Fiecare dintre noi are cel puțin o frică majoră. Are sens să o înfruntam? Cum?
Ascultă episodul și pe:
***
Salut. Sunt Andrei Roșca, change strategist.
Ceea ce urmează este transcrierea acestui episod din podcastul meu, ZeroPlus (0+).
Dacă îți place, te poți abona (gratuit!) AICI și vei primi pe mail mai multe resurse utile într-un proces de auto-cunoaștere și schimbare. Află mai multe!
***
În afară de experiența personală, am suficient de multe discuții intime, apropiate, purtate cu clienți, încât să pot să spun cu convingere că fiecare dintre noi are cel puțin o frică majoră în viață. Este ceva cu care ne-am luptat toată viața, ceva care revine fix atunci când ne este lumea mai dragă, ceva care ne încurcă. O teamă. Generează panică, frică.
Vorbeam zilele trecute cu un client despre hero’s journey – călătoria eroului sau a eroinei. Există o carte a lui Joseph Campbell care s-a inspirat destul de mult de la Carl Jung, dar nu numai, și a scris această carte numită The Hero with a Thousand Faces – Eroul cu o mie de chipuri. Povestește despre un șablon, un pattern, un scenariu de poveste care apare atât în filme cât și în basme, în cărți. Este un arhetip al eroului care parcurge un drum, este destul de standard și Campbell a spart în bucăți niște etape.
Avem eroul care începe ca un om obișnuit și i se dă un challenge pe care inițial îl refuză, apoi este cumva forțat sau decide să-l accepte. Pleacă în acest drum spre a salva prințesa, a găsi acest obiect, a salva lumea, a prinde răufăcătorul. În drumul ăsta al lui sunt niște pași care se respectă mai întotdeauna: găsește un mentor care îl inspiră, se întâlnește cu totul felul de personaje reale sau fictive, unele dintre ele încearcă să-l împiedice să-și atingă obiectivul, găsește însă și niște aliați care îl ajută.
Pe acest drum, la un moment dat, înspre punctul culminant, partea cea mai grea a drumului, este forțat să-și înfrunte frica. Fiindcă acest erou are o slăbiciune, o frică, de care aflăm de obicei la începutul poveștii, la începutul drumului. Este călcâiul lui Ahile. Este kriptonita lui Superman. Acest erou, care de multe ori are puteri supranaturale, ce să vezi? Nu e chiar perfect. E uman. Are și el cel puțin o slăbiciune și, mai devreme sau mai târziu, va fi forțat să-și înfrunte fix această slăbiciune. Să lucreze cu ea și să o depășească.
După ce face asta, reușește să ajungă la sfârșitul drumului, să-și bifeze obiectivele și apoi să se întoarcă și să fie primit ca un erou.
Este interesant pentru că este foarte vizibil în romane, în filme.
Este Superman care, oricât de multe puteri supranaturale are el, la un moment dat se va întâlni cu cineva care are niște kriptonită în buzunar și, ca să vezi, fix kriptonita este singurul lucru care îl poate omorî pe Superman.
În filmele polițiste este un polițist care trebuie să îl prindă pe răufăcător și îl aleargă tot filmul și îl urmărește. La sfârșitul filmului, răufăcătorul încolțit se refugiază într-un turn foarte înalt și polițistul, ca să-l prindă pe răufăcător sau să oprească o bombă care urmează să explodeze, are nevoie să-și înfrunte frica de înălțime și să se urce în turn. Sau să-și înfrunte frica de apă și să înoate. Și tot așa.
Este foarte prezent acest șablon și mesajul este: avem nevoie să ne înfruntăm fricile. Mai devreme sau mai târziu, dacă vrem să ne atingem potențialul, vom avea nevoie să lucrăm cu frica noastră.
Însă cred că este mai mult de atât. Cred că avem nevoie să ne înfruntăm fricile deliberat, adică să alegem să o facem.
În general, evităm lucrurile de care ne este frică până când viața ne bagă într-un colț, ne încolțește și ne forțează să le confruntăm. Nu avem încotro și o facem, le înfruntăm. Facem asta până când, după o perioadă de luptă, lucrurile se liniștesc, se domolesc și nu mai trebuie să o facem. De obicei, aici ne oprim. Răsuflăm ușurați că a trecut partea asta în care am fost forțați să ne înfruntăm frica și ne bucurăm că am ajuns la ceea ce noi numim normalitate. Acum putem să stăm liniștiți și să nu ne mai gândim la asta, să nu ne mai ducem înspre frică.
Ne înfruntăm fricile doar atunci când suntem constrânși. O facem reactiv, reacționăm la ceva.
Întrebarea cu care vreau să vă las este: Cum ar fi dacă am alerga spre fricile astea deliberat, proactiv, fix atunci când nu trebuie neapărat să o facem? Cum ar fi dacă am face asta ca un act de curaj și cum ar fi dacă, făcând asta, frica aia nu ar mai apărea niciodată, fiindcă pentru prima dată am confruntat-o dintr-o poziție curajoasă? Că nu am acționat de frică, ci în ciuda fricii. Cum ar fi?
***
Dacă ți-a plăcut acest episod, nu uita că poți să te abonezi la newsletterul 0+ (ZeroPlus) Insider și vei primi un ebook gratuit cu mai multe resurse utile într-un proces de auto-cunoaștere și schimbare.
Sau poți asculta mai multe episoade din podcastul 0+ ZeroPlus, pe oricare dintre platformele cunoscute de podcasturi:
