcut azi?” să-și pună următoarea întrebare: „Ce ar însemna să fiu productiv astăzi? Ce este esențial?”
Andrei: Cum o să știu, ce ar trebui să fac astfel încât la sfârșitul zilei să mă uit înapoi și să zic: „azi a fost o zi productivă”.
Petre: Exact, azi a fost o zi productivă. Sunt mai multe tehnici. Mai avem una, este un citat faimos cu: „oprește-te măcar de 3 ori pe zi (poți să-ți spui și un timer la telefon) pentru câteva momente și întreabă-te ce este cu adevărat important.”
Și după să ai curajul să-ți construiești viața în jurul răspunsurilor ăstora. Nu este doar despre productivitate, ci în general. Ne ajută să deosebim balastul de… mulți oameni se simt bine cu: „am dat mail-ul acela, am făcut și chestia aia” dar după aia te miri de ce înaintezi cu puțin.
Andrei: Este cumva despre sinceritatea pe care o ai față de tine, cu tine, nu? De nivelul de bullshit pe care ți-l spui.
Petre: Da. Pentru că noi ne împlinim o nevoie psihologică fiind ocupați de multe ori.
Andrei: Asta cred, apropo de ce spuneai că mulți oameni percep productivitatea diferit, un pic distorsionat. Ce am văzut eu este că sunt foarte mulți oameni care probabil că fără să se gândească mult la asta, concluzionează că sunt productivi pentru că sunt rupți de oboseală și știu că „eu chiar am muncit”.
Petre: „Și fac multe”.
Andrei: „Și fac multe”, da.
Petre: Înainte să vin la interviul ăsta, m-am bucurat că am vorbit, i-am pus un loc în calendar (altă chestie legată de productivitate).
Andrei: Amândoi i-am pus un loc (râde).
Petre: If it’s not in the calendar is not real. Și m-am activat un pic când m-am gândit că o să vorbim despre productivitate. Din tot feed-ul de social media și ce chestii îți vin când te mai uiți pe internet, am găsit două articole grozave.
Unul a fost că Microsoft a implementat 4-Day Work Week în Japonia. Fix acolo unde oamenii ăia se omoară cu munca și au cea mai mare problemă de work life balance și le-a crescut productivitatea cu 40%; și Microsoft care nu este neapărat pionier în evitarea burnout-ului și pus puțină presiune pe angajați. Ăsta este unul și încă un articol legat de multitasking. Dar o să ajungem noi și la subiectul ăla (râde).
Andrei: Sunt convins (râde). Avem acest curs de productivitate și am trecut prin el după ce l-am terminat și am mai discutat pe parcurs, însă când l-ai terminat am trecut prin el de la cap la coadă și are o structură interesantă. Zi-ne un pic despre asta, cum te-ai gândit să aibă structura asta?
Petre: M-am gândit să plec de la fundamente și să spun care sunt principiile pe care stă tot cursul pentru că fără ele nu ar avea sens tehnicile practic. Și am explicat un pic niște chestii care nu sunt secrete pentru oamenii care au făcut multe cursuri de productivitate.
De altfel și unul dintre cursurile tale, cel cu habits, începe spunând de unde ți-ai luat informația și inspirația și numind foarte multe alte materiale. Am ales să merg și eu pe modelul ăsta, arătându-le oamenilor că astea sunt cursurile și cărțile pe care le-am parcurs. La fel, dacă este să căutăm un fir conductor prin toate, se poate găsi cu ușurință, nu este ca și cum părerile sunt împărțite, că este bine să ai monofocus…
Andrei: Asta este chestia, că este super clar, sunt tehnicile alea care funcționează în productivitate. Sunt alte zone unde sunt mai discutabile dar aici nu este nimic discutabil. Ai nevoie doar să le înțelegi și apoi să le aplici.
Petre: Sunt multe arii ale activității umane unde este foarte complicat și foarte nuanțat dar aici nu este.
Andrei: Ce am văzut eu la curs ca valoare, apropo de ce spuneai legat de surse de inspirație, de unde am învățat fiecare lucruri, este o valoare în restructurarea lor, în a le pune la un loc, în primul rând, apoi a le pune într-o formă mai digerabilă, mai aplicabilă, mai folosibilă imediat și este partea asta de curation. Adică ”poți să citești astea 100 de cărți sau poți să treci prin acest curs și ce rezultă astfel este similar ca informații acționabile pe care ți le iei”.
Petre: Da, ce am făcut a fost să merg dincolo de simplul studiu. Că ar fi fost culmea să fiu genul acela de profesor universitar. Mai sunt pe la facultățile de business profesori care nu au făcut business dar îl predau. A fost să îl testez empiric, să le aplic, să văd ce a funcționat, ce nu a funcționat, așa se și încheie cursul.
El începe cu sursele de inspirație, le trec doar în revistă să arăt că există un fir conductor, apoi vorbim despre principii, apoi trec pur și simplu la tehnici și le spun oamenilor să-și facă un colaj din tehnicile astea și să vadă ce merge pentru ei. Pentru că sunt principii pe care le-am auzit, față de care oamenii spun că au credință totală și că sunt dedicați complet și care funcționează pentru oamenii ăia. Pentru alte structuri funcționează alte tehnici.
Andrei: Suntem construiți un pic diferit, totuși.
Petre: De asta le-am dat oamenilor peste 50 de tehnici pe care le pot asambla într-o chestie care să semene cu chipul și asemănarea lor. De exemplu, l-ai avut invitat pe Daniel Zărnescu la un moment dat și povestea cum are el un ritual, consideră locul de unde scrie ca fiind un fel de altar, de sanctuar și că face foarte multă curățenie și nu lasă niciodată de pe o zi pe alta.
Pe de altă parte ai un om cum este John Carlton care este un copywriter legendar și care spune „am scris niște sloganuri pe șervețele, aveam săptămâni întregi în care I haven’t seen the top of my desk, nu mai știam cum arată blatul de la biroul meu de dezordine ce era și toată lumea îmi spunea în toate cursurile de productivitate că nu este bine așa și uite că eu așa funcționam”. Contează și genul de muncă pe care o faci. Unii se duc mai spre creativ și acolo este interesant. Unii apelează la diferite stimulente, alții nu depind de absolut nimic.
Andrei: Ce înseamnă stimulente?
Petre: Este vechiul clișeu al poetului sau al scriitorului care trebuie neapărat să bea niște whiskey și îl ridică la nivel de ritual și alții care nici măcar nu așteaptă, sunt două citate pe care le-aș da aici. Unul cu: ”Inspiration is for amateurs the rest of us just get to work.”
Și inspirația vine și trebuie să fii dispus să treci câteodată prin părticica aia de frustrare inițială, pentru că nu-ți vine inspirația și s-ar putea să te uiți la foaia aia albă (să zicem că trebuie să scrii ceva). Și apoi îl avem pe Ernest Hemingway care spune: ”Write drunk, edit sober” (râde). Exact astea două extreme despre care îți spuneam, ordine și dezordine.
Andrei: Aș face o singură observație aici, dacă te apuci să te uiți un pic la băieți cum era Hemingway, o să vezi că deși la mulți găsești ideea asta de ori că… de principiu cu băutura aveau ăștia, asta li se părea lor că este ritualul perfect. Dar ce o să vezi este că mare parte din ei nu scriau când erau beți.
Petre: Da! Da, da, da. Asta a fost o chestie, o zic și în cursul ăsta. Tu ai spus de cartea Rituals. Este genială. Este o carte pe care o recomand oricui ne ascultă și care are treabă cu creativitatea și output creativ, îi trece în revistă pe foarte mulți compozitori de muzică clasică, regizori, sunt foarte multe exemple.
Și ce m-a șocat acolo era clișeul ăsta că poeții romantici fumau opiuri și de acolo veneau ideile. Se intoxicau seara sau noaptea și în rest se trezeau dimineața, erau foarte disciplinați și scriau la trezire.
Andrei: Da, mișto asta. Vreau să spun un pic pentru ascultători că podcast-ul pe care l-ai menționat tu, cu Daniel Zărnescu îl pot găsi tot în lista de episoade, se numește Știm prea multe dar acționăm prea puțin. Și cred că se leagă cumva de productivitate pentru că trecând prin lista asta de tehnici prin care ai trecut în curs, mă uitam și mă gândeam că vor fi oameni care vor spune: „sunt aici 50 de tehnici dar 20 dintre ele, 30 dintre ele le știu”.
Doar că acest „le știu” mi-am dat seama că le știi la nivel intelectual, ți-au trecut pe la ureche. Dar ce înseamnă de fapt a știi? Înseamnă și a internaliza cumva, a face parte din tine chestia aia. Cum vezi asta?
Petre: Exact așa am spus. Acum mi-am adus aminte. Am spus în introducerea cursului două chestii. Una este destul de doom and gloom, pentru că în mod regretabil o bună parte dintre oamenii care vor cumpăra cursul, vor spune că le este cunoscută chestia asta.
Nu vor avea cine știe ce rezultate tocmai din cauza aroganței ăsteia și am stăruit vreo 5 minute pe discursul ăsta „nu spune gata, știam, făceam chestia asta, ci uită-te în ce fel poți să-l faci, din ce altă perspectivă poți să privești tehnica aia, ce alte aplicații poți să-i găsești pentru că altfel este o formă de autosuficiență”.
Am zis la începutul podcast-ului că mă consider productiv dar asta nu înseamnă că nu mă provoc în fiecare zi să descopăr noi tehnici și să trec la un nivel superior. Cam așa și aici. Este foarte periculos să zicem: „știam chestia asta”. O aplici? Este vorba aceea common sense is not common practice.
Andrei: Că tot a venit vorba despre asta, tu și eu am lucrat destul de mult cu clienți, inclusiv pe subiecte legate de productivitate. Care ai spune că este cea mai mare sau poate cele mai mari greșeli pe care le fac oamenii sau lucruri pe care le vezi îmbunătățibile la partea de productivitate?
Petre: Una din problemele cu care vin oamenii, îi spun procrastination. Am descoperit că există și în Dex „a procrastina”.
Andrei: „A procrastina” există?
Petre: Da, sunt uimit. A amâna de pe o zi pe alta îi zice pe românește. Consider că nu au neapărat un sistem. Este foarte important să te cunoști pe tine, că așa se termină cursul. După ce îți înșiră toate tehnicile astea îți spune ”fă-ți propriul tău colaj și fă-ți propriul sistem care să aibă sens pentru tine. Testează-le, dă-le o șansă fiecăreia dintre ele chiar dacă spui nu este pentru mine”.
Consider că oamenii nu au neapărat un sistem după care să se ghideze în a-și organiza ziua de lucru pentru că nu au testat destule chestii. Și o altă greșeală care îi duce la acest procrastination, de exemplu, este că nu folosesc un principiu pe care eu îl numesc ”divide et impera, dezbină și cucerește”. Adică au un task colosal, mamut.
Dau un exemplu mai simplu aici, să facă oferta unui client, să spunem că este o ofertă personalizată care include mai multe servicii pentru un client. Dacă tu o pui așa pe to do list, normal că o să te demotiveze să faci oferta clientului. Și o muți de pe o zi pe alta, îți zici „lasă că fac altă dată”. Așa pentru creierul tău, pentru emoțiile tale și pentru subconștientul tău este copleșitor pentru că tu știi că ai de făcut următoarele:
Să te uiți un pic despre ce este vorba cu clientul tău. Zice: „du-te un pic la site-ul meu și fă-mi și mie un serviciu similar, am nevoie de asta și asta”.
Tu trebuie să faci un pic de research. Trebuie să te uiți la ce poți face tu. Trebuie să redactezi chestia aia, trebuie să o faci să sune bine, trebuie să trimiți mail, să-l compui, să-l atașezi. Și nu sparg un task mare în task-uri mai mititele și de multe ori pun elefanți pe un to do list.
Andrei: Iar acești elefanți nu i-ar putea face nici cel mai productiv om dintr-un singur take. Pur și simplu.
Petre: Și creierul tău îi vede ca pe niște bolovani imenși. Pe când dacă le desfaci în 10 chestii acționabile, îți dai seama… este ca întrebarea aia „cum mănânci un elefant mare?”. Pe bucăți.
Andrei: Și asta cred că este de fapt critică, cel puțin din ce am văzut în lucrul cu clienții. Nu că-și pun în agendă, în calendar sau în minte acest bolovan, elefant netăiat. Problema este că nici nu sunt conștienți că fac asta.
Cumva la nivel conștient ei zic: „l-am pus acolo, trebuie să-l fac”.
Doar că ceea ce vede subconștientul lor sunt toate aceste ramificații și complicații și zice: „ce să faci efectiv? Că avem 27 de task-uri, de ce ne apucăm?”
Andrei: Ok, sistem ai spus. Aș vrea să mai stăm un pic aici pentru că știu că ne ascultă oamenii și se întreabă, unii dintre ei, ce înseamnă un sistem? Și mi se pare foarte mișto că ai adus vorba despre asta.
Am un client, a venit la mine acum câteva săptămâni și a fost probabil singurul client ever… Salut, Remus! Care a venit și a zis: „vreau să mă ajuți să-mi creez un sistem, o structură de productivitate”.
În general lumea vine și zice „vreau să nu mai întârzii, vreau să nu mai amân. Am un task pe care tot trebuie să-l fac de 6 luni și nu-l fac. Ajută-mă să mă deblochez aici”.
Și el a venit și a zis: „am nevoie de un sistem”. Prin întrebarea asta, ce înseamnă un sistem? Cum știi că ai un sistem?
Petre: Un sistem este ca motorul unei mașini. Este o chestie cu mai multe componente, o treabă complexă care merge ca unsă, care are un cap și o coadă și are o logică, un obiectiv. Și de multe ori se vorbește despre sisteme în business pentru că, până la urmă, foarte mulți dintre ascultătorii noștri o să aplice chestia asta ori în compania în care lucrează ori în start-up-ul lor. Și acolo sunt foarte importante procedurile, procesele și sistemele.
Să ai un sistem înseamnă să știi în mod predictibil cum reacționezi la provocările comune și sunt foarte bune cursurile. Mulți antreprenori nu se duc spre chestia asta, spre a studia sisteme și procese, extraordinar de important, chiar dacă nu ești McDonald’s, chiar dacă nu ai o linie de asamblare de burgeri și spui: „stai că noi suntem creativi, suntem o agenție creativă”.
Dar cum reacționezi când un client îți cere un discount? Dăm șapte mail-uri? Dăm forward-uri între noi? Și am pierdut o jumătate de oră din timpul a patru oameni. Deci patru jumătăți de oră deci…
Andrei: Deci două ore, deci 25% dintr-o zi.
Petre: Și da, hai să zicem că am făcut-o o dată dar după aia o bagi în sistem și spui „de câte ori un client ne solicită un discount noi știm că putem sau nu putem să-l oferim în următoarele condiții” și așa mai departe. Și se sistematizează chestiile care sunt repetitive. Asta înseamnă să ai un sistem. Să ai o structură.
Andrei: Dar nu este prea mult să faci asta pentru tine, personal?
Petre: Pentru un business este vital.
Andrei: Asta clar, aici sunt de acord.
Petre: Iar pentru tine personal, eu mă gândesc foarte mult la autocunoaștere. Cum funcționez eu? Pentru că am spus-o și în curs, este nerezonabil să crezi că oamenii care sunt productivi nu au momente când le este lene, când nu au chef, mulți zic: „da, a funcționat pentru tine pentru că tu ești altă structură, eu nu sunt așa. Mă demotivez”. Stai liniștit că și eu mă demotivez.
Andrei: Cum era aia? ”We don’t rise to the level of our expectations, we fall to the level of our systems or habits”. Ai un sistem care te prinde. Când cazi ai sistemul in place, este deja format și când cazi, nu cazi la nivelul la care cad majoritatea oamenilor fiindcă te ține sistemul.
Petre: Uite, de exemplu, mult timp nu am avut un calendar, nu am folosit Google Calendar și vedeam la tine că îți pui tot felul de chestii și știi ce faci probabil și peste o săptămână și jumătate…
Andrei: Da. Și peste un an (râde).
Petre: Și peste un an, wow.
Andrei: Bine, câteva lucruri acolo, să nu exagerăm.
Petre: Iar apoi a venit provocarea în sensul că jonglam cu multe bile și mai cădeau pe jos. Și am zis: „ok, ce este de făcut?”
Asta înseamnă să-ți faci un sistem, nu neapărat ca în partea de antreprenoriat și business, dar să-ți spui: „am problema asta, îmi cad pe jos bile când jonglez cu ele, nu uit neapărat de întâlniri dar ajung să îndes foarte multe de-a lungul unei zile. Ce fac?”
Andrei: Asta mi se pare esențială. Am văzut-o la oameni și este foarte interesant să te uiți la ei când se maturizează și avansează în vârstă pentru că după ce terminăm liceul și avem primul job și al doilea job și al treilea job, când trecem prin ele, cerințele pe care job-urile și viața le au de la noi devin de ce în ce mai mari.
La început trebuie să ne organizăm cele două task-uri. Dar după aia alea două task-uri devin mai multe. După care poate mai vrem să mai facem și un hobby și începe să avem și o relație și începem să nu ne mai vedem familia.
Și avem nevoie să jonglăm cu din ce în ce mai multe lucruri și începem să le scăpăm. Și când începem să le scăpăm din mână (iar asta se întâmplă tuturor oamenilor) sunt cel puțin două răspunsuri diferite pe care văd că le au oamenii.
Probabil că mai multe dar unul este: „nu vreau să le scap din mână. Am nevoie de ceva ce n-am făcut până acum, o bucățică de sistem, o bucățică nouă din puzzle, să o pun acolo, să devină mai puțin probabil să o scap din mână”.
Și apoi sunt ceilalți care zic cumva mai puțin conștient, cel mai probabil, se gândesc: „ar trebui să meargă ca și până acum. Până acum nu scăpam din mână”.
Și au cumva așteptarea, deși task-uri devin de două ori mai multe și presiunea de două ori mai mare, să se descurce cu aceleași tool-uri.
Petre: Asta este lipsă de conștientizare și gândire magică.
Andrei: Așa! Gândire magică, mișto asta.
Petre: Trebuie să fie simplu…
Andrei: Exact, asta trebuie să fie simplu.
Petre: Asta înseamnă să-ți faci un sistem. Cum fac să nu mai fiu împrăștiat pe linia timpului, pe planul unei săptămâni? Am adoptat Google Calendar. Nu mi-a fost ușor la început, mi se părea clumsy, era ciudat, nu eram obișnuit și a durat un an până să ajung la faza în care să am color coding pentru diferite întâlniri, ce înseamnă portocaliu, ce înseamnă albastru.
Andrei: Și ajută foarte mult la analize. Când te uiți la ultima săptămână, te uiți la toate task-uri care sunt verzi, care sunt cu albastru și-ți dai seama că jumate din calendar, in a glance, pare că s-a dus acolo.
Petre: Asta dacă ești genul de om structurat, cum se zice în psihologia populară – left-brainer – care lucrează cu Excel-uri și are capacitatea dar mai sunt oameni care mai mult simt cum curge timpul.
Andrei: Dar ce facem cu ei?
Petre: Există tehnici de productivitate și pentru ei. O să adopte bineînțeles și din zona cu Excel și cu tabel un 5% – 15% – 20% pentru că îți trebuie. Dar există și pentru ei tehnici. De exemplu conservarea energiei. Folosești energia cea mai bună de dimineață. Este adevărată chestia asta – este o idee pe o regăsești în absolut toate cursurile de time management, productivitate, numește-le cum vrei.
Managementul timpului este de fapt managementul energiei. Pentru că energia pe care o ai la 8-9 dimineața, atunci când abia te-ai trezit după 8 ore de somn este incomparabil mai bună cu ce ai la ora 18; și nici aici nu au oamenii un nivel de awareness, de conștientizare și este păcat. La 18 oamenii zic „stai că acum scriu o chestie super creativă”.
Și se uită în monitor câte 10 minute, mai scot o frază, nu-și dau seama cum trece timpu, se blamează pe ei că apar metacognițiile astea: „ar trebui să fie simplu, de ce nu pot?”. Se focalizează mai mult pe procrastinare.
„Procrastinarea este problema mea, nu faptul că am task mamut și așa mai departe”. Și pentru oamenii care nu sunt neapărat cu Excel-uri spui: „întreabă în suflet, chakra inimii, ce este cel mai important, cu ce aș fi împăcat 100% cu mine dacă aș încheia ziua și aș zice uite, am făcut chestia asta!”
E vorba aceea care spune eat the frog. Mănâncă broasca la începutul zilei.
Andrei: Apropo de asta. Sunt oameni, cunosc oameni care au mai puțină sau spun că au mai puțină energie dimineața. Ce facem cu oamenii ăștia? Sunt oameni care încep mai greu, care ajung mai târziu la birou, care nu reușesc să se mobilizeze să facă suficient de multe lucruri dimineața. Tendința mea, poți să-mi spui și cum vezi tu asta, este să lucrez cu ei ca să ne dăm seama când au vârful de energie. Și atunci lucrăm pe flow-ul tău de energie.
Petre: Exact asta am spus și în curs. Identifică-ți momentele de peak pentru că se pare că suntem acordați la niște ritmuri. Tu ai mai vorbit în episodul despre somn de cronotipuri.
Probabil oamenii ăștia sunt altfel acordați, nu sunt morning people, probabil sunt forțați de cultura în care trăim să se trezească de dimineață și atunci da, nu le merge bine de dimineață. Dar întrebarea este…când? Și te adaptezi.
Andrei: Este practic despre conștientizare, despre a fi atent la tine și cum funcționezi din punct de vedere al energiei, cum spuneai, iar după aceea despre capacitatea ta de a-ți așeza viața astfel încât să corespundă cu flow-ul, cu modul în care îți fluctuează energia.
Petre: Și diferențele astea individuale să lucreze în favoarea ta. Faptul că nu suporți dezordinea să o folosești în favoarea ta, faptul că ai o toleranță ok la dezordine, folosește-o în favoarea ta. Poți să ții un birou aglomerat.
Andrei: Pentru tine ce a funcționat cel mai mult? Nu ce a funcționat cel mai mult. Ce a făcut cel mai mult diferența în viața ta, din punct de vedere al productivității?
Petre: Prioritizarea și curation. Este vorba că într-o galerie de artă sau într-un muzeu sunt la fel de importante și tablourile care nu au ajuns pe pereți. De asta munca unui curator, de obicei sunt bine plătiți și stimați în lumea artei. Pentru că spun: „da, tabloul ăsta ajunge pe perete, celelalte care mi-au fost propuse…nu”.
Asta trebuie să facem și noi cu viața noastră pentru că task-uri sunt. Nu e nicio problemă, dacă îți mai ții și Whatsapp-ul deschis….treabă este tot timpul dar a fost important să nu fac busy work și să-mi pun întrebările astea: Ce ar însemna să fiu productiv? Ce este cu adevărat esențial și mai ales, ce mă duce cu doi-trei-patru-cinci pași înainte, în așa fel încât să știu că nu am înaintat cu 1-2 cm. Asta este o chestie.
- Delegare. Este o chestie de cum faci timpul să lucreze în favoarea ta? Firma în care lucrez acum are o vorba „hai să mai lucreze și alții, nu doar noi”. Avem inclusiv pe site-uri de freelancer-i și așa mai departe. Cineva să facă un logo, altcineva să facă…
În felul acesta când lucrezi tu se mai întâmplă multe alte lucruri simultan dar aici este cu semn de exclamare. Ajungem din nou la sisteme. Ai grijă să ai business-ul structurat calumea înainte să delegi. Mulți zic: „mi-a dat echipă pe mână și gata”.
Și deleagă haotic. Cred că pe la Tim Ferriss găsisem citatul ăsta: ”dacă tu zburătăcești ca o găină căreia i s-a tăiat capul, împrăștii pene peste tot și delegi chestia asta echipei tale, nu o să îmbunătățească cu nimic mersul universului”.
Andrei: Da. Ne-am întors din nou la partea asta de sisteme și companii. Știu că vorbeam înainte să începem discuția de astăzi despre cât de bine sau puțin bine încurajează companiile productivitatea. Care este experiența ta cu asta?
Petre: Am avut ocazia să văd în interiorul mai multor companii. Am și lucrat cu diverse companii și într-adevăr este grea treaba pentru că ai toate modelele de personalitate.
Andrei: În același loc.
Petre: Da și în companiile care angajează foarte mulți oameni și te aștepți să fie super bine structurate. Mă refer la multinaționale. Au departamente mari, resurse, au tot ce le trebuie. Dar acolo ai tot felul de tulburări de personalitate, că tot am vorbit eu în podcast-ul meu despre asta.
Ai oameni care sunt agresivi unii cu alții, mai mult sunt acolo să-și afirme ego-ul sau să-i chinuie pe alții care sunt workaholici din cine știe ce motive de perfecționism sau din motivații subconștiente și apoi nu vin să delege pentru că vor să fie treaba făcută, ci vor să-i pedepsească pe ceilalți, să-i certe de ce nu stau peste program, de ce nu se jertfesc și asta este o problemă.
A doua, oamenii nu înțeleg foarte mult chestia asta că este bine să dai zoom out și să ne gândim la cum facem treaba. Important este să-i dăm înainte, să-i dăm bice și mulți se mândresc cu „uite cât de mult am muncit, uite câtă treabă am făcut”.
Dar nu dau niciodată zoom out și spun „hai să o șlefuim pe la colțuri și să eficientizăm chestia asta”
Andrei: Pare că este mai important să se miște lucrurile decât în ce direcție se mișcă.
Petre: Da, avem treabă, nu avem timp să filosofăm despre cum facem treaba.
Andrei: Cum e asta? Știu că erau mai multe studii dar nu mai știu exact datele, nu știu dacă le știi tu. Dar spuneau ceva de genul că jumătate de oră de planning pe zi economisesc nu știu câte ore de..
Petre: Un minut în planning economisește 5 minute în execuție, de exemplu. Dar este interesant și aici, trebuie aplicat cu grijă pentru că viața este complexă și are multe aspecte în sensul că unele chestii sunt algoritmice (pasul 1, pasul 2, pasul 3 și poți să le reduci de la primul pas până la ultimul pas și cunoști toți pașii) pe când altele sunt euristice, în sensul că nu știi ce urmează, trebuie să faci niște pași ca să mai descoperi alți pași.
E ca la jocurile de strategie deși nu mă joc Warcraft sau Starcraft. Ai o chestie numită ”fog of war”. Nu știi decât o bucățică de artă de aici până aici, pentru restul mai trebuie să mai faci niște pași și există și riscul să scapi în over planning.
Și o altă problemă pe care am mai văzut-o la companii este că abuzează de multitasking și de comunicare excesivă, mai ales că au canale peste canale de Whatsapp, de Slack, de intraneturi și mail-uri și chain mail-uri și scapă multitasking-ul.
Andrei: Da și eu vorbesc mult cu clienți care vin și se plâng de tot felul de carențe în sistemele de la muncă, din companiile în care lucrează și mă trezesc foarte des spunându-le: „dude, nimeni în contextul tău nu ar putea să fie mai productiv.”
Contextul este de așa natură încât dacă ai 5 canale deschise pe care tot timpul îți curg informații și există așteptarea ca tu să fii acolo și să le prinzi, ești cam doomed. Adică și un om mult mai organizat și structurat în locul tău ar avea aceleași probleme. Este foarte tricky. Mă întreb cum ne dăm seama dacă este de la noi sau de la companie?
Petre: De multe ori este de la companie (râde).
Andrei: Da, e default că este de la companie (râde).
Petre: Și noi suntem un simptom. Și în general dacă compania are năzuința asta de „hai să fim mai productivi” se pleacă de la vârf și se lucrează pe procese și sisteme și se pune întrebarea, de rare ori am văzut chestia „cum facem să fie mai bine? Cum facem să petrecem mai puțin timp?”. McDonald’s are clar. Inclusiv acum vedeam la Victoriei că poți să comanzi pe un touch screen.
Andrei: E cam peste tot acum. Vezi că totuși și alergatul ăsta după bani (râde) face niște lucruri bune. De fapt asta face sistemul, face lucrurile mai productive pentru că și-au dat seama că pe Excel-uri iese mai bine.
Petre: Ăsta era al doilea articol, în afară de Microsoft. Era un interviu cu psihologul Mircea Miclea, un psiholog de la Cluj, foarte fain omul. Care vorbea despre multitasking, inclusiv cu argumente de neuro și de ce îți seacă energia pur și simplu.
Tu dacă schimbi canalul la televizor, acum funcționezi pe redactare de mail, te muți la cifre și Excel (folosești altă arie a creierului), după aia te muți pe comunicare, după aia ședință, după aia altceva. Este îngrozitor. Pe vremuri exista deep work.
Oameni care aveau de scris un roman, de terminat un proiect, se duceau, se izolau și făceau chestia asta. Am încercat chestia asta inclusiv în firma în care lucrez. I-am dat omului cu care lucrez cartea Deep Work, a zis la nivel teoretic: „da, am înțeles, foarte faină cartea, ce tare!”
Dar aruncă în mod haotic pe 7 canale de Whatsapp cu mesajele și i-am spus: „vezi că le opresc”. Asta este o chestie pe care o recomand în cursuri.
Andrei: Dar și eu le opresc.
Petre: Pune-ți telefonul pe mod avion și nu băga în seamă… este nenorocire dacă stai cu Whatsapp-ul și cu alertă continuă, cu beculețe, cu clopoței care sună. În niciun caz.
Andrei: E cazino (râde).
Petre: Și asta spune și omul ăsta. M-am bucurat că am văzut problema abordată…
Andrei: În Deep Work?
Petre: Nu, nu. La Mircea în interviul despre multitasking. Este o boală cruntă care s-a strecurat în organizații și oamenii nu mai fac deep work. Chestia aia când blochezi o bucată de timp în care te focalizezi doar pe asta. Mi-am făcut, mi-am pus pe birou o lampă multicolor luată de pe AliExpress, chicioasă ca un fel de girofar, să zicem. Și am încercat să-mi educ echipa să nu mă deranjeze. Mai am un cub pe care am scris mare: „nu mă deranjați, acum lucrez”.
Și așa mai departe. Chestii din astea…
Andrei: Tu ai ca și mine, noi avem un pic de control asupra mediului.
Petre: Așa este. De asta zic că organizațiile, din păcate sunt destul de afectate.
Andrei: Mă gândeam în timp ce te ascultam că eu am rezolvat chestia asta cu deep work, efectiv găsindu-mi niște contexte în care pot lucra neîntrerupt.
De exemplu este un sfat pe care l-am luat de la Rowling, tipa care a scris Harry Potter. Am citit odată un articol foarte mișto, nu știu dacă am mai zis asta într-un podcast dar nu cred. În a nu știu câta carte avea un deadline super strict și nu reușea să se țină de el, să trimită manuscrisul la editură și și-a dat seama că mai are o săptămână, mai are foarte mult de scris și și-a adus aminte că ea scrie foarte bine în avion. Și-a luat bilet de avion din Statele Unite în Japonia, dus-întors. S-a dus și s-a întors imediat doar ca să poată să scrie în avion.
Și mi-am luat chestia asta și am folosit-o cu trenul foarte mult. O folosesc de 2-3 ani, în general mă duc la Brașov. Este un tren privat care merge la Brașov, poți să-ți cumperi online bilete, dar nu numai că poți să-ți cumperi online, poți să-ți alegi și locul. Și sunt niște locuri cu măsuță și prize. Mă duc acolo și fiind în tren, internetul nu prea merge oricum.
Petre: Cred că mulți oameni se întrebau: ”oare are și wifi?” Închide-l dacă nu ai nevoie de el.
Andrei: Din fericire nu are wifi. Și nu merge nici 3G-ul (râde). Și întotdeauna când am un proiect mare, asta fac. Îmi iau 1-2 zile la Brașov, știu sigur că am vreo 2 ore, 2 ore și jumătate. Este relativ gol la orele la care mă duc și pot să lucrez, la fel la întoarcere. Și din start am 5 ore neîntrerupte și mai stau pe acolo. Mă mai plimb prin oraș, mă mai întorc în cameră și mai lucrez pe acolo. Și vin după o zi sau două și am cel puțin 10-12 ore de deep work pe un subiect. Și ajută foarte mult și l-am recomandat deja și la câțiva clienți și i-a ajutat și pe ei.
Petre: Două lucruri am de zis despre chestia asta. Unu, într-adevăr și prin cărți și prin cursuri găsești chestia asta. Ai văzut cât de remarcabil de productiv, în ce hal de productiv poți să fii în avion? Oare de ce? Pentru că nu există distracții, Whatsapp și ești acolo. Ești doomed. Trebuie să faci chestia asta.
Eu mă duc la bibliotecă dar nu spun care, este secretul meu. Mi se pare de 1000 de ori mai bună decât hub-urile de business. Am fost la un business hub și era gălăgie, oamenii vorbeau, te întrerupeau, se cunoșteau toți între ei: „hai la masă, hai la o cafea, hai la o țigară”. Se întrerupeau tot timpul și era gălăgie pur și simplu.
În schimb la bibliotecă… mă duc la medicină unde au oamenii mult, mult de învățat, niște cărți groase și toți au creierul setat în modul ăla de funcționare. E liniște. Acolo unde mă duc este ecranat semnalul de GSM ceea ce este extraordinar. Adică ai o liniuță maxim și mi s-a părut super tare.
Iar ce ai zis de J.K. Rowling sper să prind și eu exact exemplul. Nu știu dacă ea sau altă autoare de fantasy novel… A menționat într-un articol, în care se spunea cum de exemplu jurnaliștilor lor li s-a spus să-și facă conturi de Twitter.
Și în afară de faptul că scriau articole și investigații, chestii care țineau de surse o grămadă, erau încurajați să twitt-uiască pentru The Guardian, The New York Times și o dăduse în cu totul altceva.
Răspundeau la comentarii… Și editorul i-a spus, probabil lui Rowling, nu știu dacă altcineva: ”Fă-ți și tu cont de Twitter că este marketabil, este fain”.
Și și-a făcut, a dat un singur mesaj: ”Salut, eu sunt autoarea, acesta este singurul tweet pe care îl veți vedea vreodată din partea mea, ăsta este contul meu oficial. Eu nu stau pe Twitter pentru că prefer să-mi ocup timpul cu scrisul. Vă mulțumesc, o viață extraordinară”.
Și ăla a fost singurul tweet pe care l-a dat.
Andrei: Da, mai sunt autori și persoane publice care nu prea au conturi de social media. Au by design. Este clar că este o problemă mare de întrerupere. Mi se pare că Whastapp-ul acum devine o problemă. Toată lumea este non stop pe Whatsapp. Bine că mi-ai adus aminte să zic despre asta pentru că am o frustrare aproape personală legată de chestia asta.
Știu că generația de millenials și post-millenials este foarte entuziasmată de asta și puțin entuziasmată de a vorbi la telefon sau față în față cu oamenii dar problema mare este că a chat-ui în loc de a vorbi în orice altă formă este cea mai puțin productivă chestie pe care am văzut-o vreodată. Eu nu înțeleg de ce cineva ar sta să chat-uiască, să scrie în loc să orice… de exemplu, pe Whatsapp, ce am implementat de curând cu câțiva din clienții mei și cu prieteni sunt mesajele voce.
Petre: Da și noi facem chestia asta.
Andrei: Și noi doi, exact. Ce poți să vorbești în 5 minute (iar tu știi că ai și tu podcast. O să vorbim și despre asta un pic)…podcast-ul m-a făcut și pe mine să realizez ce diferență mare este între a scrie și a vorbi.
M-a întrebat lumea, poate primești și tu întrebarea asta: „Tu îți faci script? Citești cuvânt cu cuvânt?”
Și le ziceam: „Mai fac și asta doar că nu-mi permit să fac asta. Ca să pot să scot 15 minute de vorbit în podcast trebuie să scriu zeci de pagini”.
Și asta este problema. Whatsapp-ul are această problemă. În loc să stai, nu mai zic că aștepți după răspuns și s-a creat așteptarea ca celălalt să răspundă instantaneu. ”Ai văzut-o, nu? De ce nu răspunzi?”
Petre: Da, inclusiv bifele alea. Am și zis că bifele alea albastre sunt groaznice, pun o presiune pe tine. I-am dat de înțeles că i-am văzut mesajul.
Andrei: Eu nu simt nicio presiune. Dar să știi că este tricky. S-a supărat pe mine o clientă zilele trecute. Nu, acum vreo două săptămâni. S-a supărat cu ghilimele… Vorbeam pe Messenger, ceea ce nu prea se întâmplă, nu prea stau acolo. Dar vorbeam pe Messenger, am schimbat câteva replici.
La un moment dat ea a spus ceva, eu nu am mai simțit nevoia să spun nimic. Eram în Istanbul în aeroport, mi-a picat netul, m-am urcat în avion, am ajuns la internet a doua zi dimineață și am găsit mesaje în care îmi spunea: „să știi că m-am simțit destul de prost că ai dispărut pur și simplu”.
Și am stat și m-am gândit la asta. Nu e ca și cum mă întrebase ceva și a rămas în aer… pur și simplu avea așteptarea: „Dacă tu simți că s-a terminat discuția”… ceea ce se terminase din punctul ei de vedere …”trebuia să zici ’eu am plecat acum’”. Și nu am simțit nevoia să fac asta și i-am explicat după aia.
Petre: Codul bunelor maniere pe chat (râde).
Andrei: Pe Messenger, da. După care i-am explicat: „Messenger-ul îl folosesc ca pe e-mail. Înțeleg că alți oameni îl folosesc altfel dar mie mi se pare o ineficiență să mă apuc și să spun ’să știi că eu voi pleca acum, am un pic de treabă, trebuie să prind avionu’l..” come on, dude. Nu era nimic urgent. Urma să văd mesajul și să-ți răspund.
Petre: Asta am și eu de zis despre social media în general și Messenger. Sunt o unealtă. Ca și cum ai zice despre un cuțit că este bun sau rău. Pot să-l folosesc pe un om să-l omor sau pot să-l folosesc să sculptez ceva frumos sau să tai niște pâine.
Și Facebook-ul, n-am mult timp dar știu că am organizat o ieșire la mare. Doar am lansat undeva întrebarea: ”merge cineva la mare?”. Am plecat și după 8 ore era și mașina aranjată, știam cine merge, cine a confirmat, cine nu a confirmat și am plecat.
Are și partea asta frumoasă. La fel și Whatsapp-ul, este foarte fain cu partea sincronică. Adică să nu răspunzi imediat, ci să lași mesajele astea…Ai văzut că și noi folosim asta cu mesajele vocale și să-i obișnuiești pe oameni cu faptul că ești unavailable, mai ales echipa ta.
Andrei: Ce mi se pare… scuză-mă, voiai să mai zici ceva?
Petre: Nu, atâta. Că este bine să mai dispari din birou, să-i înveți pe oameni că nu răspunzi imediat, să se obișnuiască cu faptul că lucrezi în blocuri de timp, să explici, dacă te consideră mai exotic, să fie sănătoși și să nu aștepte… că altfel este o unealtă bună.
Andrei: Și eu cred asta. Mă gândeam că este super partea asta…. Noi ce facem? Noi doi ne dăm niște mesaje audio de multe ori pe Whatsapp. Dacă este ceva scurt ne lăsăm text, am văzut.
Dacă este ceva de: „hai să-ți explic ceva ce ți-aș fi spus la telefon dar nu vreau să te deranjez pentru că ai programul tău, însă în același timp vreau să ți-o spun acum ca să nu uit”.
Eu îți las un mesaj voce de câteva minute pe care tu îl asculți când ai tu timp și fiindcă nu este o urgență pentru mine să primesc un răspuns acum, este ok să-mi răspunzi când ai tu timp. Și poți alege cum să-mi răspunzi. Poate fi text dacă este scurt sau dacă preferi și tu voce, la fel.
Mi se pare că asta este chiar mai mișto decât telefonul. Pentru că îți dau ție dreptul… cumva cred că asta este esența a ce voiam să-ți spun cu Whatsapp-ul. Ori suntem noi în controlul timpului nostru ori sunt alții. În fiecare moment în care eu răspund doar fiindcă cineva a avut chef să vorbească cu mine acum, în momentul acela eu îi cedez lui/ei controlul pe agenda mea.
Și este ok să facem asta, poate și cu persoane importante în viața noastră sau din când în când. Dar când ajungi să o faci cu oricine, orice notificare care apare… are dreptul să intre în viața ta și să te întrerupă, deja cumva pierzi dreptul să te plângi că nu ai controlul pe timpul tău pentru că l-ai cedat, de aceea nu-l mai ai. Aș opri cât mai mult din notificări, asta voiam să zic, nu știu dacă toate dar cât mai multe.
Petre: Și eu la fel țin foarte des telefonul pe modul avion. Este importantă și relaxarea în productivitate și am no cell phone Sundays. Eu nu folosesc smartphone.
Andrei: Am început și eu să fac asta, ce mișto. Da și știu că este scary pentru mulți oameni pentru că am vorbit cu ei. Vorbeam cu ei și-mi spuneau: „te-am tot sunat”.
Și le ziceam: „scuze, am fost la Mega Image și mi-am lăsat telefonul și după aia m-am gândit să mă duc printr-un parc”.
Bine în weekend se mai întâmplă asta dar n-am avut telefonul 2-3 ore, era acasă. Și ei sunt: „come on…” adică nu mă cred.
Petre: Mai era o funcție, de exemplu, să lași doar un număr limitat de oameni să te sune dacă este vreo urgență. Este posibil, poate cineva din familie are probleme cu sănătatea și din moment în moment este nevoie de o intervenție. Nu mai știu cum se numește, știu că Apple are de foarte mult timp la modelele mai vechi de Iphone, îl treci pe modul acela și doar dacă este cineva din…
Andrei: Familie…
Petre: Exact, de la al doilea apel încolo. Așa este și la mine, de la al doilea apel încolo ești luat și dacă ai dat al doilea apel în decurs de 60 de secunde.
Andrei: Pentru că pare că este urgent.
Petre: Și atunci trece.
Andrei: Foarte mișto și pare o soluție mult mai bună decât să te deconectezi complet, cel puțin la început. Voiam să te mai întreb un lucru și să profit că ai un pic de experiență aici. Mi se întâmplă, mi s-a întâmplat de destule ori în ultimii 2-3 ani să vină la mine clienți de coaching care au probleme cu productivitatea, spun ei că au probleme cu productivitatea și ajungem foarte repede să ne dăm seama, mă rog, să-mi dau seama pentru că ei știu că fumează iarbă, marijuana.
Și o fac nu de două ori pe an, o fac cât de cât regulat și ce am observat eu, fără să fiu neapărat un expert în legăturile dintre productivitate și iarbă, clar nefiind consumator de iarbă este că partea de fumat le dă un fel de… nici nu știu cum să zic… îi face mai slabi, mai înceți și mai puțin productivi.
Chiar săptămâna trecută vorbeam cu un client care mă întreba „come on, chiar crezi că este de la iarba asta? Că nu pot să get things done?”
Și îi ziceam: „nu pot să zic că este de la iarbă dar am văzut suficienți clienți care au avut problema asta și când s-au lăsat de iarbă s-au rezolvat alea de productivitate”.
Tu ce experiențe ai cu chestia asta? Cum ai văzut-o?
Petre: E complicat tare cu iarba pentru că îți umblă la robineții de neurotransmițători și poate să dea inițial chestia cu creativitatea. Pentru că foarte mulți oameni creativi fumează, prin agenții de publicitate.
Andrei: Am senzația că în România este destul de răspândită.
Petre: Este pe planetă cel mai răspândit drog ilegal. Și este destul de comun în diverse zone. Și mulți oameni spun: „mă face mai creativ, îmi deschide niște porți” și așa mai departe. Dar de multe ori este și în zona de placebo chestia asta.
Știu oameni care ziceau: „mi-am comparat scriitura de pe vremea când fumam iarbă și după și era net inferioară”.
Doar că știi ce se întâmplă? Îți aprinde inclusiv zona de reward din creier, entuziasmul, tot avântul iar pentru că ești dotat cu diverși neurotransmițători de bine zici: „mamă, ce idee este chestia aia”.
Clișeul din filme când fumează unii un joint și zic „ce idee mi-a venit”. Le sugeram oamenilor să se uite pe rezultat a doua zi la trezire, să vadă dacă li se mai par la fel de grozave ideile. Și da, o parte sunt. Dar este 50-50. Și de multe ori zic: „ideea asta mi s-a părut genială când eram fumat dar acum când mă uit cu ochi obiectivi la ea…” Asta este una.
A doua este ca aia cu zahărul, cofeina. Îți dă un boost inițial și apoi este o curbă, o pantă.
Trei, trebuie să realimenteze starea aia pentru că se pierde. Adică devin dependenți de chestia asta, te folosești ca de o cârjă de treaba asta și nu aș băga-o la capitolul productivitate. Și mai sunt unii care spun că o folosesc ca să prindă chef de muncă.
Andrei: Eu o aud că este folosită ca scuză. Asta aud acum, pare că este o scuză în majoritatea cazurilor cel puțin, ca să nu zic în toate. Și am mai văzut că oamenii care au asta ca dependență… chiar, putem să definim ce înseamnă dependența de iarbă?
Petre: Când depinzi, când ai nevoie de stimulentul ăla și dacă nu…
Andrei: Aha! Dacă ți-ai propune să stai o săptămână – două fără, n-ai putea. Și simți că nu poți și aia este dependența. Și nu doar de iarbă, de orice cred. Am observat că oamenii ăștia, problema pe care o văd în viața lor este că dacă fac zoom out maxim se uită la: „ce am făcut major în ultimul an sau în ultimii 2-3 ani”
Acolo se vede cel mai bine. Cumva o scădere de „parcă nu prea am reușit să-mi așez lucrurile și ce să vezi, asta a coincis cu perioada în care fumam destul de des iarbă”. Ai văzut asta?
Petre: Știi care este problema? Negarea este foarte puternică în orice dependență. Denial. Este o fază dintre toate fazele de eliberare de dependență. Nu o să spun dacă am fumat sau nu la viața mea, mi-a povestit un prieten în trecutul îndepărtat. Asta o vedem și la oamenii cu alcool. Am lucrat cu ei în psihoterapie și spun ceva de genul „eu nu am neapărat o problemă cu alcoolul.
„Stai să-i vezi pe ăia cu care beau eu cât de mult beau ei.” Sau „pot să mă las oricând”. Minimizează magnitudinea problemei. Cu cât ești mai inteligent, cu atât sistemele de defense sunt mai inteligente.
Andrei: Asta voiam să zic. Sună a distorsii cognitive astea.
Petre: Da și o să se folosească foarte frumos mecanismele astea din subconștient, de inteligența pe care o ai ca să mușamalizeze foarte fain, cu intelectualizări, cu raționalizări: „eu fumez pentru că dă nu știu ce stare, mă scapă de anxietate”.
Dar este periculos să te duci în zona aia că-ți vine la pachet cu multe alte chestii. Nu aș recomanda-o pentru productivitate, mi se pare chiar opusul.
Andrei: Mă gândesc foarte serios, nu este încă un policy implementat în practica mea dar mă gândesc din ce în ce mai serios să dau un set de întrebări la început, când încep să lucrez cu clienții iar una din întrebări să fie asta.
Petre: Da, am ceva de spus și despre asta.
Andrei: Asta și voiam să te întreb. Eu mă întreb serios, nefiind psihoterapeut și ce fac eu este mai degrabă în direcția de coaching… mă întreb dacă aș vrea să lucrez cu oamenii care sunt consumatori, să zicem dependenți de iarbă?
Pentru că realist vorbind mi-am dat seama că ne încurcă procesul foarte tare. Eu fac cu ei lucruri care în mod normal ar ajuta pe oricine altcineva și pe ei nu-i ajută. Este ca și cum se autosabotează cu chestia asta. Cum vezi asta?
Petre: În primul rând vorbeam cu un psihiatru de la o clinică. A lucrat în Franța și a văzut acolo fenomenul, l-a văzut și aici în România și a zis: „am introdus-o în chestionar”, exact ce zici tu.
Nu este doar clișeul acela că fumează adolescentul de liceu sau omul cu rasta în cap. Nu, am văzut-o la oameni de 46 de ani, de 41 de ani, cu copii, cu familie. Este un drog care s-a mulat pe toate culturile și genurile muzicale și subculturile posibile.
Poți să ai surprize în zona asta. Și 2, nu este așa de inocentă pe cât pare. Atâta am de zis despre subiectul acesta. Am văzut într-un documentar că vorbea un hipiot care fumase în anii 60 și zicea: ”de la crossbreeding este cea mai inginerită genetic plantă de pe suprafața pământului, mai mult decât roșia și porumbul”.
A fost crescută ascunsă, cu lumini artificiale, cu tot felul de din astea și au inovat foarte mult. Le-au făcut să fie foarte puternice. Hipiotul zicea: ”în anii 60-70 pe la festivaluri trăgeam mult și bine din țigări. Ca să-ți dea un pic de amețeală”
Și acum oamenii care fumează toate strain-urile astea Amsterdam Great, cum se numesc ele, ajung să fie destul de afectați de efectele lor. Și de asta se duce în multe alte direcții. Tu zici că ți-a dat inspirația dar care sunt costurile?
Andrei: Asta e… care sunt costurile? Ne apropiem de sfârșit, voiam să mai menționez două lucruri. Știu că ai un podcast și îl urmăresc. Zi-ne un pic cum se cheamă, unde îl găsesc oamenii și despre ce este?
Petre: Da, îi zice The Real You dar conținând, cum este și la tine „0+”, s-ar putea să nu-l găsești cu ușurință. Este pe toate rețelele de socializare…Apple, Itunes, pe toate celelalte. Îl găsești sigur dacă dai search după The Real You cu Petre Bârlea. Și este despre domeniile mele de competență. Practic despre psihologie, despre marketing și despre business. Și îmbinarea dintre ele.
Andrei: Știu că am văzut niște chestii mișto la tine, pe partea de relații cred. Cum ieși din relații?
Petre: Din relații toxice. Tot un prieten mi-a povestit, nu am trecut eu prin așa ceva (râde).
Andrei: Asta zic, este bine că avem prieteni. Și despre tulburări de personalitate. Este foarte mișto.
Petre: Da, este foarte interesant. Să știi, dacă ai oameni toxici în organizația în care lucrezi, exact ce au, cum relaționezi cu ei. Sunt pline organizațiile și este interesant să știi de ce se comportă oamenii din jurul tău așa cum se comportă.
Andrei: A fost o discuție în care ne-am dus peste tot dar plecând de la productivitate. A fost în jurul productivității. O să-i las pe oameni cu ideea de a se uita pe zeroplus.ro pe cursul de productivitate făcut de Petre și voiam, fiindcă ați rezistat, cei care ați rezistat până aici în podcast, să vă mulțumim și să folosiți un cod de reducere care este așa productivity-early-bird.
Vă dă 25% reducere, dacă vreți la cursul acesta de productivitate. Este un cod pe care o să-l punem doar aici, în acest podcast. Doar ascultătorii podcast-ului ăsta vor beneficia. Sunt convins că o să mai facem niște discuții de genul acesta în viitor.
O să folosesc un pretext ca să-l păcălesc pe Petre să vină și să vorbim despre lucruri pentru că avem foarte multe lucruri în comun și în același timp un unghi un pic diferit în care ne uităm. El vine din zona de psihoterapie, eu mai degrabă din partea de coaching, intervenții strategice. Bănuiesc că oamenii te găsesc pe site-ul tău.
Petre: Da, petrebarlea.com
Andrei: Dacă vreți să vorbiți cu Petre, să-i cereți resurse, să-i cereți ajutorul din orice punct de vedere, îl găsiți acolo și ne vedem data viitoare.
***
Dacă ți-a plăcut acest episod, nu uita că poți să te abonezi la newsletterul 0+ (ZeroPlus) Insider și vei primi un ebook gratuit cu mai multe resurse utile într-un proces de auto-cunoaștere și schimbare.
Sau poți asculta mai multe episoade din podcastul 0+ ZeroPlus, pe oricare dintre platformele cunoscute de podcasturi:
