E o perioadă în care stăm în casă mai mult decât ne-ar plăcea. Am vorbit în acest episod despre cum arată o zi din viața mea în această perioadă. Poate găsești o idee utilă pe care o poți fura de aici. 🙂
Ascultă episodul și pe:
***
Salut. Sunt Andrei Roșca, change strategist.
Ceea ce urmează este transcrierea acestui episod din podcastul meu, ZeroPlus (0+).
Dacă îți place, te poți abona (gratuit!) AICI și vei primi pe mail mai multe resurse utile într-un proces de auto-cunoaștere și schimbare. Află mai multe!
***
A tot circulat zilele astea pe Instagram, pe Facebook un citat care mi s-a părut amuzant. Era ceva de genul: ”Aaa, deci acum toată lumea vrea să știe cum își petrec timpul liber persoanele introvertite. Ce fac ca să se distreze”. Râdem, glumim dar cred că pentru mare parte dintre noi perioada asta este mai cu atât mai grea și fiindcă suntem închiși în casă și interacționăm mai puțin cu oameni, mai puțin decât eram obișnuiți; și îmi imaginez că pentru oamenii extrovertiți este cu atât mai greu. Pentru cei care își luau mai degrabă energie din interacțiunea cu alți oameni.
Și m-am gândit să-ți spun un pic, astăzi, cam cum arată o din viața mea. Nu fiindcă ar fi perfectă sau fiindcă ți-aș recomanda să faci la fel, ci fiindcă mă gândesc că poate găsești ceva ce tu nu faci și te-ar ajuta în perioada asta. Este o perioadă din viața mea de acum, din izolare. Nu e foarte diferită față de o perioadă obișnuită dar da, sunt niște lucruri modificate. Poate ceva de aici te inspiră în perioada asta expirată.
Așadar, mă trezesc pe la 7 și jumătate, cel târziu 8. Undeva între 7:30 și 8, fără alarmă. Nu văd de ce cineva și-ar mai pune alarmă în perioada asta, dacă nu cumva ai o întâlnire fix la 8 jumate. Deci mă trezesc fără alarmă fiindcă vreau să profit să fiu odihnit.
Primul lucru pe care îl fac sunt 10 minute de meditație. Este un episod din podcast care se numește ”Cum poți începe să meditezi” și îl găsești pe SoundCloud sau pe andreirosca.ro dacă nu îl știi. Mi se pare un moment bun pentru oricine să înceapă o practică de meditație, ajută la relaxare, ajută să-ți setezi intenția pentru ziua pe care tocmai o începi; iar eu fac cea mai simplă metodă de meditație dimineața în aceste 10 minute: focus pe respirație. Mă concentrez pe respirație, pe inspir-expir, cu ochii închiși iar asta mă relaxează foarte mult și contribuie la o setare a intenției pentru ziua respectivă.
Apoi, umătorul lucru pe care îl fac, îmi sincronizez inelul Oura cu care îmi track-uiesc somnul. Îl sincronizez cu telefonul pentru că îl țin pe Airplane mode în timpul nopții. Așa că îl pornesc, îl sincronizez și mă uit un pic pe cum am dormit azi-noapte. Nu mult dar sunt un pic obsedat de grafice și îmi place să văd frecvența respirației, temperatura în perioada asta și în special cât timp am stat în deep sleep și REM sleep ca să mă asigur că sunt bine odihnit. Mi se pare critic în perioada asta. Dacă poți să faci un singur lucru atunci fă-l pe ăsta. Asigură-te că te odihnești. Fă tot ce poți ca să te odihnești.
Apoi fac un duș. Iar înainte să intru în duș dau drumul la expressor să mi se facă o cafea. E foarte mișto să ies din duș și să miroasă toată casa a cafea. Nu sunt fan atât de mare al cafelei. Adică beau o singură cafea pe zi în perioada asta și înainte să înceapă perioada de autoizolare beam chiar mai puțin, o cafea la două zile. Dar îmi place. Îmi place gustul și cred că este și o asociere, o ancoră construită acolo, mi se pare că mă ajută un pic la concentrare, la focus, deși cred că e discutabilă treaba asta. Nu știu cât de mult e real și cât e indus, defapt. Dar în perioada asta mă face să mă simt mai bine, mai pozitiv, mai productiv dacă funcționează. E doar o cafea, deci nu creează agitație, mi se pare super ok.
Iar după aceea dau drumul la muzică, în cele mai multe dimineți. Și pun melodii, playlist-uri pe care în general nu le ascultam neapărat atât de mult, cum e melodia de la începutul acestui podcast pe care am tot ascultat-o zilele astea. Nu sunt fix genul meu dar în perioada asta cred că tocmai devin genul meu. Mi se pare că mă pune într-un mood, într-o dispoziție mai pozitivă, mai optimistă, mai productivă, mai fericită. Și dacă funcționează atunci o să o fac.
Dușul, cafeaua, muzica de dimineață, meditația sunt niște obiceiuri care mă ajută la setarea intenției pentru ziua care urmează și reprezintă un efort proactiv pe care îl fac de a-mi gestiona starea emoțională.
N-am fost foarte panicat în perioada asta spre deosebire de mulți oameni din jurul meu. Am avut un șoc de vreo 2-3 zile inițial, acum vreo 2 săptămâni. N-aș zice că am simțit prea multă panică. Îngrijorare am mai simțit, am fost în mod cert precaut tot timpul și cred că este nevoie să fim precauți, dar nu panicat. Și cu toate astea simt nevoia să fac niște eforturi proactive ca să mă asigur că nu ajung acolo. Fiindcă știu din experiențele mele anterioare că situațiile de stres – și suntem într-o situație de stres – uneori pot să se strecoare în spatele tău, să te trezești că te-a luat pe sus starea de panică. Ieri erai bine iar acum ești anxios și panicat.
Așa că prefer să fac lucrurile astea ca o igienă. Așa cum ne spălăm pe dinți, hai să ne asigurăm că facem asta zilnic și o să fie bine. Nu fix asta dar lucruri proactive pentru a ne gestiona starea emoțională.
După ce fac partea asta lucrez o oră – două. În general task-uri și lucruri administrative: mail-uri, mă mai uit pe ce comenzi s-au mai făcut pe zeroplus.ro, mai fac un call sau las un mesaj audio pe whatsapp lui Andrei, de exemplu, care mă ajută pe parte de podcast și Newslettere sau vorbesc cu colega mea, Iasmine care mă ajută cu LinkedIn, cu noul canal de Youtube. (Șoptește) Abonează-te!; cu facturi, contracte și toate astea. Deci am cam 1-2 ore în care fac asta.
Apoi abia pe la ora 11 îmi fac de mâncare prima dată. ”Fac de mâncare” este o exagerare cruntă (râde). Maximum arunc două ouă în tigaie sau pun ceva semi-preparat la cuptorul electric, deci asta înseamnă la mine că fac de mâncare. Că nu mă pricep deloc la chestia asta. Dar cred că pentru unii oameni este o perioadă foarte bună de a învăța. Să învețe să gătească. Nu și pentru mine.
Ideea este că fac asta abia la 11 pentru că țin intermittent fasting, post. Nu postul ăla religios, nu din motive religioase ci din motive de beneficii pentru sănătate, pentru fitness, pentru puterea de concentrare și tot așa. Ce înseamnă asta? Varianta super scurtă: nu mănânc de la 19:30 ziua precedentă, până a doua zi la ora 11. Roughly. Plus-minus 20 de minute, jumate de oră. Nu mănânc între orele astea, mă ajută și să mă odihnesc mai bine pentru că am ultima masă mai devreme, nu foarte târziu în noapte.
Și motivul principal este că am de gând să ies din criza asta în cea mai bună formă fizică din ultimii ani. Mi-am propus asta. De ce? Fiindcă știu că e greu. Pentru mare parte dintre oameni este un challenge. Mânâncă pe fond de anxietate. În România și în Europa de Est folosim mâncarea pe post de anxiolitic. Cu asta ne calmăm. Iar în momentul ăsta toată lumea este afectată emoțional de ce se întâmplă – și pe bună dreptate – cu atât mai mult ne ducem spre mâncare. Și mi-am propus să nu fac asta, ba chiar mi-am propus să ies cu vreo 2 kg mai jos decât sunt și mai fit decât am intrat în perioada de autoizolare.
Iar intermittent fasting-ul, faptul că nu mănânc între orele astea, ajută. Nu este suficient, nu este singurul lucru pe care îl fac dar știu tot din experiențele anterioare că pe mine mă ajută.
Trebuie testat cum funcționează pentru fiecare. Există cărți. Cred că este una Guide to Intermittent fasting. Este cea mai mișto pe care am citit-o. Poți să o citești.
Apoi după ce ”gătesc” (râde) cam atunci intru să citesc știrile pentru prima dată. Și mi se pare super important ca în prima parte a zilei, adică până în momentul ăsta, să lucrez fără să citesc vreo știre pentru că altfel o iau pe arătură și încep să citesc tot felul de bălării. Pentru că nu mai sunt productiv, asta este problema.
Citesc știri 30 de minute maximum. Asta este o chestie pe care mi-am setat-o după ziua 3 autoizolare când mi-am dat seama că ușor-ușor alunecam pe o pantă de citit știri toată ziua și de uitat la grafice și tabele cu număr de morți șu număr de infectați. Nu mă ajută cu nimic chestia asta, ba din contră, nimic bun nu poate să-mi iasă din asta. Adică nu e ca și cum o să aflu o informație care o să schimbe totul. Nu avem atâta control în momentul de față. Avem control în ce facem noi și poate putem să influențăm câțiva oameni din jurul nostru. Atât.
Și atunci, dacă nu poate să-mi iasă nimic bun din asta dar pot să-mi iasă lucruri rele, poate să mă defocuseze de exemplu, să mă facă să mă gândesc la alte lucruri decât la ce aș vrea să fac astăzi, să fiu anxios, dacă există riscul să se întâmple lucrurile astea, este simplu: jumătate de oră pe zi și atât.
Se transformă uneori în 40 de minute dar niciodată mai mult. După ziua 3 nu s-a mai întâmplat niciodată mai mult de atât. Și astea 30-40 de minute sunt așa: www.știrioficiale.ro (ceea ce vă recomand), World Health Organisation (www.who.int). Și apoi ce timp mai rămâne, dacă mai rămâne, în unele zile nu mai rămâne: Facebook. Intru pe Facebook, nu caut știri, intru să văd ce mai e pe acolo. Și de cele mai multe ori, înafară de câteva notificări, ajung să-mi treacă prin fața ochilor câteva știri legate de situația actuală. Dacă este ceva care pare demn de urmărit atunci citesc.
Când s-au făcut alea 40 de minute, indiferent în ce punct sunt, la jumatea unui articol, nu contează, opresc, închid Facebook-ul. Iar Facebook-ul rămâne închis tot restul zilei. Și social media, de altfel. Mă deconectez complet de la partea asta. Deci nu ai idee cât de mult m-a ajutat chestia asta. Simt că în ziua în care am făcut asta mi-a scăzut anxietatea cu 80% după cele 3-4 zile.
Fă asta ca un test o singură zi. 24 de ore. Stai jumătate de oră, hai o oră, pe știri sau Facebook sau social media. Fă asta o oră când vrei tu, de la 11 la 12 de exemplu. După care, până ziua următoare la aceeași oră nu te mai conecta la zona asta de știri. Și nici la televizor. Eu nu am televizor dar dacă ai (în primul rând nu știu de ce ai televizor [râde]) dar să zicem că îl ai ca să te mai uiți la seriale sau la filme, nu știri. Doar în acel interval de timp. Garantez că o să ajute super mult și nu o să pierzi nimic major.
Apoi sport. După jumătatea asta de oră de știri care în mod cert mi-au schimbat mood-ul, așa se întâmplă de fiecare dată, mă dă un pic peste cap. Ridică un pic nivelul de grijă și de preocupare legat de situație și încep să mă gândesc la lucruri. Nu neapărat scenarii de sfârșit de lume, nu prea mă duc acolo dar încep să mă gândesc cum aș rezolva eu asta, ce ar trebui să facă statul, că face bine, nu face bine, dar în Italia ce s-a întâmplat….ok.
Ca să mă deconectez de la asta ce mă ajută foarte mult este sportul. Și folosesc Seven. Este o aplicație pe care am mai recomandat-o în câteva locuri și în câteva rânduri. Este o aplicație de telefon, sunt niște antrenamente de 7 minute, pe stilul ăsta de circuit în care bagi un minut flotări, un minut genuflexiuni, un minut plank-uri, un minut wall sitting și tot așa. Și ai 7 minute, mai sare la 7 minute jumate câteodată, de exerciții fizice. Dar ideea este că se rulează, sunt foarte diferite și nu-ți dă timp nici să respiri dar nici să te gândești la altceva. Ești acolo prezent, îți dă instrucțiuni constat cu ”fă asta”. Și este destul de solicitant. Adică febră musculară aproape zilnic. În primele săptămâni garantez.
Apoi mai fac niște exerciții pentru mușchii spatelui, cervicală, toată zona asta care altfel înțepenește în perioada asta de stat ori în canapea ori pe scaun; și fac exerciții luate din zona de kinetoterapie, cred că se mai numește gimnastică medicală. Le-am luat de pe Youtube iar unele mi-au mai rămas de când am făcut kinetoterapie pentru niște accidentări de la alergare și am niște exerciții pe acolo, explicate calumea cu poze sau filme pe Youtube – iar 5 -10 minute mai fac asta.
Și cam o dată la 2 zile mai ies în jurul blocului. Ori mă plimb ori alerg. Mai mult mă plimb decât alerg. Un sfert de oră, 20 de minute mers alert și mă ajută faptul că iau aer și mai văd cerul… Legat de asta e și faptul că atunci când ies, urc și cobor pe scări. Stau la etajul 6. Mi se pare foarte mișto senzația. După ce am mers un pic, 20 de minute, după aceea urc 6 etaje, întotdeauna se activează mușchii de la picioare și simt că am făcut mișcare. Iar chestia asta îmi pune corpul în altă stare iar asta este foarte mișto.
Bineînțeles, nu mă apropii de oameni, stau cât mai la distanță de ei. Adică 3 metri față de orice om pe stradă. Mai trec și pe trotuarul celălalt dacă e nevoie. Îmi iau toate măsurile de precauție și din nou, nu fac asta zilnic. Mai nou am o declarație cu mine în care scrie că mă plimb 20 de minute în jurul blocului și vă recomand să faceți asta, să aveți declarația.
Ce mai fac? Aerisesc de două ori pe zi. Nu făceam asta. Aerisesc cel puțin de două ori pe zi, mai stau cu geamul deschis și mă mai uit pe geam, lucruri pe care iarăși nu le făceam. Bine, stăteam și mai puțin acasă și nu prea aveam când să le fac dar simt că e o nevoie și mă ajută aerul proaspăt. Mă ajută să-mi limpezesc mintea pe parcursul zilei.
Ascult Audible, audiobook-uri, măcar o oră pe zi, cam o oră și jumătate de obicei. Acum ascult o carte care se numește Striking Distance: Bruce Lee and the Dawn of Martial Arts in America. Este despre Bruce Lee și arte marțiale. Înainte de asta am ascultat The Prestige de Christopher Priest. A fost și un film, o adaptare. Nu vă recomand The Prestige în perioada asta pentru că se termină dubios. Am stat 2 zile și m-am gândit la cum s-a terminat sau la cum nu s-a terminat, spoiler (râde).
Ideea e că recomand, iar asta fac și eu, povești în perioada asta. Adică beletristică, literatură, nu dezvoltare personală sau psihologie. Oricât de mult ai fi citit, mi se pare că ocupă niște lățime de bandă din voință, puterea de concentrare, capacitatea de a fi productiv. Este ocupată în momentul în care și procesezi ceea ce gândești. Aleg doar lucruri pe care să le citesc sau să le ascult pentru entertainment și niște povești în care să mă pot pierde, să-mi pot imagina, iar asta și recomand.
Mai procesez cărți din urmă. Și când spun procesez, am un podcast care se numește ”Cum învăț eu din cărți” în care am povestit mai pe larg, well, cum învăț din cărți (râde). Am un sistem al cărui ultim pas este să mai trec o dată prin bookmark-urile pe care mi le-am setat sau lucrurile pe care le-am subliniat într-o carte și îmi iau notițe, mă gândesc un pic la ele iar procesul ăsta durează cam o oră-două la o carte, în medie. Și o fac după fiecare carte, de data asta după cărți non-fiction: psihologie, dezvoltare personală, mai tehnice legate de coaching sau business. La cărțile de literatură nu fac asta, în mod evident. Și mai am din urmă. S-au adunat în ultima vreme, în ultimele luni. Mai am 4-5 cărți prin care nu am apucat să trec ca să le ”închid”. Și mai fac asta aproape în fiecare zi. Dar depinde de cât de mult chef am.
Acum mai pregătesc niște programe pe partea de business: niște programe pentru zeroplus, niște webinarii. Mai lucrez și la astea din când în când în ultimele zile. Iar când nu ascult Audible, pentru partea de relaxare învăț trucuri de iluzionism și de mentalism. Online, în general. Sunt cursuri plătite, mai am niște cărți cumpărate și tot studiez pe acolo. Mi se pare fascinantă lumea asta. În primul rând să învăț cum se fac și cum funcționează mintea oamenilor pe partea de iluzionism și după aia să-mi și iasă. Este o pasiune.
Ieri, de exemplu, am făcut un pachet de cărți de joc să se miște, fiind la 3 metri distanță de el. Very fun (râde). Mi se pare că am avansat foarte mult cu asta în ultimele luni și dacă vrea cineva un show privat cred că aș putea să-mi dezvolt un al doilea job. Clovn practic, cam asta e (râde). Lăsând gluma la o parte, este o chestie mișto și care mă relaxează foarte mult și este strict un hobby.
În alte zile, când nu am chef de asta, pictez. Mai pictez o dată la 3 zile sau mai desenez. Sunt iarăși alte hobby-uri pe care le făceam și până acum dar acum am un pic mai mult timp și mă duc mai des către ele.
Și întotdeauna mai meditez cel puțin 30 de minute undeva după prânz. După ce mănânc, după știri, după sport, de obicei mai meditez. Și acolo fac în general meditații care sunt cumva între meditații și sesiuni ghidate de relaxare, autohipnoză. Am uitat cum se numesc dar îmi repet niște cuvinte, mantre în gând și vizualizez. Au un nume dar îmi scapă. Fac asta cam 30 de minute. Am niște meditații ghidate de 30 de minute pe care le fac zilnic.
Ce mai fac? Și coaching. Lucrez în perioada asta, fac sesiuni 1 la 1. Evident le-am mutat pe toate pe Zoom sau pe Skype. Am 2-3 astfel de ședințe pe zi în continuare. Zilele astea subiectele sunt de genul ”cum îmi restructurez business-ul ținând cont de situația actuală?” sau ”tehnici de gestionare a emoțiilor” – am nevoie de niște ajutor să trec peste perioada asta și poate că e un moment bun să și învăț cum să gestionez anxietatea, frica. Și chestii de genul ”cred că rămân fără loc de muncă, am nevoie de un plan”. Sau ieri, de exemplu, a venit un client și mi-a zis ”odată ce se termină criza asta vor fi multe oportunități în piață și vreau să mă ajuți să le explorăm împreună, să pot să profit de ele odată ce se termină tot”.
Am vrut să dau câteva exemple de subiecte pe care lucrez acum fiindcă mă întreba cineva zilele trecute ”mai are chef lumea?”. E adevărat, cheful a mai scăzut și cred că tuturor ne-a scăzut cheful să facem lucruri care sunt și un pic grele cum ar fi să lucrăm cu noi. Că avem destule pe cap. Dar în același timp sunt oameni care conștientizează că nu pot să stea în survival mode și vor să facă ceva. S-au schimbat un pic obiectivele cu mulți din clienții cu care lucrez.
Deci mai fac astea 2-3 ședințe, asta înseamnă cel puțin 3-4 ore pe zi. Și ce mai fac?… Cam asta. Termin munca pe la 17:30-18. Cam așa aș fi făcut și în perioadele mai normale. Cam tot atunci terminam munca și am încercat pe cât posibil să păstrez rutinele astea pe care le am, să nu dau totul peste cap cum facem când plecăm în vacanțe sau în concediu și după aia ne întoarcem și suntem buimăciți complet.
Am păstrat cât de cât orele de începere, de sfârșit, ora de pauză de pe la prânz, orele meselor. Să mă simt cât de cât ancorat în continuare într-o rutină. Poate să sune ciudat acum orientarea sau focusul ăsta pe rutină, pe disciplină. Dar asta ne poate ancora. Problema reală pe care o avem acum este lipsa de certitudine și de predictibilitate. Nu știm ce o să se întâmple și asta ne dă o formă de control, faptul că până una-alta, la 11 astăzi știu ce o să se întâmple. O să mănânc. La ora 18 știu ce o să se întâmple, închid laptop-ul ăsta și nu îl mai deschid.
(Sirene de ambulanță pe fundal) Wow, se aud toată ziua ambulanțe. Sau am început să le aud toată ziua. Cred că se auzeau și înainte. Mi se pare că suntem mai focusați pe ele. Eu cel puțin pare că le aud mai frecvent.
Și ziceam că termin pe la ora 18, închid clar ziua de muncă în momentul ăla cu journaling. Întotdeauna, în fiecare zi – journaling. Scriu 10-15 minute. Și mă relaxează foarte mult chestia asta. Mă deconectează și creierul meu a înțeles că dacă ne așezăm și începem să scriem, după asta nu mai urmează muncă astăzi. După asta ne relaxăm.
Și în momentul ăla mai fac lucrurile de mai devreme prin care mă relaxez, încerc să evit, de cele mai multe ori elimin complet ecranele albastre. Laptop sigur nu, de cele mai multe ori nici pe telefon nu mai stau. Bine, când spun ”nu mai stau” înseamnă că nu mai stau cu ochii în el. Mai pun de pe telefon un Youtube și doar îl ascult. Îl pun cu fața jos undeva și ascult, poate o chestie de entertainment, cum ar fi băieții cu stand-up-ul de la Ceva Mărunt sau las niște documentare să meargă pe fundal și în timpul ăsta poate mai desenez ceva sau fac o carte de joc să se înfigă într-o bucată de plută sau într-o banană (râde).
Estimez că voi avea nevoie de cel puțin 15-20 de ore de exersat ca să-mi iasă bine acest skill de a înfige cărți de joc în banane. Skill pe care cel mai probabil nu-l voi folosi niciodată. Și asta este și ideea. Să fac lucruri și pentru proces, nu doar pentru rezultat. Adică fiindcă îmi place procesul de a face ce fac, indiferent dacă iese vreodată ceva din asta sau nu. Dacă rezultă ceva din asta. Și abia atunci știu că mă relaxez, că nu mă forțez. Când fac lucruri de dragul de a le face, pentru proces. Chiar dacă oricine din afară s-ar uita sau chiar eu în zilele în care sunt mai dur cu mine, m-aș uita și aș zice ”come on, lasă prostiile.”
Nu lăsa prostiile, nu în perioda asta cel puțin. Hai să nu uităm că viața este și asta sau în mare parte asta. Nu este munca și partea profesională oricât de mult ne-ar plăcea unora dintre noi ceea ce facem. Viața e compusă și din momentele astea în care vreau să fac ceva, de ce? De aia! Și în special după ora 6 (râde) îmi permit să mă duc mai mult în zonele astea. Este, dacă vrei, o modalitate de a echilibra modul în care sunt eu în viața profesională: driven, orientat pe rezultate, focalizat și intens. Am nevoie să echilibrez asta cumva.
Tot seara dau telefoane, fac call-uri cu prietenii, familia și termin ziua în mare parte din cazuri, foarte rar adorm fără să fac asta, cu exerciții de recunoștință. Am un podcast și despre asta, despre gratefulness și cum ajută, cum îți schimbă starea emoțională, cum te relaxează și cât de importantă e chestia asta să găsești lucruri mici pentru care să-ți spui în mintea ta sau să-ți scrii pe niște post-it-uri că ești recunoscător. Contează.
Cum mă simt? Mi-am mai notat aici câteva idei prin care să trec și mă gândeam că aș vrea să vorbesc un pic și despre cum mă simt în perioada asta deși scriu zilnic în jurnal despre asta.
Nu m-am plictisit și asta mi se pare important. Și azi am zis multe lucruri pe care le fac. Nu apuc să mă plictisesc, sincer. Mă bucur și că partea profesională, prin ceea ce fac eu, nu este afectată de perioada prin care trecem. Sau cel puțin nu încă. Și nu mă plictisesc, mă simt în formă din punct de vedere fizic sunt cam la 80% productivitate față de cum sunt de obicei și accept asta. Mi se pare suficient 80%.
Fac tot posibilul să fiu tolerant cu mine. Îmi spun că este important să mă mișc, că e important că mă mișc – că nu am rămas în survival mode. Mă simt uneori singur, îmi lipsește interacțiunea în carne și oase cu oamenii. Mi-o luam destul de mult în special din ședințele de coaching față în față și din restul oamenilor cu care interacționam pe parcursul zilei. Dar știu că voi aprecia și mai mult interacțiunea asta când trece toată nebunia de acum. Știu că e normal să am zile în care mă mai simt singur, e normal să mă mai îngrijorez din când în când și mi se pare important să spun lucrurile astea fiindcă văd că mulți oameni încearcă să se păcălească că sunt ok.
Nu suntem ok 100%. Suntem afectați de asta. Ar fi ciudat să nu fim afectați. Dar în același timp, hai să nu luăm doar părțile proaste, să ne uităm și la alea bune. Hai să vedem și ce merge din ceea ce facem, din rutinele noastre, din ce ne aduce bucurie în ciuda faptului că stăm mai mult în casă sau mai izolați sau mai îngrijorați decât în alte dăți.
Fiindcă eu cred că va trece. Defapt sunt convins că va trece și ne vom uita înapoi și vom putea zice ”dacă am trecut prin aia și sunt ok, înseamnă că pot să fac orice.” Și asta mi se pare important. Mi se pare important pe de-o parte să nu ne oprim din trăit doar fiindcă avem un context care…. ce ne face? Ne restricționează, ne ia din niște libertăți ca să fie bine după aceea. Cumva este justificată toată perioada asta.
Dar pe de altă parte este și de a da un sens perioadei fucked up prin care trecem. Perioada asta nu are niciun sens. Nu are niciun sens, ok? Nu pare că ne ajută cu nimic, nu ne-am dorit-o, avem semnificativ mai puțin control decât ne-am dori.
În același timp, în momentul în care ne folosim de perioada asta pentru a face ceva cu ea: că sunt niște cursuri, programe online, mai multe exerciții fizice, ne construim niște obiceiuri bune, sănătoase, că este mai multă interacțiune chiar și de la distanță (skype sau zoom), poate că vorbim mai mult cu niște oameni cu care ne-ar fi plăcut să petrecem mai mult timp dar nu găseam acel timp, că citim, că învățăm să ne calmăm și să ne relaxăm, că lucrăm cu un terapeut sau cu un coach de la distanță pe niște lucruri care contează pentru noi sau poate strict ca să ne facă perioada asta mai ușoară, că ne facem planuri poate de unii singuri, nu neapărat cu cineva, legat de ce o să facem în viitor când se termină toată chestia asta – indiferent care dintre astea sau alte lucruri pe care alegem să le facem – astea dau un sens. Astea vor face ca odată ce se termină perioada asta fucked up, să ne uităm înapoi și să spunem ”da, a fost nasol dar nu a fost chiar degeaba. Adică măcar mi-a ieșit asta. Am trecut prin perioada aia nasoală dar uite că am ieșit cu ceva pe partea cealaltă.”
Și asta îmi doresc de la mine, asta îți doresc și ție.
***
Dacă ți-a plăcut acest episod, nu uita că poți să te abonezi la newsletterul 0+ (ZeroPlus) Insider și vei primi un ebook gratuit cu mai multe resurse utile într-un proces de auto-cunoaștere și schimbare.
Sau poți asculta mai multe episoade din podcastul 0+ ZeroPlus, pe oricare dintre platformele cunoscute de podcasturi:
