*** Foloseste codul “ascultator-fidel” si ai 10% discount pentru orice program de dezvoltare de pe zeroplus.ro ***
Căutăm scurtături. Cumva, ne-am convins că există o scurtătură pentru orice. Și o tot căutăm, ezitând să o luăm pe drumul mai lung, sperând că, în felul ăsta, nu vom fi nevoiți să ne fie greu, înainte să ajungem să ne fie bine. Sunt câteva întrebări pe care le primesc frecvent la conferințele și întâlnirile la care mai sunt invitat și tot timpul mă fac să mă simt… stânjenit […]
Ascultă episodul și pe:
***
Salut. Sunt Andrei Roșca, change strategist.
Ceea ce urmează este transcrierea acestui episod din podcastul meu, ZeroPlus (0+).
Dacă îți place, te poți abona (gratuit!) AICI și vei primi pe mail mai multe resurse utile într-un proces de auto-cunoaștere și schimbare. Află mai multe!
***
Avem tendința de a ne uita la oamenii despre care credem că au reușit să realizeze lucruri importante și să întrebăm care este ingredientul care i-a făcut să aibă succes. Căutăm scurtături și easy wins. Însă, atunci când încercăm să replicăm ce au făcut ei, de cele mai multe ori nu ne iese. E clar că ne e mai simplu sau mai confortabil să atribuim oamenilor care au curajul să înceapă și să finalizeze lucruri niște puteri sau calități speciale pe care noi nu le avem.
“Da, a reușit să facă ceva ieșit din comun dar el este și super organizat.” În traducere: “Eu nu sunt super organizat deci nu aș putea face asta, nici măcar nu am să încerc.” Sau: “Maria și-a făcut propriul business, dar ai ei au avut bani mereu.” Traducere: “Ai mei nu au avut bani, nu aș reuși, deci nu ar avea cine să mă susțină și nici nu am să încerc.” Sau: “Da, a ajuns să facă ce își dorește însă a ajutat-o și soțul.” Traducere: “Dacă aș avea și eu pe cineva care să mă susțină sigur aș face mai multe lucruri dar nu am, așa că nici nu o să încerc.”
De ce avem nevoie să găsim motive pentru a nu încerca? Aici e simplu: dacă încerci, poți să eșuezi. Dacă eșuezi, doare. Fiindcă există riscul să îți afecteze imaginea și așa șubredă pe care o ai despre tine. Sigur, dacă încerci există și șansa să-ți îmbunătățești major imaginea și stima de sine, dar nu ne gândim la asta. Preferăm să ne gândim că dacă eșuăm o să doară.
Riscul este direct legat de nevoia noastră de certitudine, de siguranță, de a supraviețui. Creierul nostru e construit de mii de ani ca să ne țină în viață, să ne țină safe, nu să ne facă fericiți. E mai ușor să spunem că Maria sau Cristi au ceva special care i-a făcut să înceapă și să reușească, nu sunt ca mine sau ca tine, oameni obișnuiți. Ei pot, noi nu. E complexă construcția, dar tot un bullshit este.
Realitatea este alta și am simțit-o pe propria piele când am mai fost speaker la diverse conferințe și mai primeam întrebările alea standard: “Cum ai reușit să construiești o agenție care să X? Cum de nu ai fost angajat niciodată? Cum ai început proiectul Y? Cum de nu te demotivezi? Cum îți învingi frica?” Și tot așa. Le știți.
Întrebările de acest gen m-au făcut întotdeauna să mă simt stânjenit, awkward, fiindcă ele presupun că eu sunt special. Singurul răspuns cu adevărat sincer și complet ar dura cel puțin zece ore și nu aveam niciodată atâtea ore la dispoziție, așa că răspundeam cu: “Cel mai mult m-a ajutat faptul că am știut să aleg oamenii potriviți.” Sau: “Greșeala cea mai frecventă pe care o văd în jur e că oamenii se agață de certitudine și bani atunci când iau decizii.”
Toate răspunsurile astea erau sincere, dar absolut incomplete. Sunt convins că unii din oameni luau aceste răspunsuri și încercau să le aplice în viața lor. “Dacă fac mereu ce-mi place o să reușesc sau dacă mă concentrez mereu pe a mă înconjura de oameni care sunt foarte buni, sigur va ieși.” Și nu iese. Normal că nu iese, de cele mai multe ori nu iese. Fiindcă ce ar fi aflat în restul de 9 ore și 55 de minute de răspuns ar fi schimbat totul.
Ar fi aflat, probabil, toate lucrurile astea mici, toate îmbunătățirile incrementale zilnice, dureros de repetitive, care m-au făcut să îmi iasă diverse lucruri. Ar fi înțeles diferența dintre să alegi oamenii potriviți și răspunsul ceva mai complet: “Da, este despre a alege oamenii potriviți, dar este și despre a avea obiceiurile pe care le am eu, pe care le-am construit în ani și zeci de ani.”
Poate că are o relevanță și faptul că meditez zilnic în fiecare dimineață, fără excepție, de ani de zile. Poate asta îmi dă reziliență cu 7% mai mare decât aș fi avut-o dacă nu aș fi meditat. Poate că reziliența asta mă face ca în una din zece interacțiuni să mă port un pic mai calm sau mai echilibrat decât aș fi făcut-o dacă nu aș fi meditat niciodată. Poate că mă face cu 3% concentrat pe task-urile zilnice. Poate că mă ajută să mă calmez cu 10% mai repede atunci când viața devine grea.
Poate că ar mai fi relevant că am obiceiul de a-mi face agenda și calendarul în fiecare seară pentru ziua care urmează. Și poate că e cu atât mai relevant că o fac zilnic. Zilnic de 18 ani! Poate că asta mi-a dat un boost de organizare de 9%. Și poate ne putem imagina că asta îmi face zilele mai ușoare, mai puțin consumatoare de energie.
Poate că mă ajută să nu mă păcălesc că mâine voi face mai multe lucruri decât e posibil într-o zi și nu mă voi demotiva singur. Stima mea de sine va fi, în 17-18 ani de făcut asta, cu 15% mai sus decât a cuiva care nu a trecut prin acest proces.
Mi-ar fi plăcut să spun și poate că ar fi fost relevant că de cinci-șase ani fac sport constant și poate că ar fi important să ne amintim că e super dovedit științific că asta te face să te simți mai bine cu tine, cu atât mai mult după ce slăbești 10-15 kilograme făcând asta. Iar asta hrănește, din nou, stima de sine și te ajută să mai eliberezi din tot stresul care se acumulează atunci când alegi să faci lucruri grele.
Poate că datorită sportului renunț doar un pic mai târziu, mai greu decât ar renunța cineva care nu face sport. Poate că pur și simplu ceva se schimbă în mintea noastră atunci când alergăm pentru prima dată 20 sau 40 de km fără să ne oprim. Poate că simplul fapt că știu că sunt capabil să alerg aproape cinci ore, fără să mă opresc, îmi dă un mic boost de anduranță și mă face un pic, un pic mai intolerant cu scuzele pe care mi le-aș putea găsi atunci când cineva sau poate atunci când ceva din mine spune “E greu, hai să ne oprim.”
Poate că am renunțat să mănânc zahăr sau fast food sau să beau băuturi acidulate și poate că nu a fost ușor, dar acum am cu 50% mai multă energie sau cu 5%. Nici nu contează. Energia aia va fi utilă atunci când în fiecare zi, după muncă, voi vrea să mai am și o viață.
Sau poate că am omis să spun că citesc cărți zilnic de zeci de ani. Știi, oricât de prost ai fi, oricât de puțin te-ar ține memoria, după niște sute sau mii de cărți mai târziu devii alt om. Poate n-ar trebui să subestimăm efectul pe care îl are expunerea la informații noi din diverse domenii timp de niște zeci de ani. Poate creierul se schimbă și treptat ajunge să poată cu 6% mai multe lucruri decât putea înainte.
Toate lucrurile astea și zeci de alte micro-obiceiuri vor conta atunci când inevitabil va deveni greu și voi simți nevoia de certitudine și voi avea tendința să renunț sau atunci când lucrurile nu vor ieși nici din prima, nici din a zecea încercare.
Problema este că niciunul dintre lucrurile astea nu sunt răspunsul la întrebarea “Tu cum ai reușit să faci X.” Răspunsul real ar fi: “O parte importantă din strategia mea a fost să lucrez cu oameni buni, dar s-ar putea să mai conteze câteva mici detalii.” Un 3% aici, un 2% dincolo, un 7% obținut în fiecare zi, timp de 15 ani, toate astea vor influența rezultatul.
Așa cum spuneam și când am construit programul de habits, de obiceiuri de pe zeroplus.ro, adevăratul secret al dezvoltării personale este construirea de obiceiuri, nu altceva.
Doar că, ghici ce: majoritatea oamenilor nu sunt interesați de o îmbunătățire de 3% și în niciun caz nu vor să lucreze ani de zile pentru asta. Nu sunt dispuși. De ce? Pentru că se raportează doar la rezultat, nu și la proces, la drum. Și mie îmi place procesul.
Am învățat să-mi placă procesul de a-mi construi obiceiuri, de a obține aceste mici avantaje constante, invizibile, aproape incorect de puternice. E foarte puțin relevant că eu fac asta fiindcă, fundamental, nu e despre mine. Eu sunt doar cel mai apropiat exemplu de mine și exemplul pe care îl cunosc cel mai bine, însă toți oamenii care fac performanță fac același lucru. Toți, fără excepție. Am lucrat cu mulți oameni care fac performanță la niveluri foarte înalte, din domenii foarte diferite și cu toții fac asta.
Doar că nu vorbesc despre asta pentru că e natural pentru ei să aibă obiceiuri și să și le construiască. Se duc la un eveniment și, când sunt întrebați ce i-a făcut să reușească, nu răspund cu: “Eu, faptul că sunt cine sunt m-a făcut să reușesc.” Pentru că ar fi percepuți ca fiind aroganți și în același timp, ar fi etichetați ca fiind speciali. Iar asta nu e flatant decât pentru oamenii care încă mai caută scurtături.
Pentru cei care au muncit toată viața, zi după zi, incremental ca să ajungă unde sunt, a le spune că sunt speciali este aproape o jignire. Nu sunt speciali. Sunt ca tine, doar că și-au dat seama mai devreme că nu există scurtături, și-au asumat asta, s-au apucat de muncă și au ajuns mai departe.
Fiindcă asta facem de multe ori, căutăm scurtături. Cauți și încerci o scurtătură. Uneori îți iese. De cele mai multe ori însă, drumul se înfundă. Apoi încerci o altă scurtătură și drumul se înfundă iar. Și apoi alta. Și au trecut doi sau trei ani și te uiți la prieteni sau cunoscuți, la oameni din jurul tău, și vezi că ei ajuns deja unde voiai și tu să ajungi. Ați plecat din același punct, doar că ei au luat calea mai lungă și au ajuns, iar tu ai încercat trei scurtături și ești aproape în același loc din care ai plecat.
Căutăm scurtături de multe ori fiindcă ceva din interiorul nostru ne spune că ar trebui să fie ușor. Sau cel puțin nu ar trebui să fie greu. Că dacă este greu, probabil fac eu ceva greșit, nu?
Habar n-am de unde am furat noi oamenii ideea că ar trebui să fie ușor, dar este o convingere limitativă care a început să ne încurce destul de mult.
Aș vrea să te las la sfârșit cu niște întrebări. În ce fel de abilități, de activități, de obiceiuri ai investi dacă ai ști cu certitudine că nu există scurtături? Dacă ai avea o modalitate prin care să știi sigur, sigur, cineva ți-ar spune “nu mai căuta, nu există scurtături”, ce ai face de mâine? Ce nu ai mai face?
Unde ai putea fi peste un an dacă, în loc să te aștepți să fie ușor, te-ai aștepta să fie greu și te-ai lăsa surprins să observi că, până la urmă, parcă greul pentru care te pregătisei emoțional nu a fost chiar atât de greu? Și că, până la urmă, există totuși niște beneficii în a alege să faci ce nu e ușor? Tocmai fiindcă cei mai mulți oameni nici nu au curajul să încerce. Preferă să spere că există scurtături și, drept consecință, stau pe loc.
***
Dacă ți-a plăcut acest episod, nu uita că poți să te abonezi la newsletterul 0+ (ZeroPlus) Insider și vei primi un ebook gratuit cu mai multe resurse utile într-un proces de auto-cunoaștere și schimbare.
Sau poți asculta mai multe episoade din podcastul 0+ ZeroPlus, pe oricare dintre platformele cunoscute de podcasturi:
