fbpx

Curajul este o decizie

Curajul este o virtute pe care o admirăm, ne ajută să depășim obstacolele și să ne schimbăm și, cu toate astea, de multe ori alegem siguranța.

Poate curajul să coexiste cu frica? Putem să ni-l antrenăm la fel ca pe oricare alt mușchi? Putem decide să fim curajoși? Despre asta este episodul de azi.

Dacă ești interesat de programul de Listening, completează acest formular: https://change.ro/listening/

Ascultă episodul și pe:

    

***

Salut. Sunt Andrei Roșca, change strategist.

Ceea ce urmează este transcrierea acestui episod din podcastul meu, ZeroPlus (0+).

Dacă îți place, te poți abona (gratuit!) AICI și vei primi pe mail mai multe resurse utile într-un proces de auto-cunoaștere și schimbare. Află mai multe!

***

Și cel mai laș om din lume poate să aleagă în orice secundă a vieții lui să devină curajos! Chiar dacă toată viața a ales variantele mai safe, mai confortabile, mai puțin riscante, chiar dacă se consideră laș, orice om poate să aleagă, oricând, că de azi intră în tabăra cealaltă, a oamenilor curajoși. 

Mi-ar plăcea să conștientizăm chestia asta mai frecvent. Ce văd este că de multe ori oamenii se autocategorisesc, se autoinclud în această grupă a oamenilor lași și cu eticheta asta pusă pe frunte defilează prin viață. E ca și cum, fiindcă am luat o serie de decizii în care nu am fost curajos sau curajoasă, asta m-a făcut în ochii mei să fiu laș și acum sunt laș și nu mai pot schimba asta. 

Doar că, dacă ne raportăm la ce înseamnă curajul, putem încerca multe definiții însă ce știm sigur este că curajul nu este absența fricii. Asta știm sigur. E un citat care mi-a rămas în minte, o întrebare, nu mai știu de unde. Întreba cineva dacă curajul poate să coexiste cu frica. „Poate să-ți fie frică și să fii curajos în același timp?” Și răspunsul e: „Doar dacă ți-e frică poți să fii curajos. Dacă nu ți-e frică, nu poți să fii curajos!” 

Problema curajului nu se pune în absența fricii. Dacă nici măcar nu îți trece prin minte că există vreun risc sau vreun pericol, atunci, ceea ce urmează să faci nu necesită curaj. E doar un pas în zona ta de confort, și-atât. 

Ceea ce pe mine mă duce cu gândul la faptul că curajul este un mușchi exersat. Avem nevoie să găsim momente în care ne este teamă și cu toate astea facem pasul. Și cu cât sunt mai multe momente în care ne este teamă și facem pasul, cu atât căpătăm o, hai să-i spunem încredere în faptul că vom putea face și pasul următor. 

Și asta nu înseamnă că la pasul următor o să ne fie mai puțin frică ci doar faptul că vom fi mai obișnuiți cu teama aia și că nu ne va paraliza și că vom putea face pașii următori în ciuda fricii. 

Cred că fiecare om poate să aleagă, cum spuneam, ca de astăzi să fie curajos. Și asta este eliberator fiindcă ne face să conștientizăm că curajul ăsta nu este un atribut pe care îl moștenim de undeva și atât, e un dat. E mai degrabă o decizie. 

E o decizie așa cum credința e o decizie. Nu am nevoie de date care să îmi spună că există ceva acolo astfel încât eu să cred în acel ceva, indiferent despre ce vorbim: Universul, o Putere Mai Mare, un Dumnezeu, zi-i cum vrei. Nu am nevoie de date pentru asta. Dacă aș avea date, nu s-ar mai pune problema credinței. Cred în ciuda faptului că nu am certitudini. 

E o decizie să cred în ceva. În orice. E o decizie pentru că în momentul în care decid să cred, am mai multe beneficii din asta decât dacă aș decide să nu cred. 

Nimeni nu poate să-mi spună cu certitudine că e mai bine una sau cealaltă, că există sau nu există obiectul credinței mele. Și cu toate astea unii aleg să creadă și alții aleg să nu, în funcție de cum e mai bine pentru ei sau în funcție de cum cred că e mai bine pentru ei. 

Și în același mod cred că funcționează curajul. E o decizie de moment. Decid astăzi să fiu curajos! Să împing în frica asta!

E un pic contraintuitiv, mi se pare, pentru că oamenii nu fac asta în general. Oamenii au reflexul de a se apăra, de a fugi, de a se ascunde, de a se depărta de lucrurile care provoacă teamă și cu cât se depărtează mai mult, cu atât își antrenează reflexul de a fugi atunci când lucrurile devin inconfortabile. 

Și cu toate astea societatea, bună, rea, nu judecăm asta acum, pare să recompenseze destul de bine curajul. Oameni cu calități similare și niveluri de dezvoltare similare sunt diferențiați de curaj. Ai doi, trei oameni care performează la fel și au aceleași șanse să reușească ceva în viață, cel mai probabil cel care v-a reuși mai multe decât ceilalți va fi cel care e mai curajos. 

Adică ce înseamnă că e mai curajos?

Înseamnă exact că în două din șapte sau zece decizii a ales să își asume niște lucruri pe care ceilalți au preferat să nu și le asume. Niște riscuri mici, medii sau mari. 

Iar acum lumea îl aplaudă și spune: „Uite un om curajos!” Sau i se dă acces, obține acces la niște lucruri la care ceilalți nu obțin acces. Și există tendința asta de a-l eticheta ca fiind unul dintre aleși, un chosen. „Dacă aș fi fost și eu așa, poate că aș fi putut să accesez și eu niște părți mai mișto din viața asta! Dar nu-s! Eu sunt altfel, eu nu sunt atât de curajos!”

Încă!

Încă! 

Asta mi-ar plăcea să ne rămână subliniat în minte, faptul că până acum n-am fost nu înseamnă că nu putem fi, începând de astăzi. Și ăsta e un gând reconfortant pentru mine, că totul începe cu un moment în care cel mai laș om din lume poate să spună: „Bă, de azi, stop! De astăzi voi acționa altfel. Poate nu mereu dar mai des decât am făcut-o în trecut”. Și automat eticheta de pe fruntea lui se schimbă. 

 

Mi-a venit în minte ideea asta pentru că cred că oamenii au nevoie să audă că ideea asta de curaj nu este fixă. Nu face parte din fixed mindset. E genul ăla de lucru care se poate schimba oricând. Este o bucată din identitatea noastră pe care putem alege să o schimbăm oricând. 

Ar trebui să facă toată lumea asta, să fie curajoasă, să schimbe bucata asta din identitatea lor? Nu cred!

Nu cred că ar trebui nimic! Cred doar că mulți dintre oameni și mulți dintre oamenii care ascultă podcastul ăsta acum au în ei mai mult curaj decât cred că au. Cred că dacă ne uităm la noi în oglindă sau în sufletul nostru, cred că o parte semnificativă dintre noi, știm că deep inside noi suntem curajoși. Suntem genul ăla de om curajos chiar dacă poate în ultimii ani sau poate dintotdeauna ne-am comportat altfel. 

Am simțit asta când m-am apucat de alergare pe la 26, 27 de ani, cred că am mai povestit asta, și nu alergasem niciodată și mi-a fost cât de greu îi este oricui care se apucă de alergat. Și după ce am alergat o lună odată la trei patru zile și a început să mă prindă și să-mi placă, mi-am dat seama, am simțit că eu am fost alergător toată viața, doar că nu am știut 27 de ani. Dar simțeam că e parte din identitatea mea și simțeam că o să fiu alergător pentru tot restul vieții mele indiferent dacă mai alerg sau nu. Bucata asta de identitate se atașase la imaginea pe care eu o aveam despre mine. Eu sunt genul ăla care poate să alerge patru ore și jumătate fără să se oprească, oricât de greu e. Eu sunt genul ăla de om! Și o să fiu genul ăla de om și când nu o să mai alerg patru ore și jumătate. Sunt genul care a avut mindset-ul potrivit pentru a nu ceda atunci când devine greu, a termina cursa atunci când a început-o, a alerga mai încet atunci când nu poate să alerge mai repede dar fără să se oprească. Mi-am atașat de identitatea mea toate aceste bucăți. 

Dar când spun că mi-am atașat bucățile astea, ce spun de fapt este că am descoperit că erau parte din mine și acum le-am arătat cu degetul și brusc le-am conștientizat ca fiind parte din mine. 

E ca și cum exista un potențial latent acolo de alergător, în exemplul ăsta, care puteam să nu-l identific toată viața dar uite că explorând și dându-mi voie să încerc lucruri, l-am găsit pe ăsta. 

Poate că mai sunt alte bucăți pe care nu le-am găsit încă, dar bucata asta am găsit-o. Și cred că la fel e și cu partea de curaj și cred că dacă ne uităm deep inside, unii dintre noi vom simți că eu nu-s ăsta laș cum m-am simțit în ultimile luni sau în ultimii ani. Eu sunt genul curajos, doar că nu am manifestat comportamentele potrivite până acum. 

Și dacă cu alergatul sau alte comportamente e un pic mai greu uneori pentru că ne ia timp să începem să rostogolim bulgărele ăla, din punct de vedere al curajului nu este la fel de greu. E ușor! Tot ce avem nevoie este ca la următoarea decizie, în următorul moment în care se bifurcă drumul și avem de ales între o variantă mai curajoasă și una mai puțin curajoasă, să o alegem pe cea mai curajoasă, de data asta, poate pentru prima dată, și să vedem cât de empowering este asta. 

Și în secunda aia, am devenit curajoși, mult mai curajoși decât am fost vreodată!

 

E important, pentru că cred că nu există acțiuni neutre în viață. Cred că tot ceea ce facem, fiecare acțiune mică pe care o facem, ne face mai buni sau mai puțin buni. Sună ceasul de dimineață și apăsăm pe snooze. Ne face asta mai buni sau mai puțini buni? Hai să presupunem că nu există acțiuni neutre. Ne face mai buni sau mai puțin buni? Ridicăm vocea la cineva. Ne face asta mai buni sau mai puțin buni? 

Și când spun mai buni sau mai puțin buni nu vreau să spun că atunci când greșim suntem niște oameni răi. Mă raportez la ideea de mai bun sau mai puțin bun din perspectiva vieții pe care o ducem. Îmi îmbunătățesc viața sau din contră, mi-o fac mai rea prin faptul că dau un snooze în plus, prin faptul că ridic vocea la cineva, prin faptul că aleg să merg la sală astăzi sau din contră, aleg să mănânc mai mult sau mai prost decât mi-aș dori, faptul că trimit mailul ăsta sau nu-l trimit, îl amân. 

Fiecare decizie duce un pic mai sus sau un pic mai jos. Vom avea tot felul de decizii și mi se pare imposibil să le facem pe toate astfel încât să fie pe plus și să ne ducă toate către o viață mai bună. Nu! Viața și dezvoltarea în viață mi se pare că este un cumul de momente în care luăm decizii mai bune pentru noi și luăm decizi mai proaste pentru noi. 

Dar are sens să încercăm ca majoritatea să fie mai bune pentru noi, să ne facă viața mai bună. Și de asta cred că e util să ne raportăm la fiecare acțiune ca fiind ori pozitivă ori negativă și nu neutră, pentru că neutralitatea asta ne alimentează un mindset în care dacă majoritatea lucrurilor din viața mea sunt neutre și nu îmi afectează viața și poate sunt doar unele care sunt foarte pozitive și mă ajută și e clar că m-au ajutat în viață și mai sunt unele care sunt foarte negative și e clar că astea m-a tras înapoi, dar majoritatea sunt neutre, cred că ăsta e un mindset care ne încetinește, care ne face să ne raportăm doar la extreme și ne face să pierdem din imaginea de ansamblu faptul că noi putem deveni mai buni în fiecare secundă a vieții noastre, nu doar în șapte momente cheie de-a lungul vieții.  

Fiecare zi contează, fiecare oră contează, fiecare minut și fiecare decizie contează. Și da, uneori e obositor. Ar fi obositor să ne concentrăm asupra tuturor deciziilor. Nu asta spun. Spun doar că-s mai multe decizii care contează, decât pare! Și că fiecare moment în care alegem curajul în locul fricii sau de fapt în locul siguranței, de câte ori alegem curajul în locul siguranței, ne dezvoltăm, creștem, ne întărim identitatea de oameni curajoși și facem mai probabil ca data viitoare să acționăm într-un fel în care va fi perceput de societate și de către noi ca fiind mai curajos. 

Și din momentul ăsta, fiecare instanță în care ne dăm seama că am putea fi curajoși și nu o manifestăm, e o alegere. Dacă mâine observi oportunitatea de a fi curajos sau curajoasă și alegi să nu o iei, ai ales asta. Nu s-a întâmplat pur și simplu. Ai avut oportunitatea să o faci și ai ales să nu, de data asta. 

Și ce-ți doresc este să alegi de mai multe ori să o faci și să-ți asumi partea asta de curaj din tine, decât să nu ți-o asumi! 

***

Dacă ți-a plăcut acest episod, nu uita că poți să te abonezi la newsletterul 0+ (ZeroPlus) Insider și vei primi un ebook gratuit cu mai multe resurse utile într-un proces de auto-cunoaștere și schimbare.

Sau poți asculta mai multe episoade din podcastul 0+ ZeroPlus, pe oricare dintre platformele cunoscute de podcasturi:

Join 0+ Insider

Newsletterul 0+ Insider este cel mai bun loc unde să ne urmărești. Vei avea acces la insight-uri utile într-un proces de schimbare, informații de culise legate de ce punem la cale (inclusiv workshopuri pe care le anunțăm doar pe mail), recomandări de cărți și altele. Ce NU vei primi? Informații superficiale, pline de cuvinte stufoase, concepte obosite și deja super-reciclate, “tips & tricks” sau “growth hacks”. Îți vom scrie doar când avem ceva valoros de împărtășit.

S-ar putea să te intereseze și:
Meniu