De ce începem cursuri și nu le terminăm niciodată?

PRODUCTIVITYKNOWLEDGE MANAGEMENT

14 minute read

Dacă vrei să lucrăm împreună, programează o sesiune aici.

Anul trecut mi-am crescut semnificativ colecția de cursuri online. Am acumulat în spațiul virtual o groază de cursuri minunate, pe care le pot urma eu singură, în confortul biroului de acasă, de pe telefon sau de oriunde m-aș afla. Este incredibil faptul că în ziua de azi putem avea acces facil la informație valoroasă, nu?

Odată cu debutul pandemiei, prețurile multor cursuri au fost reduse masiv, câteva au devenit chiar gratuite, pentru că puteau ajuta pe cei rămași fără job din cauza pandemiei. “Suntem cu toții în asta!

Cum riscul era minim și exista doar potențialul de a învăța mai multe lucruri, am profitat de acele oferte și am adunat cursuri despre toate subiectele posibile. Yoga, neuroștiință, marketing afiliat, CBT, cum oferi primul ajutor etc. Să fie acolo, că nu se știe niciodată când vreau să învăț mai multe despre acele subiecte.

Au fost și câteva cursuri pe care chiar îmi doream mult să le urmez, verificasem ce a făcut instructorul, știam clar unde le pot aplica și de ce este important pentru mine să știu lucrurile prezentate în ele.

Mai bine de un an mai târziu, toate astea adună praful virtual. Mă simt vinovată de fiecare dată când îmi amintesc de existența lor, îmi sunt clare motivele pentru care aș vrea să trec prin acele cursuri, toate WHY-urile lui Simon Sinek, și cu toate astea nu o fac. Nu am văzut nici măcar câteva lecții la cele care credeam că sunt importante, iar de cele mai multe nici măcar nu m-am apucat.

Sunt niște cursuri-fantomă, mărturii ale lucrurilor pe care-mi doresc să le aprofundez, dar au rămas la stadiul de wishful thinking.

Și nu sunt singura aflată în această situație. Rata de finalizare a cursurilor online de acest gen este între 3% și 6%.

Cursurile de acest gen se numesc MOOCMassive Open Online Courses – și au fost popularizate de platforme precum Edx sau Udacity.

Revoluția MOOC – Massive Open Online Courses

MOOC au explodat undeva la începutul decadei anterioare și au fost revoluționare, deoarece au oferit acces la educație la nivel universitar chiar și celor defavorizați, din țări aflate în dezvoltare sau care erau limitați din cauza veniturilor. Au urcat online cursurile care erau predate în offline de către profesori de la universități de prestigiu, însă într-o formă care să fie ușor accesibilă oricui din lume, la prețuri mici. Prin MOOC putea oricine să urmărească acele cursuri predate de experți renumiți și să le facă singur, în ritmul propriu.

Coursera se încadrează aici. A fost înființată în 2011 de către doi profesori Stanford și are peste 11 milioane de “studenți” înregistrați, dintre care două treimi locuiesc în afara SUA. Oferă acreditări recunoscute iar universitățile își pot crea singure propriile cursuri și unelte de învățare – fără să aibă multe cunoștințe tehnice. În același timp, intermediază accesul la angajatori prin intermediul unor programe de specializare, asemănătoare cu facultățile. Sunt niște unelte extraordinare, mai ales în contextul pandemiei, care a forțat mulți oameni din lume să-și schimbe domeniul în care lucrează.

Masterclass a împrumutat ideea de a oferi oricui acces să învețe de la experți și a permis creatorilor să câștige bani predând cursuri online preînregistrate. A oferit cursanților accesul la experți în domenii creative, la prețuri accesibile. Pe lângă asta, este un model excelent de marketing.

În timp au devenit clare și provocările acestui model de învățare. Cei mai mulți care urmau aceste cursuri nu erau cei defavorizați, ci erau oameni care deja aveau diplome universitare.

Dar poate cel mai interesant lucru este că mulți dintre cei înscriși într-un astfel de curs nu-l terminau niciodată. Rata de finalizare a cursurilor de acest gen este undeva între 3-6%.

Apariția agregatoarelor de cursuri

Următoarea etapă a educației online a fost reprezentată de marketplaces – agregatoare precum Udemy sau Skillshare, care intermediază relația dintre creatorii de cursuri și studenți.

Prin ele oricine poate să lanseze orice curs dorește, fără să fie neapărat expert de renume mondial sau să fie susținut de vreo universitate de prestigiu. Această competiție duce în teorie la o ofertă mai variată a cursurilor și la o calitate mai bună.

Evident, și aici există avantaje și dezavantaje. Pe de-o parte, ca instructor sau creator de curs ai acces la o platformă cu milioane de potențiali “studenți” care ar putea fi interesați de cursul tău. Poți oferi ușor un curs la vânzare, fără să ai nevoie să-ți construiești propria platformă pentru a căpăta expunere și a avea acces la o piață de studenți care ar putea urma cursul.

În schimb, creatorii cursurilor oferă acestor platforme un procent din vânzare, de obicei 50%, însă variază în funcție de sursa de unde vin cei care cumpără.

Așa a apărut și o piață nouă, piața creatorilor de cursuri. Sunt echipe care se ocupă de toate detaliile logistice, cum e împachetat cursul, cât de entertaining e, cum e înregistrat, promovat, distribuit etc și, bineînțeles, și ei iau la schimb un procent din vânzare.

În funcție de cursul pe care-l construiesc, caută oameni cu care să colaboreze și care să se ocupe de partea de conținut: de scris lecțiile, respectiv de livrarea lor, deoarece o persoană cu autoritate în conținut nu este întotdeauna cea mai potrivită persoană care să-l și prezinte.

Aceste echipe sunt alteori angajate direct la inițiativa unor companii sau personalități care vor să se folosească de un astfel de curs pentru a se poziționa. Cursurile online reprezintă un tool bun de marketing pentru cineva care vrea să-și crească brandul – dar, precum în cazul celor care-și lansează cărți și încep să spună că sunt autori, nu se scot bani direct din asta, ci sunt folosite drept carte de vizită, pentru a atrage clienți cărora le oferă alte servicii.

Apropo de monetizare: companiile care dețin aceste marketplaces pot oferi oricând reduceri pentru a-și crește cifrele, iar creatorul unui curs nu are niciun cuvânt de spus, niciun control asupra prețurilor – exact la fel ca în cazul autorilor și prețurile cărților de pe Amazon. Platformele oferă uneori reduceri uriașe, chiar și de peste 90% – cum s-a întâmplat la debutul pandemiei, când multe cursuri au fost oferite aproape pe gratis, pentru a ajuta oamenii rămași fără joburi să se reprofileze. Sunt șanse să faci mai mulți bani ca affiliate decât dacă ești creator de curs.

Cel mai mare dezavantaj însă este faptul că nu ai acces la lista de studenți care urmează cursul, relația cu ei fiind intermediată. Cu alte cuvinte, nu poți vedea adresele de mail sau detaliile de plată ale celor înscriși, și nici nu-i poți muta pe altă platformă.

Aceste lucruri nu au fost clare de la început. În urma presiunilor investitorilor, platformele au avut nevoie să devină profitabile și și-au schimbat pe parcurs modelul de business. Skillshare, de exemplu, a trecut peste noapte de la un model unde cumpărai cursul dorit iar creatorul făcea $30 per vânzare, la un model tip Spotify – plătești abonament și ai acces la toate, însă creatorul făcea brusc doar câțiva cenți și nici nu putea să-și contacteze studenții.

Acest model s-a tot repetat în ultimii ani și în alte industrii, de exemplu cu platforme precum Medium sau cu rețelele de social media, unde reach-ul a scăzut treptat în ultimii 10 ani. Atunci când nu poți controla lista clienților tăi, nu este o chestiune de *dacă* te vei arde, ci de *când* te vei arde. Este o casă construită pe teren închiriat.

Transferul puterii la creatorii de cursuri

Creatorii de cursuri au realizat toate acele probleme și cei mai buni dintre ei au început să se retragă treptat de pe marketplaces.

Asta a dus la un nou val al educației online: au apărut uneltele care au dat putere instructorilor și creatorilor, prin care oricine își poate construi ușor platforma pentru curs propriu, să-și controleze relația cu clienții, distribuția și prețurile.

Aici au apărut platforme precum Teachable, care oferă acces la adresele de mail, detaliile de plată, nu se bagă peste marketingul creatorilor sau pricing, și le oferă mai multe opțiuni de plată.

Cu alte cuvinte, sunt unelte care au închiriat creatorilor infrastructura și tehnologia necesare pentru a-și pune singuri la punct propriile cursuri și produse online, într-un mod ușor de utilizat și prin care le pot lansa într-un timp scurt.

Simultan au explodat și uneltele de marketing care-i pot susține. Au apărut tool-uri de email marketing dedicate creatorilor de conținut (precum ConvertKit, pe care-l folosesc și eu pentru newsletter), iar rețelele de social media au continuat să crească, ceea ce a permis oricui să atragă un flux continuu de clienți.

Atrase de mirajul de a avea un venit pasiv și a face bani în somn, din ce în ce mai multe personalități și-au construit propriile școli virtuale, punând la dispoziție cursuri pe care le poate urma oricine în ritmul propriu, pe lângă alte produse sau servicii.

Toate bune și frumoase, însă a rămas de actualitate problema procentului de finalizare a acestor cursuri self-paced. Indiferent de calitatea lor, ce se întâmplă în spate, cine le ține, cum sunt construite, cine le promovează, cum se împarte profitul etc, acestea nu îndeplinesc promisiunile făcute studenților.

Oamenii au cumpărat cursuri, le-au tot adunat și… s-a strâns praful virtual pe ele. După cum povesteam mai devreme, și eu am o groază de cursuri strânse și nu am dus până la capăt nici 10% din ele.

Disciplina și motivația de a urma cursurile

Promisiunile făcute de creatorii cursurilor depind de voința și motivația cursanților de a duce până la capăt acel conținut.

Conținutul educațional era înainte ceva valoros, rar și greu accesibil. Acum trăim într-o eră în care este disponibil în abundență și aproape gratuit. Avem nevoie să ne schimbăm mindsetul cu care consumăm conținutul online, iar pentru asta ne-ar ajuta să ne cunoaștem un pic mai bine – noi pe noi, din perspectiva psihologică și neuroștiințifică.

Avem niște calculatoare incredibile lipite non-stop de mâinile noastre, avem acces la internet de mare viteză și, astfel, avem acces la absolut orice ne dorim să învățăm, indiferent de platformă și format. Putem alege să urmăm cursuri online, putem să ne abonăm la canale pe YouTube, social media, bloguri șamd. Există conținut gratuit și util pe orice subiect ne putem imagina, la doar câteva clickuri distanță. Cu toate astea, ne petrecem mare parte din timp pe entertainment și socializare.

Studiile arată clar: taskurile care nu au o cronologie bătută în cuie, un punct de pornire și un deadline clar, pierd prioritate în fața celor care sunt mai urgente sau interesante.

Dacă poți urmări oricând un material video pentru un curs online și nu ești presat de un termen limită, atunci îți pierzi concentrarea și îl poți amâna la nesfârșit.

Am scris de nenumărate ori despre atenție și motivație, sunt sigură că ești familiarizat deja cu principiile despre puterea noastră de concentrare, așadar nu voi insista prea mult pe partea asta.

Chiar și newsletterul îl scriu sub presupunerea că este citit de un abonat cu doar 10% din atenție. Știu că foarte puțini se opresc din ceea ce fac pentru a citi până la capăt un email și fără a face ceva clar cu el, fără a aplica lucrurile învățate acolo. Dacă este prea lung sau am scris ceva confuz, atunci mă aștept ca abonatul să-l lase pentru mai târziu – ceea ce de multe ori se transformă în niciodată.

Cert este că e nevoie de extrem de multă conștiinciozitate și auto-disciplină pentru a urma un curs asicron și a-l duce până la capăt pe cont propriu. Oricât de valoroase și interesante ar fi ele, nu oricine poate trece singur prin zeci de ore de videoclipuri, lecturi, exerciții etc.

Consumul pasiv de informație nu duce la o învățare reală

Nu ducem lipsă de acces la informație, ducem lipsă de auto-disciplină. Iar acea auto-disciplină depinde mult de context și uneori ajunge să fie “consumată” pe alte lucruri (aici includ și puterea de concentrare, motivație, voință, resilience, willpower etc).

Este o problemă care apare în multe programe auto-direcționate. În ziua de azi oricine are acces la un program de dietă sau antrenamente sportive, însă foarte puțini reușesc să se țină de ele suficient pentru a vedea rezultate.

Modul ăsta pasiv de a consuma informație, care nu e deloc distractiv, cu 0 interacțiune și lipsit de acces la o comunitate, nu duce la o învățare reală.

Un alt factor este legat tot de psihologia noastră, mai exact de felul în care interpretăm costurile reduse ale cursurilor online (sau ale conținutului în general). Un preț accesibil reprezintă un beneficiu minunat și important. Reversul medaliei? Percepția că nu sunt valoroase. Dacă ceva este ieftin, atunci creierul nostru este programat să creadă că nu sunt neapărat bune – ceea ce uneori este adevărat iar alteori nu, dar nu există o regulă.

Cursurile devin mai degrabă achiziții impulsive decât metode intenționate prin care să creștem un anumit skill.

A devenit ușor să convingi pe cineva să dea bani pe un curs, dar este infinit mai greu să-i convingi să-l ducă până la capăt și să și aplice lucrurile învățate.

Revoluția CBC – Cohort-Based Courses – și de ce funcționează

Ceea ce mă aduce la întrebarea: cum ne putem asigura că acele cursuri chiar ajută oamenii să învețe și să evolueze?

Un răspuns ar fi CBCcohort-based courses, cel mai nou val al educației online, unul care răspunde acelei provocări și pune în centru studenții.

CBC este numele dat cursurilor bazate pe cohorte – adică grupuri sau comunități care le urmează și interacționează în timp real. Un grup de studenți îndrumați de un instructor încep un curs online și îl parcurg împreună în timp real, în același ritm, pentru o perioadă de timp clar definită – au o dată fixă de început și de sfârșit.

Sunt scurte și intense (de la câteva săptămâni la câteva luni), iar cele mai valoroase părți ale acestor cursuri sunt reprezentate de conținutul predat live.

Sunt gândite în jurul unui număr restrâns de studenți, de obicei cel mult 100, deși eu personal am făcut parte și din cursuri cu 10 de oameni, dar și cursuri cu 1600 de oameni conectați simultan pentru o lecție online.

Studenții împărtășesc simultan tot ce învață, ce descoperă, cum aplică, și se încurajează reciproc – ceea ce face mai ușoară chestiunea de responsabilizare (accountability).

Putem să le asemănăm cu discuțiile de clasă din școală: sunt predate de un expert în domeniu, uneori cu note, teste, quizuri, teme pentru acasă, notițe de luat, cărți de citit și presiunea de grup, însă fără restricții legate de geografie. CBC integrează și acea parte de entertainment și socializare – care ne atrage să facem orice altceva online, mai puțin niște cursuri pre-înregistrate.

Exemple de CBC care chiar ajută studenții să învețe

Câteva exemple de CBC populare și care merită studiate:

  • altMBA– programul de leadership al lui Seth Godin, zeul marketingului. Este un curs care pune accentul pe munca de grup, expune studenții la cât mai mulți oameni cu care au nevoie să colaboreze și să facă împreună multe proiecte în sprinturi. Seth Godin împreună cu creatoarea cursului au distilat soft skills care sunt predate în mod tradițional într-un program MBA care durează 2 ani și le-au ambalat într-un curs intensiv de 4 săptămâni, cu cel mult 100 de studenți simultan și cu rată de finalizare de 96%.
  • B-School – programul lui Marie Forleo – unul din cei mai renumiți antreprenori din lume are acest curs dedicat antreprenorilor online (în special femei) în care oferă un amestec între conținut pre-înregistrat, pe care oricine-l parcurge singur, și clase live care amplifică acel conținut prin coaching, interacțiuni, întrebări etc.
  • Stand The F*ck Out (STFO) – cursul lui Louis GrenierEveryone Hates Marketers (pe care l-am intervievat în 2018 pentru podcastul The CEO Library). Louis a lansat un program intensiv online care durează 8 săptămâni, gândit pentru cel mult 20 de studenți simultan – care sunt alergici la marketingul plin de bullshit, vor să se diferențieze de competiție și să atragă clienți pe care-i respectă și iubesc.
  • Building a Second Braincursul lui Tiago Forte – este un curs despre cum să ne construim un sistem de personal-knowledge management, cum să luăm notițe digitale și să le și exploatăm astfel încât să construim ceva valoros. Durează 5 săptămâni și oferă un mix între conținut video pre-înregistrat, conținut live, workshopuri cu alți experți, ore cu mentori – în grupuri mai restrânse – și un spațiu pe Circle – un forum dedicat comunității, unde oricine poate continua învățarea. Este un curs care a făcut $5 milioane în 5 ani și a fost urmat de 3500 studenți. Costă între $1500 și $6000 (în funcție de planul dorit), iar la cea mai recentă ediție, a 12a, au participat simultan 1600 de oameni – cu mențiunea că oricine plătea o dată pentru acest curs putea participa și la edițiile viitoare (opțiune pe care a eliminat-o între timp).
  • Write of Passage, școala de scris online ținută de David Perell – partenerul de business al lui Tiago Forte. Este un curs care ține 6 săptămâni, dedicat celor care vor să învețe să scrie mai bine online, și costă între $4,000 și $7,000, în funcție de planul ales.
  • Part-Time YouTuber Academy, programul lui Ali Abdaal – în timp ce era student la medicină, Ali și-a făcut un canal de YouTube și a început să urce videouri despre productivitate și alte lucruri legate de dezvoltare personală. A continuat să lucreze la el și după ce a absolvit și lucra full time ca medic, în prezent are 2 milioane de abonați, un venit de $3 milioane pe an și conduce o echipă de 10 oameni. Ali a lansat un curs online despre cum să devii part-time vlogger care durează 6 săptămâni și a făcut $1.5 milioane în 9 luni. Toate locurile se dau în doar câteva ore de când dă drumul la înscrieri, iar la cel mai recent au participat 400 de studenți. Prin comparație, Ali a avut și 3 cursuri tip MOOC, care au strâns $140k în în 4 ani.

Diferențele dintre MOOC și CBC

În cursurile online tip MOOC conținutul este preînregistrat iar relația este unidrecțională, ceea ce înseamnă 0 feedback, 0 discuții practice. Asta face MOOC-urile excelente în cazul unui transfer de know-how pe subiecte clare, dar devin inutile în abilități care necesită mai multă gândire, analiză, judecată și creativitate – adică genul de skilluri care nu pot fi automatizate și vor face diferența în joburile viitorului.

Cursurile tip MOOC sunt construite după modelul peșterii: instructorul se închide undeva pentru o perioadă de timp (câteva zile, săptămâni sau luni), pune la punct cursul, investește bani pentru a-l înregistra într-un studio cu o echipă și echipamente mai mult sau mai puțin profesioniste, după care îl scoate la lumină. Nu primește feedback pe parcurs, ceea ce înseamnă că este foarte greu de modificat și updatat în funcție de nevoile studenților.

Prin comparație, un CBC este mult mai flexibil și evoluează în permanență în funcție de nevoile studenților.

Conținutul unui CBC este gândit astfel încât să fie acționabil pentru studenți. Sunt cursuri mult mai pragmatice, cu exerciții aplicate, se participă activ la conversații, breakout rooms. Studenții se implică în interacțiunea asupra conținutului iar feedbackul este aproape instant.

Toate acele discuții și dezbateri în timp real duc la idei și perspective noi. Există un flux constant de schimb de cunoștințe între instructor și studenți, respectiv între studenți cu colegii lor – un dialog, cu conținut care se schimbă constant.

Cei care construiesc aceste cursuri se uită la ce-i face pe oameni să devină pasionați, să-și asume angajamentul și, în timp, să devină parte din identitatea lor. CBC îmbină învățarea cu entertainmentul și conexiunea, într-un mod asemănător cu felul în care profesorii învață să mențină atenția elevilor lor, fiindcă au nevoie constantă de stimulare pentru a rămâne interesați.

Această învățare directă și bidirecțională duce la asumarea unei responsabilități mai mari.

Ce-mi place însă cel mai mult la aceste cursuri este faptul că instructorul devine mult mai responsabil iar nivelul de bullshit este la minim. Nu ai cum să te ascunzi după ecran, nu mai este o simplă înregistrare care a fost pusă bine în scenă, nu ai cum să dai block cuiva care lasă un comentariu negativ sau adresează o întrebare dificilă. Ești obligat să te prezinți pentru a face treaba, indiferent de starea ta din ziua respectivă. Primești feedback instant de la studenți și chiar ai nevoie să stăpânești bine lucrurile despre care vorbești.

Energia generată de grup ajută ca până și cei cu conștiinciozitatea minimă să aibă șanse ridicate de a-l duce până la capăt. În urma acestui contract social crește și angajamentul și apare o formă de conexiune unică.

Există un studiu interesant făcut public anul trecut, de Keith Humphreys, profesor de psihiatrie și științe comportamentale la Stanford. El era sceptic privind eficiența grupului Alcoholics Anonymous, până când a analizat 35 de studii cu peste 10,000 de participanți. În urma acestui meta-studiu a descoperit că programul de grup AA este mai eficient decât psihoterapia la a ajuta oamenii să nu mai bea, indiferent de vârsta lor, sex sau țara în care trăiesc. El atribuie această eficiență crescută interacțiunilor sociale și susținerii emoționale oferite de grup.

Un alt factor important în finalizarea acestor cursuri este reprezentat de prețul cerut, iar CBC-urile sunt exclusiviste, costă mii de Euro / Dolari. Psihologia umană ne face să nu mai punem valoare pe lucrurile disponibile în abundență. Un preț premium crește angajamentul studenților – indiferent dacă ar putea câștiga aceeași informație de la un curs oferit gratuit.

Desigur, putem citi niște cărți, putem vedea niște clipuri pe YouTube sau să urmăm un MOOC care este aproape gratuit și să învățăm fix același lucru. În CBC cursanții se auto-responsabilizează chiar și doar fiindcă percep conținutul la o calitate mai mare și sunt mai dornici astfel să continue să aplice ce au învățat și să crească în continuare. Este vorba de psihologia noastră și de felul în care percepem investițiile făcute – o formă bună de accountability, odată ce devenim conștienți de ea.

Cât am investit eu în cursuri online

Țin să menționez două cursuri online pe care le-am urmat și care mi-au schimbat cu adevărat viața: formarea de Change Strategist ținută de Andrei Roșca (despre care am povestit deja aici – apropo, urmează o nouă serie în curând!), respectiv BaSB (Building a Second Brain) al lui Tiago Forte. Au costat împreună câteva mii bune de euro – buget cu care probabil aș fi putut să-mi iau o mașină, însă au meritat pe deplin.

Le-am urmat inițial strict pentru mine, pentru a deveni eu o persoană mai bună înainte de orice altceva, însă, folosind lucrurile învățate în ele, mi-am putut recupera investiția rapid. Impactul a fost uriaș și în continuare resimt beneficiile.

Am urmat și câteva cursuri preînregistrate (self-paced) care au costat până la 600 de Euro (cred că cel mai scump a fost Sports Marketing and Sponsorship, urmat în 2018, de la Barça Innovation Hub), unde lucrurile învățate și impactul lor au fost incomparabile și nu aș mai lua acum aceeași decizie de a mă înscrie. Depinde însă mult și de ce-și dorește cursantul, fiindcă sunt câțiva care își doresc doar să obțină o diplomă cu care să se laude apoi pe internet, fără să învețe sau să aplice neapărat ceva – ceea ce e ok, cât timp este o decizie asumată.

Nu numai că am învățat multe lucruri din cele două cursuri menționate mai sus – pe care le aplic zi de zi în orice fac, însă simt că m-au ajutat să-mi schimb identitatea, relația mea cu mine, cu cei din jur, obiceiurile și felul în care consum informație. Mai mult de atât, m-am conectat cu oameni care au aceleași valori ca mine și sete de cunoaștere – oameni cu care interacționez în continuare și simt că mă ajută să continui să evoluez, ceea ce are un efect de undă.

Tu cât ai investit în ultimii ani în cursuri care să te ajute să te dezvolți?

RESURSE:

Dacă vrei să lucrăm împreună, programează o sesiune aici.

Join 0+ Insider

Newsletterul 0+ Insider este cel mai bun loc unde să ne urmărești. Vei avea acces la insight-uri utile într-un proces de schimbare, informații de culise legate de ce punem la cale (inclusiv workshopuri pe care le anunțăm doar pe mail), recomandări de cărți și altele.

Ce NU vei primi? Informații superficiale, pline de cuvinte stufoase, concepte obosite și deja super-reciclate, “tips & tricks” sau “growth hacks”. Îți vom scrie doar când avem ceva valoros de împărtășit.

S-ar putea să te intereseze și:
Meniu
Powered By MemberPress WooCommerce Plus Integration