Mi-am propus să vorbesc 10-15 minute despre câteva dintre cele mai misto cărți citite (sau ascultate) de mine în 2019 și m-am trezit o oră mai târziu că sunt abia la jumătatea listei. Aceasta este cea de-a doua parte. Dacă nu ai ascultat-o încă pe prima, o găsești AICI.
Ascultă episodul și pe:
***
Salut. Sunt Andrei Roșca, change strategist.
Ceea ce urmează este transcrierea acestui episod din podcastul meu, ZeroPlus (0+).
Dacă îți place, te poți abona (gratuit!) AICI și vei primi pe mail mai multe resurse utile într-un proces de auto-cunoaștere și schimbare. Află mai multe!
***
Bine v-am regăsit la partea a II-a a podcast-ului despre cărțile bune citite de mine în 2019. Inițial am vrut să fac o singură parte, doar că m-am trezit două ore și ceva mai târziu vorbind în continuare, așa că am zis că are mai mult sens să o împart în două bucăți. Dacă nu ați ascultat prima bucată, vă recomand, căutați-o. Se numește fix ca podcast-ul acesta doar că este partea I.
Și trec în revistă câteva din cărțile care mi-au plăcut mie din ce am citit în 2019, spun de ce mi-au plăcut și ce mi-a plăcut la ele, în speranța că vă veți găsi unele care să vă placă și vouă și poate vă dau niște cărți în plus pentru wishlist sau pentru perioada asta de sărbători care tocmai urmează.
The Warrior Ethos de Steven Pressfield. Nu prea am citit de Steve Pressfield și îmi pare rău, tot mi-am dorit fiindcă a scris foarte mult despre arta de a scrie. Ai zice chiar și știința de a scrie cărți, romane. Este un autor de ficțiune istorică de principiu și a mai scris cărți militare.
Este interesant, mi-a plăcut. The Warrior Ethos este despre ce înseamnă arhetipul de warrior, ce înseamnă să fii luptător de fapt și examinează, se uită la cum a evoluat în timp acest cod al războinicului și al onoarei. Este foarte interesantă. Este o carte scurtă dar îți dă un pic o perspectivă despre ce înseamnă partea de onoare și de a respecta un cod.
Și are aplicație. Adică este destul de high level, scrisă de sus, fără particularități, fără aplicabilități clare dar e foarte ușor, din ce zice acolo, să expandezi la lucruri cu care ne lovim în viața de zi cu zi, cum suntem în interacțiunile cu ceilalți, ce facem atunci când devine greu, când ne oprim, când activăm partea de luptător din noi. Mi-a făcut plăcere să o citesc.
Apoi am citit Educated: A Memoir de Tara Westover. Tara Westover a fost la un club de carte și pentru acest club de carte s-a pus problema să citim Educated, altfel nu cred că ajungeam să o citesc. Este o carte recomandată de Obama, motiv pentru care a devenit foarte la modă în perioada asta și am văzut că Tara este deja invitată la ceva evenimente în România, anul viitor. Nu mai știu dacă Brand Minds sau altceva.
Ideea este așa. Este o fată de undeva din Statele Unite, evident, dintr-o zonă mai rurală care vine dintr-o familie un pic mai specială – și prin un pic vreau să zic mult (râde). Este un fel de, nu mi-am dat seama dacă este o sectă… cred că sunt mormoni sau ceva de genul ăsta, un anumit tip de mormoni, dacă nu mă înșel.
Ideea este că are o copilărie foarte traumatizantă și crește fără educație până la un punct, la modul că părinții, în special tatăl ei, nu cred în chestia asta cu școala. Au impresia că școala este un loc în care te duci și guvernul american te spală pe creier. Sunt exact genul ăla de familie, se pregăteau pentru un fel de apocalipsă.
A crescut foarte greu, la modul că nu-mi venea să termin cartea. Mi se părea că am văzut oameni cu traume, stați să o vedeți pe asta.
I s-au întâmplat atâtea chestii și nu numai ei. Și ei și familiei. Și părerea mea de om care a citit cărți de psihologie este că mare parte dintre membrii familiei ei erau bolnavi cu capul, clar, diagnosticabili. Practic este o autobiografie în care explică cum a crescut și cum a reușit la un moment dat să se rupă și să ajungă la niște facultăți de prestigiu din Statele Unite.
Și să ajungă să poată să vadă, să facă o comparația foarte clară între ce înseamnă să nu fii educat și să fii educat și ce se schimbă. Dar în același timp este și despre lupta ei la nivel psihologic, cel puțin, cu tranziția asta și cu toate momentele în care a simțit că este forțată, constrânsă să aleagă între familia ei și o lume nouă pe care o deschide partea de educație.
Cred că ar plăcea multor oameni cartea. Eu am terminat-o cu sentimente foarte amestecate. Nu simt că mi-a adus foarte mult dar este o poveste – și o poveste mai degrabă dureroasă – unii zic cu final destul de fericit. Mie nu mi s-a părut neapărat pentru că nu cred că se termină vreodată efectele pe care astfel de traume le au asupra noastră.
În același timp, fata asta este de respectat pentru curaj și pentru vulnerabilitate iar dacă sunteți într-o perioadă mai bună în care simțiți nevoia să vă deprimați un pic (râde) cred că asta este o carte cu care puteți să încercați.
Apoi am ascultat The Burnout Generation de Anne Helen Petersen. Dacă nu mă înșel este un program făcut pentru Audible, cred că este un Audible original, asta înseamnă că nu o să-l găsiți decât pe Audible. Nu este și cartea fizică. Dar e foarte mișto. Este pe modelul 3-Day Effect, am vorbit despre cartea asta în podcast-ul anterior – despre efectul pe care natura îl are asupra psihologiei, emoțiilor noastre și fiziologiei. Și este scrisă în același mod.
Este o fată care a început să facă niște interviuri calitative cu mai mulți oameni care fac parte în special din generația Millennials și care au trecut prin burnout. Și descriu ce i-a adus în burnout, cum s-a simțit și încearcă să tragă niște concluzii și să argumenteze că Millenials sunt the burnout generation.
Eu nu sunt așa convins că millennials are the burnout generation. Mi se pare că burnout-ul ăsta a mai existat și în trecut și nu e prima generație care se lovește de epuizarea asta fizică și mentală fiindcă facem prea mult. Muncim prea mult de principiu dar nu este doar despre muncă.
Dar este clar interesant de citit pentru că sunt convins că foarte mulți oameni care nu se lovesc zilnic de asta, cum aud la ședințele pe care le fac cu clienții mei, este într-adevăr o problemă comună și greu de identificat și tocmai de aia cred că mulți oameni care nu se lovesc zilnic de asta nu prea pot să pună degetul.
Este foarte ușor să ajungi într-o stare de burnout, de epuizare și să nu știi că ești în burnout, chiar să o negi. Să spună lumea: „eu cred că ești un pic cam burned out, cam epuizat, poate că te-ai forțat cam mult în ultima vreme.”
Și cu toate astea, să nu recunoști. Fiindcă de multe ori vine la pachet cu depresie, cu anxietate. Este o carte bună și aș recomanda-o pur și simplu pentru educare. Cred că toată lumea ar trebui să treacă prin acest audiobook.
O altă carte pe care am citit-o a doua oară chiar, prima dată am citit-o mai pe sărite, acum am citit-o cap-coadă este My Voice Will Go with You: The Teaching Tales of Milton H. Erickson. De principiu am zis că nu o să menționez cărțile mai tehnice pe care le-am citit, din zona de psihologie, psihoterapie, coaching. Am citit evident mult și anul ăsta. M-am gândit că stau în zona mai de beletristică și poate autobiografii. My Voice Will Go With You este o carte care m-a influențat major. Motivul pentru care vreau să o menționez este pentru că mi-am luat foarte multe de la Milton Erickson. Cred că o să fac un podcast o dată.
A fost unul dintre cei mai celebrii hipnoterapeuți. Unul dintre primii, aș zice, care a influențat foarte mulți oameni cu care am lucrat, de la care am învățat direct, cum ar fi Tony Robbins, Richard Bandler – co-inventatorul NLP (programării neurolingvistice) sau Chloe Madanes care este unul dintre fondatorii școlii de psihoterapie strategică familială din State.
Și ăștia sunt oameni cu care am lucrat direct în formări, cu toți și evident că au avut un impact destul de mare asupra mea și asupra modului în care văd partea de ajutat oameni să se schimbe. Și cu toții au fost puternic influențați de Milton Erickson și atunci avea sens ca la un moment dat să sap mai mult, mai la surse și să văd exact din ce s-au inspirat ei și ce și-au luat de acolo.
My Voice Will Go With You este o carte mișto despre tehnici de schimbare, dacă vreți. Nu este foarte practică. Dacă simțiți că ați avea nevoie de o schimbare, nu știu în ce măsură o să vă ajute. E plăcut de citit, este și mai plăcut de ascultat, este narată bine dar este mai degrabă o carte din zona tehnică a specialiștilor care se ocupă cu genul ăsta de lucruri.
Shadow Commander este o altă carte. Este scrisă de Mike Guardia. Este interesantă dintr-un anumit punct de vedere. Este o carte, să zicem, mai din zona militară despre un tip pe care îl chemat Donald Balckburn. Este un fel de erou în Statele Unite, a fost un fel de erou în armată fiindcă a fost un lider de guerilla.
Practic ce s-a întâmplat a fost că prin al doilea război mondial, prin 1942 dacă nu mă înșel, armata Statelor Unite a fost încercuită în Japonia și Blackburn a făcut parte dintr-o grupă de soldați, dintr-un regiment care a fost încercuit. Mare parte din ei s-au predat, el nu s-a predat. El s-a refugiat, a fugit într-o junglă din Japonia și a organizat un regiment întreg de guerilla care a continuat să lupte cu Japonia și a provocat niște daune destul de mari flotei japoneze în al doilea război mondial.
Este interesant că practic a strâns acolo, din propria inițiativă, o armată privată de 22.000 de oameni. Și este mult. Au luptat foarte mult, după care s-a terminat războiul, după care a fost comandant de guerillă în războiul din Vietnam.
Dacă nu vă pasionează partea de război, probabil că v-ar plictisi cartea dar pe mine mă pasionează și în special al doilea război mondial și partea de strategie și tactică militară. Mi-a plăcut. Nu este scrisă super bine dar merită citită.
Am mai citit City of Girls de Elizabeth Gilbert. Eu nu prea cred în asta cu cărți de bărbați și cărți de femei dar asta e o carte de femei (râde). Cred că browse-am prin Audible ceva pe care să-l percep eu ca fiind mai ușor, cumva beletristică, ficțiune pentru că eram destul de obosit, citisem niște cărți cam grele înainte.
Și am dat de cartea asta… știu cum am dat. Am citit de Elizabeth Gilbert Big Magic, o carte foarte bună pe care v-o recomand. Este despre creativitate și despre a scrie. Cred că am mai vorbit despre ea în podcastul despre creativitate.
Elizabeth Gilbert, autoarea Big Magic și în același timp autoarea Eat.Pray.Love. Am auzit că ar fi interesantă dar cred că tot așa, este apreciată mai mult de femei decât de bărbați. Am ajuns la City of Girls, a apărut de curând și în România, am văzut reclamă, Orașul Fetelor cred că se numește.
Mi-a plăcut. Da, este un pic siropoasă pe alocuri, poate un pic prea siropoasă pentru mine dar în același timp este interesantă pentru că prezintă viața unei tipe care provine dintr-o familie bogată dar dintr-o zonă mai rurală, un oraș mai mic. Dar dintr-o familie bogată și este trimisă la mătușa ei în New York prin anii `40 cred, prin perioada aia.
Mare parte din acțiune se întâmplă în perioada 1940-1950-1960 dar cartea prezintă viața tipei până pe la 70 de ani, am calculat eu cam cât trebuie să fi avut. Și este despre New York în perioada aia, despre un teatru. Mătușa ei are un teatru mic și se împrietenește cu niște dansatoare de pe acolo, ele îi arată viața mai decadentă a New York-ului și când este destul de tânără, cum o influențează asta. Și este despre parcursul ei în viață. Dar este mișto, e scrisă ca o poveste. Undeva între autobiografie și poveste, să zic. Și nu-mi pare rău că am citit-o. Chiar a fost o lectură relaxantă și fără comandă.
Și apoi mai este The Kill Clause de Gregg Hurwitz. Am mai vorbit de Gregg Hurwitz. Este tipul care este prieten cu Jordan Peterson, autorul seriei Orphan X care mi-a plăcut foarte mult. The Kill Clause este o altă serie sau prima carte dintr-o altă serie scrisă de Gregg Hurwitz, un pic mai demult.
Nu m-a prins la fel de tare, mi s-a părut un pic forțată dar m-a prins descrierea cărții. Este vorba despre un polițist, un marshall din Statele Unite a cărui fiică este ucisă și din cauza unor vicii de procedură în State, autorul crimei pe care îl prind este eliberat. Pur și simplu nu pățește nimic din cauza unor vicii de procedură. Nu i-au citit drepturile cum trebuie, o chestie de genul ăsta.
După aia tipul ăsta e contactat de niște oameni care au suferit tot felul de nedreptăți, majoritatea foști polițiști și care au organizat un fel de grup de vigilantes. S-au dus cumva în partea mai puțin legală, de partea cealaltă a legii și au început să analizeze dosare fiindcă au acces la tot felul de dosare fiind foști polițiști. Și încep să-i pedepsească pe cei despre care cred că ar trebui să fie pedepsiți dar au scăpat din cauza unor vicii de procedură.
Este interesantă ideea, mi-a plăcut. Cred că mă atrag un pic chestiile astea cu vigilantes. Cred că se trage de pe la Contele de Monte Cristo dar mi se pare că Hurwitz a prins ideea asta cu vigilantes și o folosește în cam multe cărți. Și în Orphan X e cam tot aia. Și acolo e unul singur, este CIA. Orphan X mi s-a părut o carte și o serie mai deșteaptă, mai cu substanță, cu layer psihologic.
Killer Clause e un fel de carte polițistă with a twist. Pare genul de carte pe care aș asculta-o sau aș citi-o pe plajă. Dacă aveți chef cred că de asta merge.
Ultima carte despre care voiam să vorbesc este Here is Real Magic. Și face parte tot din pasiunea mea din ultima vreme pentru zona de iluzionism, magie și cărți din seria asta. Here is Real Magic m-a inspirat, printre altele pentru episodul Nu totul trebuie înțeles, dacă vreți să-l ascultați și nu ați făcut-o.
Este un fel de autobiografie dar nu chiar completă. Este scrisă de un tip pe care îl cheamă Nate Staniforth și este magician. Cred că are vreo 35-40 de ani acum, din Statele Unite și povestește mai degrabă cum a început în zona asta. Este magician, cu asta se ocupă, face show-uri de magie și iluzionism.
Și povestește cum s-a apucat de zona asta, nu este o carte tehnică, nu este despre iluzionism sau magie, este o poveste. Doar că este foarte tare pentru că a trecut și el printr-un fel de burnout. Povestește cum făcea turnee prin Statele Unite și cum în fiecare zi era într-un alt aeroport.
Îmi aduc aminte o fază super tare. Și-a dat seama că este o problemă cu cât de mult călătorește când un angajat de la un magazin dintr-un aeroport, dintr-un stat US l-a întrebat odată, după ce îl văzuse de mai multe ori în aceeași săptămână: dar tu unde lucrezi, la ce magazin de aici lucrezi? Și i-a spus: Eu nu lucrez aici. Pur și simplu trec aici de 6 ori pe săptămână (râde) și de aia mă vezi așa des.
A ajuns la un burnout, a muncit foarte mult și a ajuns să nu-i mai placă ceea ce făcea deși fusese super pasionat. Și și-a băgat picioarele, s-a oprit o perioadă din chestia asta și a plecat în India să caute real magic. Adică pe ăia care fac de nu știu câte generații niște acte de magie. Cumva s-a păcălit hai că este și interes profesional dar în același timp am nevoie de o pauză…
Și a plecat în India. După aia s-a întors… este spoiler… s-a reapucat de magie, îl găsiți și pe Youtube, este interesant tipul. Dar cartea este mișto pentru că arată și bucata asta de struggle, greutăți prin care trec oamenii chiar și atunci când le place ceea ce fac fiindcă ajung la un moment dat să o facă prea mult sau să o facă într-un mod diferit de cum își imaginau la început că va fi.
Și în același timp este despre esența a ceea ce înseamnă pentru el magia și anume este suspendarea, capacitatea de a suspenda pentru câteva momente, pentru câteva secunde, realitatea. Îi arăți unui om ceva ce n-ar trebui să se poată întâmpla și nu reușește să și-o explice pe loc iar acel moment este ca și cum mintea lui rămâne suspendată.
Uneori pentru 3 secunde, alteori pentru 2 zile fiindcă ne-am obișnuit atât de mult să ne putem explica tot. Și când apare ceva ce nu ne putem explica, efectul este wonder, este râs, este o relaxare că come on, n-am nicio șansă, nu știu cum s-a întâmplat asta, nu există nicio explicație. Și asta este partea mișto de care vorbește Staniforth. Here Is Real Magic: A Magician’s Search for Wonder in the Modern World. Ăsta este titlul complet al cărții și v-o recomand
Și cam atât. Despre aceste cărți am vrut să vorbesc. Cum spuneam, sper că v-ați luat măcar una-două și le-ați pus într-un wishlist. Le-am dat în limba engleză. În ultimii ani ascult și citesc doar cărți în limba engleză. Simt nevoia să vorbesc acum despre asta pentru că mă mai întâlnesc cu oameni care nu citesc în engleză deși ar putea. Știu engleză bine dar cumva le este mai confortabil să citească în limba română.
Da, sunt de acord, este un efort un pic suplimentar să citești în engleză dar îmi aduc aminte că acum mai mulți ani citeam mare parte din cărți în română și când puneam mâna pe una în engleză mi se pare că procesul este mult mai greoi. Și nu mai este așa deloc.
Simt acum că a citi sau a asculta în engleza este ca și cum era acum câțiva ani să citesc în limba română și vă spun ca să încercați să citiți, să ascultați și în engleză, dacă nu o faceți deja pentru că este un skill, un mușchi care se antrenează și avantajul este că avem acces la mult mai multe cărți, chiar și la cele care ajung traduse în limba română. Dar de cele mai multe ori ajung traduse mai târziu. Educated este un exemplu sau City of Girls.
Oricât de repede s-ar întâmpla traducerea în limba română, aveți acces la ele în engleză mai ales cu Audible sau ceva similar, instantaneu. Dacă azi a apărut în State, de cele mai multe ori azi poți să parcurgi cartea aceea.
Bine, nu o mai lungesc, mulțumesc frumos și ne vedem în episodul următor.
***
Dacă ți-a plăcut acest episod, nu uita că poți să te abonezi la newsletterul 0+ (ZeroPlus) Insider și vei primi un ebook gratuit cu mai multe resurse utile într-un proces de auto-cunoaștere și schimbare.
Sau poți asculta mai multe episoade din podcastul 0+ ZeroPlus, pe oricare dintre platformele cunoscute de podcasturi:
