Cât de mult din ceea ce ni se întâmplă este în controlul nostru? Și cât ține de destin? Sau de Dumnezeu? Sau de noroc? Sau de lună plină? Și cum ne influențează asta încrederea în noi?
Poți să schimbi modul în care te raportezi la control? Vrei să schimbi asta?
Niște răspunsuri în podcastul de azi. Sper să te ajute. 🙂
Ascultă episodul și pe:
***
Salut. Sunt Andrei Roșca, change strategist.
Ceea ce urmează este transcrierea acestui episod din podcastul meu, ZeroPlus (0+).
Dacă îți place, te poți abona (gratuit!) AICI și vei primi pe mail mai multe resurse utile într-un proces de auto-cunoaștere și schimbare. Află mai multe!
***
Ești la tine în casă, e noapte, ești îmbrăcat, ai cheile în mână și te pregătești să pleci. Și în timp ce ești la tine în casă cu cheile în mână, dintr-o dată se face beznă. Pană de curent, se oprește curentul și nu mai vezi nimic. Și în timp ce orbecăi prin casă, te împiedici de ceva și îți cad cheile din mână, le scapi.
Așa că începi să cauți cheile prin bezna aia, să orbecăi după ele și faci asta un minut și faci asta cinci minute și nu le găsești. Și dintr-o dată, în timp ce faci asta te uiți pe fereastră și vezi că afară este lumină. Pe stradă există un stâlp stradal iluminat. Este aprins.
Așa că frustrat că tot cauți prin beznă și nu găsești nimic, te gândești: „ce caut eu aici când afară este lumină și aș putea să caut cheile acolo?” Și stai cu mine, știu că pare că nu are niciun sens.
Așa că ieși, te duci afară sub stâlp și începi să-ți cauți cheile. Și în timp ce faci asta vine vecinul tău și te întreabă ce faci aici?
Și îi spui: „Mi-am pierdut cheile. Mi-am scăpat cheile din mână și acum nu le mai găsesc”.
„Păi te ajut și eu”.
Așa că acum sunteți doi oameni care caută cheile sub un stâlp luminat de pe strada casei tale. Și căutați, căutați, nu le găsiți și la un moment dat vecinul te întreabă: „Auzi, dar unde exact ți-au scăpat cheile din mână?”
Și tu îi spui: „La mine în casă!”
„Adică vrei să spui că ție ți-au scăpat cheile la tine în casă și noi le căutăm aici afara?”
„Da”.
„Nu e un pic ciudat să le cauți afară când ele ți-au căzut din mână în casă?”
„Ba da dar e ciudat și să stai în casă și să cauți ceva prin beznă când aici afară e lumină și vezi mai ușor”.
Asta este o poveste care are sens până la un punct, nu? Și după aia nu mai are sens. Începe să-și piardă sensul. Există o fractură în ea. Doar că dacă ne gândim cu atenție, vedem că facem ceva extrem de similar în viețile noastre, frecvent.
Avem o problemă internă, ne lipsește claritatea, nu reușim să ne explicăm ceva, nu știm ce decizie să luăm și este o problemă internă, în noi. Doar că este greu de rezolvat, poate nu avem suficientă claritate, poate nu este suficientă lumină sau poate pur și simplu este greu. Și dintr-o dată ne uităm pe un geam și vedem ceva înafara noastră care ne distrage atenția și reușim să ne păcălim că o soluție la problema noastră putea fi găsită și afară.
Și ne ducem afară să o căutăm. De ce? Este mai multă lumină acolo. Este mai ușor. Pare mai ușor. Omițând faptul că problema s-a generat în interior. Deci cel mai probabil este nevoie să fie rezolvată în interior. Căutăm în exteriorul nostru soluții la probleme care sunt rezolvabile de fapt în interiorul nostru.
Este o poveste pe care am auzit-o de la Wayne Dyre și pe care o mai spun uneori în workshop-uri fiindcă mi se pare că ilustrează foarte bine modul în care uneori reușim să ne păcălim și am să revin la poveste.
Însă motivul pentru care am vrut să vorbesc despre asta astăzi este că așa cum probabil știi eu fac ceva ce seamănă cu coaching-ul. Puteam să-l numim generic coach deși eu spun că sunt change startegist și asta fiindcă nu este doar coaching ceea ce fac, este un mix de mai multe lucruri.
Am mai vorbit despre asta, nu vreau să intru acum foarte mult în detalii. Ce voiam să spun este că mare parte dintre clienții cu care lucrez unu la unu, vin cu obiective din ceea ce am putea generic numi life coaching.
Adică deși lucrez și cu companii, mai fac workshop-uri în organizații, mare parte din munca mea este cu oameni, nu cu companii, cu persoane fizice care vor să rezolve niște lucruri și vin să-i ajut să facem asta împreună. Și sunt subiecte care țin… ca să dau câteva exemple: de zona de relații, de decizii importante în viața, de obiceiuri, construit obiceiuri sănătoase sau scăpat de obiceiuri mai puțin sănătoase. Și mulți pe parte de productivitate, de time management.
Dar de principiu lucruri care țin de viața personală și care sigur, destul de multe dintre ele se revarsă și asupra vieții profesionale, poate în zona de carieră, schimbat job-ul.
Ideea este că datorită acestei orientări pe care o am către a lucra cu oamenii și a ne uita la viețile lor, mai degrabă la partea personală a vieții lor, mă lovesc uneori de clienți care vin și îmi spun: Andrei, vreau să rezolv asta în viața mea, să schimb asta.
Și cred că nu mi se aplică doar mie, cred că mulți oameni care sunt în sfera asta în care fac ceva similar cu coaching-ul sau chiar coaching au genul acesta de challenge-uri
Și când îi întreb dacă chiar vor și sondez dacă chiar vor, îmi dau seama că ar vrea dar parcă nu sunt dispuși să plătească prețul și by the way, asta e o chestie normală, toți avem genul ăsta de…probleme în viață?
Avem contexte în care nu suntem foarte hotărâți dacă vrem sau nu vrem pentru că este greu de cântărit, pentru că sunt plusuri și minusuri acolo și nu ne este clar dacă iese pe plus sau pe minus per total.
Vin, spun că vor să schimbe ceva, ne uităm un pic la ce vor să schimbe și la un moment am senzația, simt, în unele cazuri chiar îmi spun fix cu cuvintele astea. Dar de multe ori nu e atât de direct. Însă ajungem la ideea că ei ar vrea să aibă rezultatul schimbării dar nu sunt neapărat dispuși să plătească prețul schimbării.
Adică mai practic: „Fă-mă să slăbesc 20kg. Este important pentru mine să slăbesc 20 kg dar nu pot să fac asta, nu reușesc că mănânc mai mult decât e nevoie, să mănânc seara, că nu fac sport, că nu știu ce să mănânc. Sunt o grămadă de chestii dar de principiu am venit la tine ca să mă ajuți să fac asta și prin să mă ajuți să fac asta vreau să spun forțează-mă”.
Din nou, exagerez un pic, rar se întâmplă dar am auzit-o și cu cuvintele astea. Dar de cele mai multe ori asta transmite clientul: „Eu nu cred că pot să o fac, nu știu, fă-mi ceva să o fac. Fă-mi ceva să-mi iasă”.
Și aici este o diferențiere. Poate să fie o chestie care ține de „am nevoie de accountability”. Adică eu vreau, îmi doresc, sunt gata să muncesc dar am nevoie de un om care să mă țină accountable, către care să pot să raportez o dată la săptămână sau la două săptămâni că am făcut ce mi-am propus să fac, să mă ajute, să mă direcționeze un pic, poate să setăm împreună niște obiective, să ne uităm pe ele recurent.
Și asta este super ok. Este parte din job-ul unui coach. Și îl ajută de foarte multe ori pe client să schimbe lucruri mai repede în viața lui.
Însă mai este o variantă în care ei vin pentru că speră că apelând la ajutor extern vor reuși să facă ceva care este nice to have pentru ei: „Mi-ar plăcea să se întâmple dacă mă întrebi, mi-ar plăcea să-mi ating obiectivul ăsta dar realitatea este că nu prea am făcut mare lucru. Dar uite, fac acum. Îți dau ție niște bani și niște timp și vezi tu ce faci ca să iasă”.
Chestia asta ține de un concept care în psihologie se numește locus of control. Este un fel de poziționare a controlului, ține de modul în care ne poziționăm controlul asupra propriei vieți. Adică dacă avem un locus of control extern, extrema de extern, înseamnă că deciziile pe care le iau în viață nu contează chiar atât de mult.
Adică externalizez controlul, nu este la mine controlul. Este universul, sunt planetele care dacă sunt aliniate bine, dacă nu, nu. Este Dumnezeu care ce vrea el aia se întâmplă, eu nu am mari cuvinte de spus în chestia asta, este karma, este viața anterioară care influențează, este guvernul, statul, nu se vrea.
Cine suntem noi? Noi suntem mici. Oricum lucrurile se întâmplă, alții decid cum se întâmplă. Cine? Nu contează, cineva din afara mea și eu sunt doar un actor în chestia asta.
Noroc. Dacă ai noroc bine, dacă nu ai noroc aia este. Iarăși este o externalizare a controlului. Este un external locus of control. Controlul este undeva în exteriorul meu.
În extrema cealaltă avem internal locus of control. Adică totul ține de mine. Fiecare decizie pe care o iau contează și îmi va influența viața. Când ceva rău se întâmplă care îmi afectează viața este în primul rând la mine. Poate mai sunt și factori externi dar clar este la mine, este de la mine. Este și de la mine.
Adică este o internalizare a controlului, este o presupune a faptului că avem frâiele propriului destin și fiecare decizie din viața noastră ne aparține și avem nevoie să ne-o asumăm. Și asta este o extremă.
Și fiecare dintre noi este undeva pe axa asta. Își poziționează controlul mai degrabă spre extern sau mai degrabă spre intern.
Atunci când un client vine și îmi spune: „Andrei, mie mi-ar plăcea să nu fumez. Fă-mă să nu fumez” îmi ridică niște semne de întrebare pentru că îmi arată că cel mai probabil am de a face cu cineva care externalizează controlul asupra propriei vieți și a venit la mine în speranța că eu, cineva din exteriorul vieții lui, apăs trei butoane și îi schimb viața.
De ce este complicat asta și de ce mă îngrijorează? Pentru că noi nu asta facem. Când spun noi, mă gândesc la oamenii care lucrează cu partea de schimbare și îi ajutăm pe alții să schimbe lucruri din viețile lor. Noi nu asta facem. Noi nu putem lua oameni de mână și să-i forțăm să facă ceva. Nici nu ar fi etic și moral să ne asumăm noi responsabilitatea pentru viața lor că poate este o decizie proastă. Poate se dovedește a fi o decizie proastă. Nu o să-mi asum eu pentru că este viața lui.
Dar mai mult decât atât, nici nu prea putem face asta. Nu poți convinge pe cineva să se schimbe dacă el deep inside nu vrea să se schimbe. Și când spun „nu vrea să se schimbe” spun și că nu este dispus să plătească prețul pentru a se schimba. Adică nu o să depună efortul.
Și asta este o chestie universal valabilă. Nici în zone cum ar fi hipnoza. Ne-am uitat cu toții la filme cu „uită-te la acest ceas sau la această amuletă și o să faci ce vreau eu.” Nu funcționează așa nici acolo.
Sunt studii peste studii, nu poți forța pe cineva… mă rog, nu poți convinge pe cineva să facă ceva cu care el este nealiniat și nu-și dorește de fapt să facă. Există niște mici excepții pe perioade foarte scurte de timp dar nu sunt sustenabile pe termen lung. În niciun caz nu funcționează asta.
Și atunci când un client vine și îmi spune că nu are motivație, de fapt asta spune: „Mi-ar plăcea să am imaginea asta despre mine, că sunt mai slab , că nu mai fumez, că am ieșit din relația aia, că mi-am găsit o altă relație, că mi-am schimbat job-ul cu unul mai bun, că sunt mai fit și mai sănătos.
Mi-ar plăcea să cred despre mine asta, mi-ar plăcea să mă văd pe mine acolo dacă îmi dai de ales dar vreau să mă teleportez acum într-un viitor în care am lucrurile astea. Dar nu cred că pot să o fac nu e doar chestie de încredere, nu sunt willing, nu sunt dispus să fac mari eforturi dar uite, am venit la tine. Fă tu. Eu sunt aici o oră pe săptămână, sper că este suficient și o să se rezolve.”
Și răspunsul este nu. Nu o să se rezolve. Nu așa funcționează și nu o să se rezolve. Avem nevoie să formăm o echipă și să lucrăm împreună la chestia asta și prin împreună vreau să zic mai mult tu. Eu sunt într-o poziție de cel mult de ghid, de obicei de însoțitor în acest de drum. Am mai fost cu mulți oameni pe drumul ăsta, poate am mai multă experiență decât tine pe procesul de schimbare, cam cum arată el dar partea de motivație, dorința ta de a te schimba și cât de dispus ești să depui efort și cât de mult te-ai săturat de vechea viață, astea sunt la tine.
Și sunt un element esențial în schimbare. Fără ca tu să-ți asumi că tu vrei să schimbi asta și că tu vei munci să schimbi asta, orice efort de schimbare nu are nicio șansă să funcționeze. Aia este baza, de acolo plecăm.
Ceea ce ne duce la ideea că locus of control contează. Contează cum ne raportăm la lume și la viață și cât de mult simțim că suntem în controlul vieții noastre.
Și când spun „suntem în control” nu înseamnă că suntem într-un control perfect în care controlăm fiecare aspect că nici asta nu este o zonă sănătoasă deloc. Este mai degrabă despre a știi, a simți, a-ți asuma că viitorul tău va fi puternic influențat de tine și de ce faci tu azi și de ce decizi azi și nu de factori externi.
Că pot apărea factori externi asupra cărora nu avem niciun control, da. Viața are tendința de a ne mai aminti asta din când în când. Nu ai control. Pandemia este un exemplu. Dar chiar și în mijlocul furtunilor de genul acesta avem control asupra deciziilor noastre și asupra a ce alegem să facem cu criza asta.
Nu putem pur și simplu să o externalizăm și să zicem: „O să stau în mijlocul patului că oricum nu contează ce vreau, ce cred și ce decid și o să las viața să se întâmple”. Că s-ar putea să se termine repede dacă facem asta.
Exista teste. Putem să dăm teste ca să vedem cât de extern sau intern este acest locus of control la noi. Bine, îmi imaginez că dacă asculți asta deja cam știi pe unde ești. Dar poți să dai un test care probabil o să-ți confirme că ești mai degrabă spre external sau internal locus of control.
Asta cu locus of control e o chestie în care de principiu vrei să fii cât mai spre internal. Acceptând că există variabile, lucruri în exteriorul nostru care se pot întâmpla și asupra cărora nu avem control, multe. Există, acceptăm asta. Dar acceptând asta vrei ca optica ta legată de viață să fie cât mai aliniată cu ideea „ține de mine”. Dacă se poate cam totul ține de mine.
Sau hai să spunem „cam totul ține și de mine”. Adică am un cuvânt de spus în toate lucrurile din viața mea, chiar și în relațiile cu alți oameni am un cuvânt de spus. Evident, ține și de celălalt dar am un cuvânt de spus, nu sunt o victimă, nu aștept să mi se întâmple lucrurile. Nu sunt forțat să le accept pur și simplu atunci când vin. Am un cuvânt de spus.
Vreau doar să mai spun un pic de ce cred că este important să fie mai degrabă internal locus of control. Problema cu externalizarea controlului este că te pune într-o poziție de victimă, de spectator, de actor căruia i se dau replicile dar poate chiar de spectator. Nu am niciun rol în chestia asta.
Problema cu external locus of control este că încurajează pasivitatea. Dacă tot ține de stele și de alinierea lor și de destin și de karmă și de ce vrea Dumnezeu, why bother? De ce să-mi mai bat capul? Ce rost are să mă mai agit? Hai să vedem, lasă-le să curgă să vedem unde se duc.
O a treia problemă cu external locus of control este că ajunge să ne afecteze stima de sine, încrederea pe care o avem în noi. De ce? Hai să ne gândim. Dacă ceva în viața mea se întâmplă și e pozitiv, un obiectiv este atins și am un internal locus of control ce o să-mi spun este: Mi-a ieșit asta. Am reușit asta. Am făcut chestia asta să se întâmple. Am fost suficient de bun rapid, inteligent, frumos, înalt și mi-a ieșit asta.”
Și asta este empowering. Mă face să mă simt puternic și îmi crește încrederea în mine și îmi crește și încrederea în faptul că data viitoare aș putea să fac din nou un obiectiv să se întâmple.
Dacă sunt în zona de external locus of control și îmi ating acest obiectiv…„Am avut noroc, ce mă bucur că am avut noroc și s-a întâmplat chestia asta. A fost lună plină și de aia s-a întâmplat”.
Problema cu asta este că nu îți crește încrederea în tine. Poate te bucuri, poate că ești recunoscător că s-a întâmplat, poate că sunt și niște beneficii. Nu e ca și cum nu s-a întâmplat dar în același timp nu ai niciun motiv să crezi că data viitoare vei fi capabil sau capabilă de mai mult.
Partea de externalizare a controlului asupra vieții și deciziilor din viața ta te privează de niște bonusuri pe partea de încredere și încurajează pasivitatea și te face să stai mai mult în zona asta de spectator. Deci vrem să fim mai degrabă în internal locus of control. Să știm că ține de noi, să credem că ține de noi. Că este o decizie.
Și mi se pare important asta, este o decizie. Aleg să cred că ține de mine. Că nu știm asta, ok. Poate că există într-adevăr o putere de orice fel care gestionează și direcționează fiecare micro decizie a fiecăruia dintre noi. Poate că există, I don’t know. Dar până una-alta dacă nu există o certitudine avem de ales să credem că ține de noi complet, că ține de noi într-o anumită măsură sau că nu ține deloc de noi.
Și asta este o decizie personală. Dacă dați un search pe Google după Locus of Control Test găsiți mai multe teste, unele mai bune, altele mai proaste. Nu am vrut să recomand eu unul că nu am mai folosit de mult timp un test care se găsește online pe locus of control și nu aș știi exact care este cel mai bun. Dar toate sunt ok să vă faceți o idee. Oricum, din nou, cam știți pe unde sunteți, sunt convins.
Dacă dați acest test sau știți deja că sunteți mai degrabă în zona de externalizare a controlului și ați început să vă dați seama că v-ar fi mai bine în altă parte, vestea bună este că se poate lucra cu asta. Vestea bună este că acest locus of control se poate schimba.
Am avut clienți cu care am lucrat pe asta. Nu este un proces greu, este un proces care ia un pic de timp dar se văd progrese treptat destul de repede și este vorba despre a ne schimba un pic modul în care ne uităm la deciziile din viața noastră și modul în care ni le asumăm și ușor-ușor ajungem să conștientizăm că suntem mai în controlul vieții noastre decât am crezut vreodată. Asta venind la pachet și cu o formă de responsabilitate. Este o formă de ownership.
Și dacă vreți să începeți de undeva lucrul la schimbarea asta către internal locus of control, un loc bun din care să începeți este cartea Extreme Ownership: How US Navy SEALs Lead and Win. Mi se pare că este foarte puternică pe partea de mesaj, ne dă foarte repede imaginea a ce înseamnă 100% internal locus of control. Și din nou, este o extremă și nu ne dorim în general să fim în nicio extremă dar în cazul ăsta particular, mai aproape de extrema aia este de 100 de ori mai bine decât mai aproape de extrema de locus of control extern.
Adică pur și simplu ieșim pe plus în mare parte din deciziile din viață dacă alegem să credem că ține de noi. Că ține și de noi în fiecare decizie.
***
Dacă ți-a plăcut acest episod, nu uita că poți să te abonezi la newsletterul 0+ (ZeroPlus) Insider și vei primi un ebook gratuit cu mai multe resurse utile într-un proces de auto-cunoaștere și schimbare.
Sau poți asculta mai multe episoade din podcastul 0+ ZeroPlus, pe oricare dintre platformele cunoscute de podcasturi:
