Dacă vrei să lucrăm împreună, programează o sesiune aici.

Ceea ce vei citi mai jos este a doua parte a articolului: Cât trăim, învățăm. Dar cum știm dacă și învățăm cu sens? – dacă încă nu l-ai citit, îți recomand să începi cu el și să revii ulterior la acesta.

Învăț, deci exist (2)

Orice proces de învățare pornește de la o dorință și un obiectiv clar pe care ni-l propunem. Ca să fie și un proces eficace, cu rezultate pozitive, avem nevoie sa petrecem destul timp noi cu noi la început de drum, ca sa ne asigurăm că avem destulă motivație și nu ne vom împotmoli la primul obstacol. Dacă nu ai citit încă prima parte a articolului unde descriu mai în detaliu cum arată această parte din proces, citește aici.

Odată ce știm ce vrem să învățăm și am decis parcursul, ne ajută să avem la îndemână câteva tehnici atunci când ne blocăm. Dar înainte să intrăm în aspectele practice, hai să ne uităm la câteva concepte din neuroștiință care explică ce se întâmplă în creier atunci când învățăm.

Neuroștiința din spatele învățării

La nivel fundamental, creierul nostru are la bază neuronul sau celula nervoasă care este responsabilă de transmiterea oricărui impuls nervos. Un neuron este format din nucleu, dendrite (proiecții ramificate cu spini dendritici) și axon. Avem peste o sută de miliarde de neuroni care sunt interconectați prin sinapse. Orice mișcare, gând sau emoție pe care o experimentăm ca oameni există sub forma unui semnal electric. Acest semnal trece de la un neuron la altul ajutat de o substanță chimică numită neurotransmițător, care face posibilă transmiterea semnalului prin intermediul sinapsei.

Axonul arată ca o stradă care poartă impulsul nervos. El este înfășurat într-un strat electroizolant care se numește mielină. Dacă ne imaginăm un cablu electric, e exact ca și materialul izolant care protejează firul de cupru pentru ca semnalul electric să fie transmis eficient și să nu se piardă pe parcurs. Nenumărate studii în neuroștiință au demonstrat legătura strânsă dintre procesul de învățare, dobândirea de abilități noi și schimbările care se întâmplă la nivelul mielinei.

Atunci când repetăm anumite activități de foarte multe ori, apar două lucruri la acest nivel neuronal. În primul rând, conexiunile dintre neuroni ajung să se producă mai rapid pentru că sinapsele neuronale devin mai puternice. În al doilea rând și cel mai important, acest înveliș izolant, mielina, își dezvoltă straturi noi și astfel circuitul neuronal se optimizează tot mai mult. Mișcările și gândurile noastre devin mai rapide, mai coerente și mai exacte. Când învățăm ceva pentru prima oară, conexiunile declanșate creează un izvor care produce un mic pârâiaș. Cu cât repetăm mai mult, acest pârâiaș devine un pârâu, apoi un râu, apoi un fluviu, iar debitul apei și viteza cresc tot mai mult, creând un înveliș tot mai solid și mai puternic. De aici vine și expresia ”Neurons that fire together, wire together.”. (- Donald Hebb)

Importanța somnului

În cartea sa De ce dormim, Matthew Walker explică de ce e important să dormim cel puțin șapte ore pe noapte, și cum ne ajută somnul să cimentăm ceea ce am învățat cu o zi înainte.

Creierul nostru e ca un computer. Când dormim, el face replay la tot ce s-a întâmplat cu o zi înainte, procesează toate datele noi, salvează ceea ce e important și șterge ce e irelevant.

Atunci când înțelegem importanța somnului, ne dăm seama și de ce să lăsăm spațiu între sesiunile de învățare și practică. Nu e același lucru să învățăm câte trei ore pe zi de cinci ori pe săptămână sau șapte ore pe zi de două ori. E ca atunci când construim un zid de cărămidă. Zidim cărămizile una câte una cu ajutorul mortarului. Însă zidul devine rezistent doar după ce mortarul s-a întărit și l-am lăsat să se odihnească ore bune. Altfel avem un zid instabil.

Somnul este important pentru învățare și memorie din cel puțin trei motive:

1. Avem nevoie de somn înainte de a învăța, pentru a pregăti terenul și a crea condițiile optime pentru un proces de învățare eficient. Când suntem odihniți, creierul nostru e ca un burete curat și uscat, pregătit să poată absorbi informația necesară. S-a demonstrat că dacă nu dormim o noapte, capacitatea de a acumula și reține informații noi scade cu până la 40%.
2. După ce am învățat ceva nou, avem nevoie de somn pentru a consolida informația și a o transfera către memoria de lungă durată. În timpul somnului profund , informațiile sunt transferate din memoria RAM către hard disk și se activează butonul de save. Ceea ce am învățat se solidifică, iar când ne trezim a doua zi, e puțin probabil ca acele informații să fie date la o parte de altele noi.
3. Somnul nu doar consolidează informații individuale, ci le preia și le integrează cu restul de informații din catalogul existent. Când ne trezim a doua azi, avem o nouă rețea de asocieri care nu existau cu o seară înainte. Acest lucru ne ajută să găsim soluții noi la probleme existente și să gândim mai creativ.

Yang, G. et al. Somnul ajuta la crearea de noi spini dendritici, in urma învățării, Science 344, 1173–1178 (2014)

„Practice makes perfect”

Este tentant să credem că a dobândi măiestrie și a ajunge expert într-un domeniu ține de un talent înnăscut și de un moment de inspirație. Unui geniu ca Isaac Newton îi cade un măr în cap și brusc descoperă legea gravitației. Arhimede stă relaxat în cadă și face baie și dintr-o dată are o revelație și descoperă o nouă lege a hidrostaticii. După cum a demonstrat și Carol Dweck în teoria ei despre growth mindset, potențialul și talentul sunt fără îndoială factori importanți în dezvoltarea noastră profesională și ne dau un avantaj la început de drum. Însă doar uitându-ne la talent, nu ne ajută să preconizăm dacă acea persoană va avea succes sau nu (citește mai multe despre fixed vs. growth mindset aici.)

Pe lângă mindset, ceea ce face diferența și te ajută să înveți eficient e practica intensivă – sau practica deliberată (deliberate practice), așa cum a definit-o Anders Ericsson, psiholog suedez, fost profesor la Universitatea din Florida. În cartea sa Peak, Ericsson explică mecanismele din spatele practicii deliberate, cum funcționează memoria și cum a reușit unul dintre subiecții lui să rețină un număr cu 82 de cifre.

Atunci când exersăm o activitate în mod deliberat, adică am identificat ce anume vrem să îmbunătățim pe baza feedback-ului din trecut, creierul nostru își dezvoltă tot mai multe reprezentări mentale ale acelei activități. E ca și când scanăm experiența și o salvăm într-un folder digital, bine organizat. De câte ori avem nevoie, îi dăm replay în minte și o putem recrea ca și experiență.

De exemplu, un jucător amator de șah are câteva zeci sau sute de reprezentări mentale ale diverselor combinații și strategii. Un jucător profesionist are mii de astfel de reprezentări deoarece prin practică și-a sedimentat în memoria de lungă durată toate aceste combinații posibile, pe care le-a exersat la un moment dat. Prin urmare, un mare maestru de șah poate juca legat la ochi mai multe partide in același timp. Recordul este în prezent de 48 de partide simultane, deținut de Timur Gareyev.

S-a crezut mult timp în regula celor 10.000 de ore, făcută populară de Malcolm Gladwell în Outliers, care spune ca avem nevoie de 10.000 de ore pentru a dobândi măiestrie într-un domeniu. Prin munca lui de cercetare, Ericsson a demonstrat că doar numărul de ore nu este suficient, ci avem nevoie de 10.000 de practică deliberată. Dacă te interesează mai multe nuanțe legate de acest subiect, citește articolul Cristinei Chipurici, Nu știu nimic.

Un alt ingredient important în învățare este și existența obstacolelor. Atunci când ne blocăm, ne simțim frustrați și ne împingem să găsim singuri soluții, învățarea este mai eficientă decât dacă cineva ne-ar ajuta imediat să găsim soluția.

Putem face un experiment foarte simplu. Citește perechile de cuvinte de mai jos și încearcă timp de un minut să memorezi cât mai multe dintre ele.

Acum ia o hârtie și un creion și scrie perechile de cuvinte pe care ți le amintești. Nu trișa, e doar un joc. Câte ai memorat corect din coloana A? Dar din coloana B?

Dacă ești ca majoritatea dintre noi, înseamnă că ai memorat mai multe cuvinte din coloana B. Și asta pentru că acea literă lipsă i-a trimis creierului tău, pentru o milisecundă, un impuls să se oprească. Un mic obstacol sau o provocare pot fi foarte supărătoare, dar de fapt ne ajută să devenim mai buni. Mi se întâmplă adesea atunci când sunt în mașină, în drum spre o nouă destinație. Dacă altcineva conduce, nu sunt atentă la drum și nu voi recunoaște aproape nimic dacă sunt nevoită să merg din nou pe acel drum. Însă dacă eu conduc, se schimba situația.

Ține minte cele cinci elemente care fac practica deliberată eficientă:

1. Să ai un obiectiv specific și concret care te scoate puțin din zona de confort, dar nu prea mult. Dacă poți alerga 5 km în 35 de min, pune-ți ca și obiectiv să îi alergi în 34.
2. Concentrare intensă. Încearcă să îți setezi sesiuni de maxim o oră, fără nicio distracție. (Aici există mai multe tehnici, de exemplu tehnica Pomodoro dezvoltată de Francesco Cirillo, care recomandă sesiuni intense de concentrare pe un singur task, timp de 25 de minute, după care îți permiți o mică pauză de 5 minute în care poți face orice.)
3. Să primești feedback imediat, pentru a ști dacă ți-ai atins sau nu obiectivul și unde ai nevoie să mai lucrezi.
4. Să cauți proactiv și continuu disconfortul și să operezi la limita dintre ce poți și ce nu poți încă.
5. Să lucrezi cu un coach sau cu un expert în aria pe care îți dorești să o stăpânești. Asta te va ajuta să vezi imediat ce nu merge și îți va da feedback-ul de care ai nevoie.

Cum ne antrenăm memoria?

Barbara Oakley este una dintre cele mai cunoscute experte în domeniul învățării, profesoară universitară, cercetătoare la Oakland University și autoare de carte. Cursul ei online, „Să învățăm cum să învățăm”, a fost parcurs de peste trei milioane de oameni din întreaga lume. Contrar opiniei populare că o memorie de elefant e ceva cu care ne naștem, memoria poate fi de fapt antrenată ca orice alt mușchi. Dacă vrei să te convingi singur, ascultă-l pe Joshua Foer povestind despre experiența lui din 2006 când a câștigat campionatul american de memorare.

În secțiunea care urmează, sunt câteva dintre ideile lui Barbara Oakley legate de cum funcționează memoria și ce putem face să ne-o antrenăm continuu și eficient.

Memoria de lucru (working memory) și memoria de lungă durată

Atunci când experimentăm ceva prin intermediul simțurilor noastre, fie că e imaginea unui apus perfect, sunetul pianului, gustul și mirosul cafelei sau picăturile de ploaie rece pe piele, aceste bucăți de informație sunt salvate pentru scurt timp în memoria noastră senzorială. Dar aceste senzații vin și pleacă, nu se salvează pentru mult timp, decât dacă ne concentrăm pe ele sau le căutăm intenționat și conștient.

Odată ce începem sa fim atenți la ceva, acel ceva se salvează în memoria pe termen scurt, care e mai avansată decât memoria senzorială, dar are tot o capacitate foarte limitată. Informația activată în memoria de scurtă durată rulează undeva în background, nu o conștientizăm. În momentul în care devenim conștienți de ea, acea informație trece în memoria de lucru, localizată în cortexul prefrontal. Memoria de lucru e legată de ceea ce procesăm conștient și imediat. Adică pe ce ne concentrăm la un moment dat.

Multă vreme s-a crezut că putem procesa în jur de șapte lucruri deodată, însă recent s-a demonstrat că acest număr e de fapt patru.

Barbara Oakley sugerează să ne imaginăm o caracatiță așezată deasupra capului nostru și care are patru brațe care coboară ca o macara și regăsesc informațiile de care avem nevoie. Atunci când ne concentrăm pe ceva, creierul nostru consumă energie ca să ne mențină nivelul de concentrare. Dacă suntem distrași de notificarea de la telefon, de bormașina vecinului sau de un coleg binevoitor care ne întreabă dacă nu vrem ceva de la magazin, energia se răspândește în mai multe direcții, iar caracatița își va folosi brațele pentru a procesa distracția. Însă cu cât repetăm o activitate mai des, cu atât vom folosi mai puțină energie, iar caracatița își va putea folosi un braț pentru altceva. Amintește-ți când ai învățat să conduci. La început aveai nevoie sa te concentrezi pe fiecare mișcare și să verifici totul de două ori înainte sa pornești. Nu era posibil să mai faci și altceva în timp ce conduceai. Cu timpul, însă, ți-ai creat niște automatisme și a devenit mai ușor să te gândești și la alte lucruri în timp ce conduceai.

Memoria de lungă durată, pe de altă parte, e ca un dulap modular, cu multe compartimente. Când apar lucruri noi care trebuie depozitate, mai adaugi un compartiment sau un modul, de dimensiunile de care ai nevoie. Dacă ții totul frumos aranjat și organizat, te asiguri că rămân acolo și le poți regăsi când ai nevoie. Dacă arunci toate hainele de-a valma și nu ții cont de categorii, îți va lua mult mai multă energie să regăsești ceva sau chiar nu vei mai regăsi nimic atunci când chiar ai nevoie.

A învăța rapid sau lent

Am observat recent, în timp ce conduceam, o campanie de circulație foarte bine gândită. Pe un banner pe marginea drumului era o trecere de pietoni și cu font mare care acoperea aproape tot bannerul scria: „Dacă nu îl vezi, înseamnă că ai viteza prea mare.” Prima oară n-am înțeles mesajul. A doua oară când am întâlnit bannerul am încetinit și atunci am văzut că în dreapta bannerului era un pieton care se pregătea să traverseze. Când trecusem prima oară pe lângă el, nu observasem ce era mai important. Acum înțelegeam mesajul.

Unii dintre noi învață mai lent, nu reușesc să prindă rapid din mers toate informațiile și au nevoie să revină, să recitească, să repete. Însă asta nu înseamnă că sunt mai puțin capabili să învețe acel subiect. Din contră, atunci când învățăm mai lent, observăm mai multe detalii și reușim să învățăm mai în profunzime. Rămânem pe o anumită bucată mai mult timp, avem nevoie să mai repetăm, poate încercăm să și explicăm altcuiva. Acest proces lent e mai frustrant și necesită mai mult efort, dar beneficiul este pe termen mai lung. În plus, ne face mai flexibili și mai deschiși la noi inputuri. Când suntem prea rapizi, tindem sa credem prea ușor ca avem dreptate și că știm răspunsul corect.

Când parcurgi un material complex, împarte-l în capitole și încearcă să nu treci la următoarea parte până nu ai recapitulat și ți-ai testat înțelegerea. O metodă bună este să îți faci o hartă mentală cu imaginea completă a ceea ce vrei sa înveți, și apoi să faci zoom in pe bucata pe care o parcurgi în detaliu. În modul ăsta, îți dai seama și de progresul făcut și înțelegi mai bine cum se leagă piesele între ele. Într-un fel e ca atunci când construim cu piese de Lego. Creăm mai multe părți care ulterior se vor uni și vor crea imaginea completă.

Pentru mine personal, ceea ce funcționează cel mai bine este să scriu de mână ideile principale și să construiesc hărți mentale care sumarizează structura materialului pe care vreau sa îl rețin. Mai ales atunci când scriu, am nevoie să fac conexiuni între anumite idei și concepte despre care am citit în mai multe locuri și să regăsesc ușor anecdote sau povești care mi-au plăcut.

Hărțile mentale mă ajută să câștig timp și să mă simt mai relaxată. Când citesc o carte, îmi place să creez o perspectivă de ansamblu și să înțeleg de la început care sunt capitolele principale și logica structurii. Așa pot urmări mai ușor argumentația și firul roșu al poveștii. Apoi, pentru fiecare capitol, trec niște idei mari sau concepte, nume sau povești care mi-au atras atenția și vreau să le aprofundez.

Când citesc o carte din care vreau sa rețin sau să folosesc idei în articole pe blog, îmi fac un mindmap unde captez ideile, conceptele și poveștile relevante.

Iluzia competenței

De multe ori, când învățăm, avem tendința să recitim materialul, să subliniem, să recitim notițele, însă s-a demonstrat prin multe studii și experimente că aceste tehnici nu funcționează. Ne dau doar iluzia că știm și că suntem în control, însă atunci când suntem nevoiți să redăm ceea ce am învățat, avem dintr-o dată un blocaj. Îmi amintesc în facultate când aveam câte un profesor carismatic care explica și prezenta foarte clar și aveam o revelație, “da, am înțeles, acum știu”. Însă două zile mai târziu nu mai rețineam nimic. Învățarea pasivă, doar ascultând sau citind, nu imprimă automat informația în memoria pe termen lung. Doar redarea din minte, „cu cuvintele tale”, testarea și exersarea ajută ca acele informații să ajungă în dulapul bine organizat.

Învață prin a explica altcuiva

A învăța cu obiectivul de a explica sau preda altcuiva, este de departe cel mai eficient mod de a învăța, pentru că ne ajută să procesăm informația într-un mod diferit. Consumăm informația nu doar de dragul de a consuma, ci pentru a o folosi și transforma în altceva. Extragem esența din ideile despre care citim, ne gândim în profunzime de ce acea idee e importantă pentru altcineva și explicăm cum funcționează ceva, cu cuvintele noastre.

Când studiam despre cum să țin prezentări mai convingătoare, am dat peste una dintre cele mai simple și eficiente cărți pe care le-am citit vreodată: Arată și spune o poveste, a lui Dan Roam. Autorul explică într-un mod foarte vizual și simplu cum poți construi o argumentație bună, prin intermediul unei prezentări. Atunci când învăț ceva nou și vreau să rețin pe termen lung, îmi amintesc că o explicație bună ne aduce un nivel nou de înțelegere, însă o explicație excelentă reușește să facă asta într-un mod care pare ușor pentru ascultător. Atunci când îți construiești argumentația și încerci să explici altcuiva ceva, oprește-te din când în când și reflectează la pașii de mai jos.

Ca să înțeleg mai bine perspectiva unui profesor, am povestit cu Alexandra Mihai, Asistent Profesor în Inovație, la Universitatea din Maastricht. Alexandra predă și face cercetare pe design de învățare și metode de predare în învățământul universitar. După mulți ani de experiență cu metode de învățare și predare, a ajuns la concluzia că există câteva principii de bază care ne pot ajuta să ne deblocăm atunci când suntem copleșiți sau ne simțim demotivați.

Folosește acest checklist la început de drum sau când navighezi prin ape tulburi și te întrebi „ce fac eu de fapt aici?”

1. Începe întotdeauna prin a-ti stabili o intenție și reflectează la ce te determină să înveți ceva. De multe ori, intenția inițială servește un obiectiv mai mare, o aspirație. Petrece destul de mult timp la început pe partea asta și încearcă să-ți imaginezi cum te vei simți când îți vei atinge acel obiectiv mai mare.
2. Evaluează materialul de curs, organizează-l și împarte-l în bucăți mai accesibile și realiste. Gândește-te la învățare ca la un joc de Lego. Construiești structuri independente, cărămidă cu cărămidă, dar la un moment dat ele se vor conecta si vor crea ceva mai mare și mai relevant.
3. Blochează-ți ferestre de timp în calendar și respectă ce îți propui. Uneori ne este greu să ne concentrăm pe ce ne propunem, și mintea noastră fuge și vrea să facă ceva mai ușor. Dar efortul ăsta ne va aduce satisfacții mai mari. Deci e important să ne creăm și mediul potrivit care să ne sprijine în momentele dificile, când riscăm să o luăm pe panta negativă.
4. Găsește-ți un study buddy, prieteni sau colegi cu care te poți conecta și cu care poți exersa într-un spațiu sigur și de încredere.
5. Împărtășește cu alții ceea ce înveți sau explică cuiva ca și când ai preda acea informație.
6. Atunci când ai de ales, mergi pe varianta de curs predat de un trainer, chiar dacă e curs online. Faptul că e live îți permite sa pui întrebări care te ajută pe tine personal și e mult mai personalizat pe nevoile tale decât un curs de masă, conceput pentru o audiență largă, cu nevoi foarte diferite.
7. Găsește curajul să pui toate întrebările care îți vin în minte. Nu există întrebări proaste și nu te gândi că cineva te va judeca. Tot ce contează este să îți iei tu toate beneficiile din acea experiență.
8. Vorbește cu cineva care deja știe sau face ceea ce vrei tu sa înveți. Cum a ajuns să facă asta? Cum a arătat parcursul de învățare? Ce ar fi făcut diferit?
9. Ia destule pauze și lasă destul spațiu între sesiunile de învățare. Creierul nostru are nevoie de timp ca să proceseze informații și să facă conexiuni pe termen lung. Este contraproductiv să acumulăm prea multă informație într-un timp scurt. Tot ce facem atunci este să stocăm prea mult în memoria pe termen scurt.

Richard Feynman, unul dintre cei mai fascinanți oameni de știință și câștigător al unui premiu Nobel în fizică, folosea o tehnică de învățare în patru pași care a devenit populară și folosită la scară largă:

1. Identifică subiectul despre care vrei să înveți mai multe și care te face curios. Ia o hârtie și un creion și scrie tot ce știi în momentul de față despre acel subiect.
2. Explică ce ai învăța ca și când i-ai explica unui copil de 12 ani. Folosește cuvinte cât mai simple.
3. Revizuiește și simplifică. Dacă vezi că există anumite părți unde te împotmolești, revizuiește materialul și revino la acele detalii. Apoi încearcă din nou să explici.
4. Organizează și updatează. Ca să fii sigur că ai înțeles, explică unei alte persoane, o colegă, prietenă, parteneră. Când ești mulțumit, păstrează doar o foaie cu explicația finală într-un binder pe care îl revezi de două ori pe an.

Când mă gândesc la ce am învățat în toți acești ani, de multe ori fără să am habar de ce învățam sau la ce mă ajuta, îmi zic: „Ce pierdere de vreme”. Atâtea lucruri despre care am citit și atâta timp petrecut, fără să fi avut nevoie și fără sa fi folosit acele informații. Pe de altă parte, dacă reflectez mai îndeaproape, multe cunoștințe poate nu mi-au folosit pe moment, însă s-au creat niște conexiuni care mi-au folosit în alte contexte mai târziu. Nu tot ce am făcut la impuls s-a dus pe apa sâmbetei, însă cu siguranță putea fi gândit mai strategic. Dacă mă uit la ultimul deceniu din viața mea, un lucru e sigur. Nu a fost niciun an care a semănat cu celălalt, nici pe plan profesional, și nici personal. Dar singura constantă, pe lângă schimbare, a fost învățarea și știu că atâta timp cât trăiesc, asta va rămâne o constantă în viața mea. Vorba lui Alanis, You live, you learn.

Resurse recomandate

De citit

Why We Sleep: Unlocking the Power of Sleep and Dreams, de Matthew Walker [CARTE]

Peak: Secrets from the New Science of Expertise, de K. Anders Ericsson, Robert Pool [CARTE]

A Mind for Numbers: How to Excel at Match and Science (Even If You Flunked Algebra), de Barbara Oakely [CARTE]

The Talent Code, de Daniel Coyle [CARTE]

Show and Tell: How Everybody Can Make Extraordinary Presentations, de Dan Roam [CARTE]

Nu știu nimic, de Cristina Chipurici [BLOG]

Dacă vrei să schimbi ceva, începe cu mindsetul, de Teodora Takacs [ARTICOL]

De vizionat

How to Remember What Your Read, Tim Ferriss [VIDEO]

Learning How to Learn. Talks at Google, Barbara Oakley [VIDEO]

Feats of Memory Everyone Can Do, Joshua Foer [TED TALK]

How to Master Anything: Peak by Anders Ericsson [VIDEO]

De ascultat

When Everything Clicks: The Power Of Judgment-Free Learning, Hidden Brain, with Shankar Vedantam. [PODCAST]

Dacă vrei să lucrăm împreună, programează o sesiune aici.