Uneori facem eforturi pentru a îi arăta partenerului sau partenerei că ne pasă, că îl/ o iubim iar partenerul pare că nici nu observă eforturile noastre. Ba, mai mult, ne spune uneori chiar că nu se simte apreciat(ă), în ciuda eforturilor noastre. De ce? Oare există într-adevăr mai multe modalități de a iubi? Suntem atât de diferiți?
În acest episod vorbesc despre modelul lui Chapman despre iubire și despre cele 5 limbaje ale dragostei. În partea a două recomand și o aplicație de telefon (gratuită) și un test prin care poți să înveți cum să vorbești mai bine pe limba partenerului sau partenerei tale. Și apoi poți să îi trimiți podcastul și partenerului! Sau unui prieten pe care știi că l-ar ajuta.
Ascultă episodul și pe:
***
Salut. Sunt Andrei Roșca, change strategist.
Ceea ce urmează este transcrierea acestui episod din podcastul meu, ZeroPlus (0+).
Dacă îți place, te poți abona (gratuit!) AICI și vei primi pe mail mai multe resurse utile într-un proces de auto-cunoaștere și schimbare. Află mai multe!
***
„Someone can love you desperately with their feelings and still not know how to love you correctly with their actions”
Una dintre formările de coaching făcute în ultimii ani cu Cloe Madanes și Tony Robbins se numește Relationship and Marriage Specialist. Și este un training, o formare de coaching pentru a lucra cu cupluri. Sunt acolo niște dinamici diferite față de a lucra 1 la 1 cu cineva, motiv pentru care de obicei se fac training-uri separate pentru asta. La fel cum se fac de cele mai multe ori training-uri separate pentru a lucra cu grupuri de oameni spre deosebire de indivizi.
Am avut chiar o perioadă de 6 -12 luni probabil, maximum, în care o parte semnificativă din timpul meu s-a dus către a lucra cu cupluri. Mi-a plăcut, am avut rezultate destul de bune însă la un moment dat mi-am dat seama că am nevoie să mă concentrez un pic fiindcă riscam să vreau să devin foarte bun în toate domeniile, ceea ce este evident imposibil.
Așa că am ales să nu mai lucrez cu cupluri decât punctual, una-două ședințe de deblocare atunci când unul dintre clienții mei cu care lucrez deja 1 la 1 are nevoie de asta în relația lui. Însă deși nu mai lucrez într-un mod susținut în această zonă de câțiva ani, am rămas cu experiența acumulată în cele 100 și ceva de ore de training și probabil aproape 100 de ore de practică efectivă de lucrat cu cupluri. Plus foarte multe instrumente, teste și exerciții care pot fi extrem de utile atunci când relația în care ești are tendința de a o lua un pic pe arătură.
Și crede-mă, toate au tendința de a o lua un pic pe arătură. Nu există relații perfecte, nu există partener sau parteneră perfectă și poate cel mai important, tu nu ești partenerul sau partenera perfectă.
Relațiile de cuplu (ca orice tip de relație de altfel) sunt sisteme. Conțin mai mult de o persoană, plus dinamicile și modurile de interacțiune dintre cele două persoane, spațiul care se creează între cele două persoane, plus zgomotul și factorii externi care bruiază ceea ce se întâmplă în relație, în spațiul dintre cele două persoane, indiferent dacă suntem sau nu conștienți de asta.
Relațiile sunt sisteme și fiind sisteme tind către entropie. Adică tind să se deterioreze odată cu trecerea timpului. Mai spun o dată, este super important: relațiile sunt sisteme în care setarea implicită (default) este că se vor deteriora. Vor deveni mai proaste odată cu trecerea timpului.
Ceea ce înseamnă că nu este nevoie ca unul dintre parteneri să facă ceva greșit ca relația să se deterioreze. Este suficient ca partenerii să nu facă nimic proactiv pentru a crește calitatea relației iar rezultatul va fi o scădere a calității relației.
Probabil că v-ați dat seama deja că acesta este un principiu care guvernează mare parte din lumea asta: tendința sistemelor de a se deteriora. În același timp, principiul prin care „dacă nu facem nimic, lucrurile devin mai rele” este iarăși un principiu care guvernează mare parte din lumea în care trăim.
Este rezumat foarte bine în cuvintele unui filosof irlandez, Edmund Burke care a zis: „Pentru ca răul să triumfe este suficient ca oamenii buni să nu facă nimic.”
Este similar în relații. Dacă nu te preocupi activ de ele, se duc în jos.
Și viața este complicată. Mai devreme sau mai târziu orice relație o va lua la vale. Dacă înveți să observi din timp semnele atunci are o șansă. Dacă nu, are jumătate de șansă. Din fericire, dacă suntem suficient de deschiși există moduri, framework-uri prin care putem alege să ne uităm la relații. Iar aceste moduri ne cresc semnificativ șansele ca relația să funcționeze așa cum ne dorim.
Unul dintre aceste framework-uri este The 5 Love Languages (Cele 5 limbaje ale dragostei) inventat de Gary Chapman. 5 Love Languages sau 5 Languages of Love (l-am văzut în ambele variante) este o carte vândută în 11 milioane de exemplare la nivel mondial, este tradusă în 49 – 50 și ceva de limbi străine.
Este o carte care a avut succes mare niște zeci de ani. Motivul pentru care a avut succes este că e aplicabilă și ne învață cum să ne uităm și cum să ne raportăm la interacțiunea cu partenerul nostru de cuplu, viață, căsătorie, fiecare în funcție de context și să îl înțelegem.
Practic ceea ce a zis Chapman este că avem 5 limbaje, hai să le spunem ale dragostei. De ce? Pentru că sunt limbaje/moduri în care ne exprimăm dragostea și moduri în care traducem dragostea.
Cu alte cuvinte cea mai bună paralelă este cu limbile străine. Este ca și cum unul dintre noi vorbește română și celălalt vorbește germană și avem nevoie să învățăm să ascultăm ce ne spune celălalt, plus să avem și capacitatea de a traduce ce înseamnă, ce ne spune celălalt în limba noastră.
De ce? Pentru că altfel s-ar putea ca el să vorbească cu noi, noi să nu înțelegem mare lucru, să vorbim și noi cu el și să existe probleme de comunicare suficient de mari încât fiecare să înțeleagă ce vrea.
Întorcându-ne la cele 5 limbaje ale dragostei, ele sunt așa:
Words of Affirmation. Le zic în limba engleză, după care am să încerc și o traducere. Cred că sunt foarte bine formulate în limba engleză. Words of Affirmation – sunt complimente verbale, să le spunem așa.
Adică există oameni pentru care cuvintele, complimentele pe care le primesc contează mai mult decât pentru alții. Sigur, pentru noi toți cuvintele/complimentele înseamnă ceva pozitiv, ne fac să ne simțim bine și asta este valabil pentru toate cele 5 limbaje. Cu toții reacționăm pozitiv la toate. Doar că fiecare dintre noi are unul sau două limbaje preferate. Sunt modurile în care am învățat să traducem dragostea.
Și de aceea aceste unul-două limbaje sunt esențiale pentru noi și este esențial ca partenerul nostru să ni le înțeleagă. Și invers – noi să le înțelegem pe ale lui.
Complimentele verbale sunt lucruri cum ar „Îți stă foarte bine în rochia asta”. Spusă pe un ton credibil. Sau „a contat foarte mult pentru mine faptul că ai făcut asta ieri”, „să știi că am observat că ai fost mai atentă în ultimele zile cu Y”, „mi se pare că atunci când ești mai puțin rigid, te face mai relaxat și mă face să mă simt mai bine cu tine sau îi face pe ceilalți oameni să interacționeze mai mișto cu tine” – asta deja este un pic mai vagă dar dacă săpăm suficient în ea… de fapt de ce contează?
Sigur, contează pentru că cealaltă persoană a observat că uneori facem niște eforturi dar și mai mult, contează că ne-a spus că a observat. Asta este zona de Words of Affirmation.
Apoi, un al doilea limbaj este ceea ce Chapman numește Quality Time – timp de calitate petrecut împreună. Ce înseamnă timpul de calitate însă?
Înseamnă că atunci când tu ca partenera mea, să zicem, ai 100% din atenția ta pe mine și petrecem acest timp împreună, eu mă simt iubit. Sau invers. Când eu mă concentrez pe parteneră.
Pare simplu. Pare că ar fi vorba despre timp petrecut împreună dar nu este. Este timp de calitate pentru că, de exemplu, unul dintre modurile în care oamenii au impresia că oferă celuilalt dragoste prin timp petrecut împreună este timpul petrecut uitându-ne la Netflix. „Am stat ieri 4 ore cu partenerul/partenera și ne-am uitat la Netflix, la ceva ce ne facem plăcere amândurora”. Doar că asta nu se încadrează în definiția de quality time pentru că atenția noastră a fost pe televizor, pe laptop. Nu a fost pe celălalt, pe partenerul nostru.
Și atunci dacă partenerul/partenera are ca limba principal al dragostei acest quality time și are nevoie de quality time cu noi ca să se simtă iubită de noi, atunci timpul petrecut împreună uitându-ne la Netflix nu o să o facă/ îl facă să se simtă mai iubită/iubit.
Un exemplu de quality time este dat de conversațiile de calitate. Timp pe care îl petrecem împreună având conversații de calitate. Long form, să-i zicem așa. Ar trebui să nu existe conceptul ăsta dar din păcate îl văd din ce în ce mai necesar. Conversațiile long form. (Conversația prin natura ei ar trebui să fie long form. Adică hai să vorbim mai mult de 3 fraze pe care le vorbim unul cu celălalt. Hai să ne dăm timp și să avem o discuție despre orice, aproape că nu contează. Doar că să fie genul acela de conversație mai degrabă deep.)
O altă particularitate ca aceste conversații să se încadreze la quality conversation și quality time este să ne concentrăm mai mult pe ce auzim, nu pe ce spunem. Adică să ascultăm, să îi dăm celuilalt spațiu să vorbească, nu doar să împingem noi către el ideile și lucrurile care ne trec prin minte pentru că atunci cealaltă persoană nu se va simți într-o conversație de calitate.
Noi nu gândim cu cuvintele astea, mulți dintre noi nici nu avem limbajul acesta. Poate acum îl învățăm, îl deprindem un pic, nu știam că există acest concept de quality time sau words of affirmation. Dar este important pentru că făcând lucrurile astea, ascultând și discutând ajungem la un nivel de depth, de adâncime în care îi spunem celeilalte persoane „contezi! Contezi suficient încât să tac și să te ascult.”
Și asta o face pe cealaltă persoană să se simtă importantă, apreciată, iubită, mai ales dacă acest limbaj al dragostei numit quality time este principal pentru persoana aceea.
Rezumăm: Quality time înseamnă timp împreună făcând lucruri în care atenția noastră este pusă unul pe celălalt.
Un al treilea limbaj al dragostei este receiving gifts – adică a primi daruri, cadouri. Doar că aici sunt din nou niște asteriscuri importante. Nu este vorba neapărat despre a primi cadouri scumpe, deși în mod evident pentru niște oameni contează asta mai mult decât pentru alții. Ci ține mai degrabă de a oferi și respectiv a primi simboluri de dragoste vizibile, tangibile. Și sunt oameni pentru care asta este mai important decât pentru alții.
Și poate că sună un pic mai superficial, știu că mie așa mi-a sunat prima dată dar nu este o chestie de superficialitate. Pur și simplu simțim că ni s-a dat ceva și probabil că suntem suficient de importanți pentru persoana cealaltă dacă a ales să ne dea ceva, nu?
Uneori poate este… a culege o floare de pe drum din curtea cuiva (râde) și a aduce floarea aia. Sau a sta pe plaja, a găsi două scoici și a le face cadou. Nu trebuie să fie despre a face cadou un autoturism sau casă. Ideea este că trei secunde s-a gândit că m-aș bucura dacă aș primi asta.
Și un al doilea asterisc este că în anumite cazuri prezența noastră, într-un moment de criză este percepută ca fiind un gift, un cadou.
Îmi aduc aminte un exemplu din cartea lui Chapman, am citit-o acum mulți ani, dar îmi aduc aminte că era un exemplu cu un bărbat care trecea printr-o perioadă foarte grea (murise cineva drag din familie, un părinte) și imediat în zilele următoare vorbea cu soția lui și o întreba cât de aglomerat este la muncă, dacă poate să stea mai mult cu el în perioada asta, să îl ajute un pic cu organizarea.
Iar soția lui muncea foarte mult, a întrebat la muncă dacă ar putea avea niște zile libere, ăștia i-au spus „doar jumătate de zi dacă vrei și atât.” Și totuși ea a ales să-și riște job-ul ca să petreacă timpul acesta cu el.
Acolo nu este atât de mult despre timp de calitate. Mare timp de calitate nu o fi fost, nu știu, era un context nefericit. Dar ce a contat pentru el este că ea a ales să facă asta, să fie alături de soț în momentele acelea, deși i-a fost greu. Iar asta a fost percepută ca un dar, ca un cadou pe care ea i l-a dat lui. Și fiindcă pentru el contau genul acela de lucruri, s-a simțit iubit. Mai iubit decât de obicei.
Este doar un exemplu. Evident sunt multe, am vrut doar să dau un pic de adâncime acestui love language fiindcă mi se pare că foarte frecvent lumea îl desconsideră. Au impresia că „eu nu sunt superficial/superficială.” Nu este despre asta.
Apoi avem cel de-al patrulea limbaj al dragostei care este acts of service – a îi face un serviciu celeilalte persoane/partenerului tău. Un serviciu despre care știi că i-ar plăcea să-l faci. De exemplu, primele lucruri care îmi vin acum în minte sunt lucruri simple care țin de conviețuirea în aceeași casă. „du și tu gunoiul”, „speli tu vasele astăzi?”.
Astea sunt cerințe. Dar dacă știi că cealaltă persoană reacționează foarte bine la acts of service și îl are ca limbaj principal al dragostei, atunci un mod prin care poți să îi arăți că îți pasă și că ții la ea și la relația voastră este să faci lucrurile astea proactiv.
Poate că pentru tine nu înseamnă mare lucru. Am luat special exemplul acesta cu „duci tu gunoiul.” Pentru că am auzit, îmi aduc aminte din una din ședințele cu clienții mei, un cuplu. El era foarte supărat la un moment dat (și pe bună dreptate atunci când nu știi lucrurile astea.) Spunea „mă tot bate la cap să duc gunoiul și după aceea se supără că nu l-am dus de parcă relația noastră depinde de coșul ăla de gunoi.”
Actually, s-ar putea să depindă pentru că nu este despre coșul de gunoi și nu este despre spălat vasele și nu este despre „plătește tu facturile.” Este despre „arată-mi că mă iubești, arată-mi că îți pasă suficient încât să faci lucrurile astea.”
Sigur că atunci când ești în postura de a duce gunoiul sau a face curat în casă și nu ai ca limbaj al dragostei acest acts of service, nu înțelegi. Este ca și cum vorbești altă limbă. Nu înțelegi de ce contează.
Tocmai înțelegi de ce contează și modul în care te poți raporta la asta este următorul: „am ajuns să înțeleg că dacă eu spăl vasele astăzi, acest act are un efect similar pentru cealaltă persoană ca și cum persoana cealaltă mi-ar spune că îmi stă foarte bine în cămașa asta. Eu am ca limbaj al dragostei words of affirmation, complimentele alea și atunci când îmi spune ce bine îmi stă în cămașa asta, mă face să mă simt apreciat și iubit.”
Imaginează-ți că persoana cealaltă simte același lucru când vine acasă, intră în bucătărie și vasele sunt spălate. Simte același lucru pe care îl simți când îți spune „îți stă bine în asta” sau „îmi place că întotdeauna ești super pregătit pe orice subiect sau atunci când ieșim în oraș ești omul care a citit tot timpul ultima carte sau pari cel mai inteligent.” Orice words of affirmation.
Și acesta este modul în care folosim toate aceste limbaje ale dragostei. Ne ajută să ne punem în locul celuilalt și să înțelegem: „înțeleg că pentru mine vasele astea nu înseamnă nimic sau plătitul facturilor nu înseamnă nimic dar dacă am înțeles că pentru cealaltă persoană sunt atât de importante pentru că sunt niște vehicule prin care eu îi comunic că îmi pasă, că țin la ea, că o iubesc, că vreau relația asta, why not do it?”
Ceea ce ne duce către cel de-al cincilea și ultimul limbaj al dragostei Physical Touch – atingerea. Și aici există mai multe tipuri. Este vorba în primul rând de apropiere fizică. Oamenii care îl au ca limbaj al dragostei se simt iubiți atunci când sunt mângâiați pe păr. Partenerul/partenera vine și stă aproape de el/ea. Orice formă de atingere: a ține mâna pe piciorul lui în timp ce conduce mașina sau masaj, de exemplu.
Și nu în ultimul rând, sex. Oamenii care au ca limbaj al dragostei physical touch pun pe un loc mult mai ridicat partea de sex. Deoarece pentru ei este mai mult decât ce își iau oamenii în general din sex. Este și o modalitate prin care se conectează foarte puternic și se simt iubiți și conectați cu celălalt.
Și avem aceste 5 limbaje ale dragostei.
Întrebări pe care ni le putem pune ca să facem ceva cu informația asta:
Care sunt principalele limbaje prin care îți exprimi dragostea tu? Le-am listat mai devreme, în mod cert te-ai recunoscut în unele din ele. Alea sunt modurile în care tu îți exprimi dragostea pentru celălalt pentru că de cele mai multe ori sunt și modurile prin care tu te simți iubit.
Adică ce faci atunci când vrei să-i arăți că îți pasă, că o iubești/îl iubești? Să zicem că răspunsul la întrebarea asta este „îi spun cât de bine arată sau îi fac mai multe complimente.” Asta ne spune două lucruri.
Ne spune că probabil pentru tine contează, ar conta dacă partenerul, dacă cineva ți-ar face complimente. Este o probabilitate. Fiecare decide pentru el.
Și al doilea lucru, faptul că ai făcut complimente având intenția de a-i comunica „îmi pasă, vreau să mă conectez, contezi” ne spune că tu presupui că cealaltă persoană va ajunge la concluzia: „A, deci mă iubește, îi pasă” atunci când își va traduce în cap conștient sau mai puțin conștient ce înseamnă acest compliment.
Dar asta este o presupunere pentru că de cele mai multe ori, chiar dacă partenera se va bucura că îi spui asta, nu o va traduce ca „îi pasă, mă iubește, vrea să ne conectăm” decât dacă și ea are ca limbaj al dragostei words of affirmation.
Ceea ce din experiența mea se întâmplă rar ca ambii parteneri să aibă aceleași limbaje principale ale dragostei. Și aici este o altă discuție în care nu o să intru acum. Evident că limbajele astea sunt corelate cu modul în care am primit dragoste în copilărie. Adică am învățat cum să iubim de la părinți, în alte tipuri de relații dar alea ne-au influențat. Tocmai de aceea este puțin probabil să ajungem într-o relație în care partenerul nostru are fix aceleași limbaje ale dragostei principale ca ale noastre.
Și atunci asta generează nevoia de a ști cum preferă celălalt să fie iubit, să i se demonstreze că este iubit. Pentru că altfel (și cred că mulți se vor regăsi în exemplul acesta) se întâmplă ca într-un anumit moment, când poate ceva în relație scârțâie sau noi simțim că scârțâie sau ni se spune că scârțâie, să avem intenția de a rezolva asta, de a face niște pași, de a depune niște efort „hai că fac și eu ceva să fie mai bine.”
Și de cele mai multe ori se întâmplă ca fără să ne gândim, fără să avem limbajul acesta, să încercăm să facem mai bine prin dovezi de dragoste. Dovezile astea de dragoste sunt de obicei lucrurile care ne vin cel mai la îndemână, sunt cele mai aproape de noi: gesturi, moduri, cuvinte.
Și deci sunt corelate cu un anumit limbaj al dragostei. Acela care ne este cel mai familiar. Adică acela în care ne-am dori noi să fim iubiți. Și facem eforturile astea o zi, o săptămână, o lună și avem așteptarea ca partenerul sau partenera noastră să răspundă. „Nu vede? Eu mă chinui în fiecare zi, muncesc aici, îmi pasă.” Și pare că nu o atinge sau nu îl atinge.
Ce se întâmplă este că naște niște sentimente foarte negative, poate de entitlement. „eu am făcut asta, o lună de zile m-am chinuit. De ce nu se schimbă nimic?”
Și nu se schimbă nimic fiindcă te-ai chinuit în modul greșit. Pentru că ai sărit o etapă. Ai sărit etapa de a înțelege cum are nevoie celălalt să fie iubit și ai început să-i dai ceea ce ți-ar plăcea ție să primești. Și ghici ce? Nu funcționează. Și ghici ce? De multe ori, în același timp partenera ta încearcă să-ți dea și ea ție lucruri, se chinuie și ea, doar că și ea face aceeași greșeală. Îți dă lucrurile pe care i-ar plăcea să le primească ea.
Și cred că la cadouri (dacă facem o paralelă cu cadourile) este mai ușor de înțeles. Dacă mergem la un prieten și este ziua lui și ne gândim să-i cumpărăm sau să-i aducem ceva, facem asta fiindcă ne dorim să se bucure. Și îi spunem „mi-a păsat suficient, m-am străduit și ți-am adus asta.”
Cu toate astea, în mare parte din timp, în cazurile alea nu stăm cu două zile înainte sau cu două ore înainte și ne gândim „oare ce mi-ar plăcea mie să primesc? A, uite, mi-ar plăcea o carte, o să-i duc o carte.” Brusc ne-am dat seama „stai puțin că prietenul meu nu citește sau poate nu citește ce citesc eu.” Și ne gândim „eu am văzut că are colecție de vinyl-uri. Poate aș putea să-i fac cadou un vinyl pe care nu îl are sau ceva accesorii care să ducă în direcția aceea.”
Ideea este că dacă înțelegem că acest cadou este pentru el, atunci procesul de a ne gândi care ar fi cadoul ideal are nevoie să înceapă cu ce îi place lui, nu ce ne place nouă. Același principiu avem nevoie să îl folosim când vine vorba despre a ne arăta dragostea și de obicei nu facem asta când vine vorba de dragoste.
Cumva mergem pe modul automat în care presupunem „mie mi-ar plăcea asta, atunci o să dau asta.” După care suntem supărați că nimeni nu apreciază.
Care crezi că sunt principalele limbaje în care partenerul/partenera vrea să fie iubit/iubită. Care crezi? Adu-ți aminte de momentele în care ai văzut că s-a simțit cu adevărat iubită sau ți-a spus asta. Când a fost cea mai fericită atunci când ai făcut un gest? Ce fel de gest a fost acela? A fost un compliment, a fost fiindcă ați petrecut timp împreună, a fost fiindcă ați petrecut timp împreună doar voi doi, a fost fiindcă i-ai făcut un serviciu, i-ai ușurat viața făcând ceva ce altfel ar fi trebuit să facă ea? A fost pentru că tocmai ați făcut sex? (Toți bărbații: „Daa!”) (râde)
Sau fiindcă ai mângâiat-o pe păr sau fiindcă te-a mângâiat ea pe tine?
Ideea de bază este să-l iubim pe celălalt, să-i arătăm celuilalt că-l iubim în felul în care are el nevoie să fie iubit.
Din oamenii cu care am interacționat atât în practica mea 1 la 1 cât și în alte contexte ale vieții în care a venit vorba despre această carte, cam 35%, aș zice, dintre femei cel puțin auziseră de framework-ul acesta sau de carte. Dacă nu o citiseră, măcar au auzit. Cam 1 din 3.
Prin comparație la bărbați procentajul este de maximum 5%. Adică 1 din 20 de bărbați cu care am vorbit auziseră de carte. Și atenție, este vorba de informație, nu despre „dacă le pasă sau nu.” Poate le-ar fi păsat dacă ar fi știut de ea.
Nu este despre cât de mult se străduiesc, ci doar dacă au informația că există acest mod de a încerca să îl înțelegi pe celălalt. Și de altfel, trecând peste diferența procentuală dintre bărbații și femeile care au acest know how, din păcate lucrurile nu sunt foarte diferite. Doar foarte puțini din cei și cele care au citit, le și practică în viețile lor și asta indiferent de sex.
Și nu ține de subiect. Facem asta cu orice informație pe care o parcurgem. Avem impresia că dacă ne-a trecut pe la ureche sau prin fața ochilor, atunci am integrat-o iar acum suntem mai buni. În 99% din cazuri nu este așa. De fapt am ajuns într-un loc chiar mai periculos decât înainte fiindcă acum suntem la fel de puțin competenți pe acel subiect dar avem așteptarea total nejustificată ca rezultatele noastre să fie mai bune, doar fiindcă am parcurs informația.
Know how-ul, informația este primul pas din procesul de dezvoltare. Și când spune că este primul pas, automat implică și existența unor pași ulteriori. Nu este singurul pas, este primul. Dacă după ce citim sau auzim ceva nou nu facem atunci, în secunda 2 un mic efort conștient să și punem în aplicare ce am aflat, atunci ceea ce am aflat nu valorează nimic. Nimic.
A fost doar masturbare intelectuală și așteptarea ca ceva să se schimbe în viața noastră este complet nejustificată.
Acum, înapoi la cele 5 limbaje prin care ne exprimăm dragostea. Ce poți face acum ca informația asta nouă pentru mulți dintre voi să conteze în viața voastră?
Well, fiecare dintre voi ar putea să vorbească cu partenerul său despre asta. Scrie-i acum un mesaj pe WhatsApp și hai să vă puneți timp deoparte în seara asta sau mâine să aveți o discuție despre asta. Trimite mesajul acesta acum. Poți să faci asta. Inițiază discuția. Poate chiar răspundeți împreună la întrebările de mai devreme.
Poate îți instalezi o aplicație pe telefon care se numește LoveNudge, este construită tot de Chapman și are la bază principiile din 5 love languages. Are și un test acolo pe care îl poți da ca să descoperi care sunt limbajele tale preferate în caz că nu le-ai ghicit încă.
Și poate mai important decât asta, are o parte foarte interesantă în care îți dă o listă cu modalități de a îi arăta celuilalt că îl iubești, modalități pentru fiecare dintre aceste cinci limbaje, niște liste și sunt foarte utile pentru că uneori, mai ales cu limbajele care nu ne sunt familiare, nu prea ne vin idei despre cum să îi arătăm celuilalt că îl iubim. Aplicația rezolvă problema asta.
Un alt lucru pe care poți să îl faci mai departe este să-ți cumperi cartea. Am făcut o introducere aici. Nu poate să înlocuiască complet cartea. E și pe Audible sau măcar poate să asculți din nou podcast-ul acesta împreună cu partenerul. Mai treceți o dată prin el și vedeți ce iese de acolo. Vedeți la care dintre întrebări vă opriți. Ideea este să faci ceva fiindcă orice acțiune faci acum, acum contează de 10 ori mai mult decât încrederea nejustificată în ideea că dacă informația asta ți-a trecut pe la ureche, ar trebui să schimbe ceva. De cele mai multe ori lucrurile se schimbă prin acțiuni, nu prin a înțelege.
Nu în ultimul rând, poate mai cunoști pe cineva pe care l-ar ajuta acest podcast. Dacă da, fă-ne un bine și lui și mie și trimite-i link-ul către acest episod. Și mulțumesc.
***
Dacă ți-a plăcut acest episod, nu uita că poți să te abonezi la newsletterul 0+ (ZeroPlus) Insider și vei primi un ebook gratuit cu mai multe resurse utile într-un proces de auto-cunoaștere și schimbare.
Sau poți asculta mai multe episoade din podcastul 0+ ZeroPlus, pe oricare dintre platformele cunoscute de podcasturi:
