Am vorbit despre cei 3 pași (simpli, dar pe care mai nimeni nu îi face) de care ai nevoie pentru a îți “găsi” pasiunea. Și, bonus, am lăsat mai jos și două link-uri cu vreo 400 de posibile pasiuni, să aveți de unde începe. După ce ascultați podcast-ul!
Ascultă episodul și pe:
***
Salut. Sunt Andrei Roșca, change strategist.
Ceea ce urmează este transcrierea acestui episod din podcastul meu, ZeroPlus (0+).
Dacă îți place, te poți abona (gratuit!) AICI și vei primi pe mail mai multe resurse utile într-un proces de auto-cunoaștere și schimbare. Află mai multe!
***
Cum îmi găsesc pasiunea? Evident, nu o vom găsi împreună acum, dar cred că va ajuta pe mulți să facă primii pași către pasiunea lor.
În primul rând nu o descoperi, nu o găsești, ci o creezi, o construiești. Pare o diferență mică de nuanță, însă nu e. Ține de ceea ce faci după intenție.
În prima variantă, când te aștepți să o găsești, aștepți să o găsești. E ca și cum te vei lovi de ea într-o zi pe stradă, ca și cum te va găsi ea pe tine. Pentru o mare parte dintre noi cred că este foarte important să înțelegem că asta cel mai probabil nu o să se întâmple niciodată. Nu o să ne lovim de pasiunea noastră în timp ce mergem calmi și fără intenție prin viața noastră liniștită și, într-o zi, apare chestia aia pe care am fi putut să o căutăm toată viața, dar nu am căutat-o fiindcă am avut încredere că o să ne găsească ea pe noi. Se mai întâmplă, dar pentru mare parte dintre noi este mult mai sănătos să presupunem că nu se va întâmpla asta.
Deci îți construiești o pasiune, o generezi. Primul lucru de care ai nevoie, primul pas este exact această atitudine activă, nu pasivă. Mă gândeam că ăsta este unul din motivele pentru care am lucrat în România cu atâția oameni pe tema găsirii pasiunii sau a sensului profesional și cu atât de puțini oameni din afara țării.
Cred că în Europa de Est, nu doar în România, avem o problemă cu pasivitatea – rezolvabilă, zic eu. Ne așteptăm la lucruri și așteptăm să se întâmple. Cred că ne va folosi tuturor să nu mai așteptăm. Avem nevoie să facem niște pași, să acționăm.
Al doilea pas este să facem o listă cu toate interesele noastre. Fără niciun alt filtru aplicat peste Ai zice că e un task ușor când îl auzi prima dată, însă dintre cei care trec de primul pas, adică au o atitudine proactivă, mare parte se blochează aici.
Hai să facem un test. Ia-ți acum o pauză și pune pe listă primele cinci interese, cinci lucruri de care ești tu interesat, primele care îți vine în minte.
Ai măcar cinci? Așa-i că în timp ce făceai lista asta ți-a venit în minte măcar un interes care ai decis că nu e un interes bun sau nimeni în afară de tine nu ar considera asta un interes? Sau că nu ai putea face niciodată bani din asta? Sau că, deși este un interes, tu nu ai fi niciodată bun sau bună la asta? Dacă nu ai făcut asta, felicitări! Dacă ai făcut-o, felicitări din nou! Tocmai ai devenit conștient sau conștientă de ceea ce înseamnă un filtru.
Am zis să te gândești la o listă cu un singur filtru, să fie toate interese ale tale, iar tu ai început să iei cuvintele sau expresiile care treceau de acest filtru și ai mai încercat să le treci printr-unul.
Este actoria un interes? Da! Este actoria ceva la care sunt bun? Nu! Atunci nu-l pot trece pe listă că nu sunt bun la asta.
Este crearea de bijuterii un interes? Da, pentru mine este un interes! Sunt bună la asta? Ăsta e filtrul doi. Da, sunt destul de bună la asta. Dar oare pot face bani din asta? Filtrul trei. Nu. Ok, deci nici pe ăsta nu pot să-l trec pe listă că nu pot face bani din el.
Înțelegi? Ai luat fiecare interes perfect valabil și i-ai pus un filtru. Dacă l-a trecut și pe ăla, i-ai mai pus unul și tot așa. You had one job! O listă de cuvinte cu lucruri sau domenii care te interesează. Atât, un filtru.
Acum fă lista adevărată. Măcar 20 de exemple.
Orice sport poate fi un interes. Orice tip de cântat, de muzică. Animalele pot fi un interes sau un singur tip de animal. A lucra cu oamenii poate fi un interes. A lucra cu mâinile, a face ceva cu mâinile. A-ți folosi corpul pentru a dansa. A merge la sală poate fi un interes. A citi. A scrie. Să meditezi. Hainele pot fi un interes. Bijuteriile. Televiziunea. Natura, plimbările la munte pot fi un interes. Dezvoltarea personală, a-i ajuta pe alții, a te ajuta pe tine. Gătitul, vopsitul de garduri, plantele, iarba din pădure, cafeaua, șosetele colorate, și tot așa.
E important să înțelegi că nu există un alt filtru decât ceva de care ești interesat sau interesată. Restul întrebărilor despre cum o să facem bani din asta, despre cât de bun sunt eu sau cât de bun aș putea să fiu, sunt pentru viitor.
Ăsta a fost pasul doi. Lista cu interesele. Cât mai lungă.
Pasul trei este cultivarea intereselor. Adică alegem două-trei interese și începem să le cultivăm, să le creștem, să investim în ele.
Asta presupune că începem să investim timp și energie în ceva chiar dacă nu suntem 100% siguri că o să ne placă sau că va deveni pasiunea vieții noastre. Înseamnă a ieși din zona de confort. Înseamnă “hai să mă înscriu la cursul ăla, că cine știe…”. Sau “hai să ies în oraș în seara asta chiar dacă ar fi mai comod să nu o fac.” “Hai să stau acasă în seara asta și să desenez sau pictez, chiar dacă în mod normal aș ieși la bere, chiar dacă aș putea descoperi că încă nu mă pricep la desen prea bine.”
Sunt niște riscuri atașate. Avem nevoie să ne asumăm o ieșire din zona de confort, ieșire care inițial pare că nu merităl. “Sunt interesat de lucrul ăla, dar nu e chiar pasiunea vieții mele încă. Dacă ar fi pasiunea vieții mele, mi-ar veni ușor să fac toate sacrificile astea. Dar fiindcă e doar o chestie care mă interesează, parcă schimbul ăsta nu merită făcut, parcă nu merită să ies din zona de confort și să investesc timp și energie doar în ideea că ar putea să devină o pasiune.”
Doar că, evident, merită. Așa că rețeta este următoarea: alegem interese și stăm cu ele suficient de mult încât să le dăm șansa să se transforme în pasiune.
Ceea ce generează în mod natural întrebarea: Ce înseamnă suficient de mult? Păi înseamnă grit. Există o carte de Angela Duckworth, se cheamă Grit și vă recomand să o citiți. Este despre perseverență. Este despre cum să continui să faci lucruri atunci când devine greu, când nu prea îți vine să faci lucrurile alea. E super demonstrat științific că oamenii care au succes, orice înseamnă succesul ăla, au printre trăsături acest grit, această capacitate de a fi rezilient.
De ce e grit-ul important? Pentru că atunci când lucrezi cu un interes, când investești într-un interes în speranța că va deveni pasiune, la un moment dat devine greu – și ăsta este un insight pe care eu l-am găsit foarte greu și mi se pare că puțină lume îl știe. Devine greu chiar înainte ca un interes să devină pasiune.
Majoritatea renunță fiindcă își spun că “ar fi trebuit să fie ușor dacă chiar este o chestie care mă pasionează.” Nu, n-ar fi trebuit să fie ușor. Ar fi trebuit să fie greu. Faptul că devine greu poate să fie exact semnul că te apropii de convertirea a ceea ce era un simplu interes în pasiunea vieții tale. Înainte să devină o pasiune și să o simți ca fiind pasiune este greu.
Când dau de greu, majoritatea oamenilor renunță. Când treci de greul ăla, dacă alegi să stai acolo, ai două șanse. Să dai de o pasiune, să-ți dai seama că “da, chiar am devenit pasionat de chestia asta, ce bine că nu am renunțat și că atunci când a devenit puțin mai complicat și a trebuit să mă împing, a făcut ca totul să merite.”
Sau să zicem că nu se transformă în pasiune. Tot ai un beneficiu major: ți-a crescut acest grit, această capacitate de a nu renunța atunci când îți este greu.
Angela Duckworth vorbește în Grit despre faptul că de câte ori îți propui să faci ceva și devine mai greu decât te așteptai sunt două variante: ori alegi să stai acolo și să o faci – în ciuda faptului că îți este greu – și, în acest caz, devii mai perseverent, calitatea asta îți crește. Ori renunți și devine din ce în ce mai greu să te ții de lucrurile grele.
Cum știu că interesul a devenit pasiune, cum recunosc asta? E o întrebare pe care o primesc des în coaching. Pot să vă spun cum știu eu și cum majoritatea oamenilor cu care am discutat despre asta spun că nu există niciun dubiu: Atunci când ai devenit pasionat de ceva știi că ești pasionat de ceva. Dacă încă te întrebi “oare este sau nu o pasiune pentru mine?”, probabil că încă este la nivelul de interes.
Pentru mine coaching-ul este o pasiune. Psihologia, a lucra cu oameni, să îi ajut să crească. Este o chestie subiectivă (“mi se pare că îmi place asta, sunt pasionat de asta”). Ca să transform acest sentiment în ceva măsurabil folosesc niște scale, un tool.
Acest tool funcționează astfel: hai să ne imaginăm o scală de la 1 la 9, unde 1 înseamnă, emoțional, “mă simt foarte prost, cât de prost m-am simțit vreodată, cel mai prost”, și 9 este “nu m-am simțit mai bine și mai fericit niciodată în viața asta.” Pe această scală de la 1 la 9, te întrebi cum te simți acum. Dacă ar fi să-ți dai tu un scor pe această scală emoțională, de la 1 la 9, 5 este mijlocul, e average.
Îmi dau acest scor – uneori este 6, alteori este 8, și îl scriu pe o foaie sau pe un post-it și apoi fac o activitate. De exemplu, fac lucrul ăsta înaintea începerii unei ședințe de coaching. Apoi mă duc, am o ședință de coaching cu un client, peste o oră sau o oră și jumătate se termină, mă întorc la post-it și mă întreb din nou cum mă simt. “Acum, pe o scară de la 1 la 9, fără să țin cont de argumente raționale de genul m-a felicitat clientul pentru nu știu ce, deci ar fi trebuit să fi crescut…” Nu, nu, nu ar fi trebuit nimic. E irelevant tot ce s-a întâmplat din punct de vedere rațional. Cum te simți acum, pe o scală de la 1 la 9?
Dacă a crescut cu două puncte percepția ta subiectivă despre cum te simți, cum ești emoțional, atunci poți să concluzionezi că activitatea, modul în care ți-ai petrecut ultima oră, te-a umplut. Ți-a dat mai mult decât ți-a luat. Ți-a crescut starea de bine, starea emoțională.
Scala asta poate fi folosită în orice. Poate să fie folosită în cum mă simt fizic, în cât de multă încredere am în mine și în capacitățile mele, poate să fie cât de pregătit mă simt din punct de vedere profesional sau sportiv.
Puteți să faceți aceste evaluări subiective pe scală înainte și după orice eveniment din viața voastră. Puteți să faceți înainte și după ce lucrați la calculator o oră, după ce trimiteți mail-uri, faceți un anumit task la muncă, stați într-o întâlnire, petreceți o oră cu persoana iubită sau alergați o oră.
În felul ăsta veți înțelege care dintre activitățile din viața voastră vă aduc stare de bine și care vă iau din energie sau orice altceva.
Cum îți cultivi o pasiune?
1. Înțelegi că e 100% la tine și ai nevoie să acționezi.
2. Faci o listă de interese, nu pui niciun alt filtru acolo.
3. Începi să cultivi două-trei interese pentru măcar trei-patru luni fiecare.
La sfârșitul acestui proces ori ți-ai găsit pasiunea, ori alegi alte două interese și faci același lucru. Te oprești din proces ori când ți-ai găsit pasiunea, ori dacă te hotărăști că nu mai merită căutată.
Hint: merită căutată!
***
Dacă ți-a plăcut acest episod, nu uita că poți să te abonezi la newsletterul 0+ (ZeroPlus) Insider și vei primi un ebook gratuit cu mai multe resurse utile într-un proces de auto-cunoaștere și schimbare.
Sau poți asculta mai multe episoade din podcastul 0+ ZeroPlus, pe oricare dintre platformele cunoscute de podcasturi:
