fbpx

Cum ajung bogații bogați? Cele 4 feluri în care ne putem câștiga banii

Shownotes: 

  • 00:48 Cum să înveți o profesie nouă, care să-ți aducă sens și pe care să o poți face de oriunde din lumea asta
  • 01:24 Ce-mi doream să mă fac când eram mic 
  • 04:59 Primele cărți de dezvoltare personală citite de mine
  • 07:17 Tată Bogat, Tată Sărac – varianta scurtă
  • 09:39 De ce cashflow-ul e sângele unei organizații
  • 11:24 Cultura financiară la români
  • 12:07 Ce este Cashflow Quadrant 
  • 14:04 Ce valorizezi cel mai mult ca Angajat 
  • 15:16 Ești Freelancer (sau perfecționist?)
  • 20:06 Proprietarul de business și relația cu riscul
  • 22:15 Ce devii mai întâi, om cu bani sau investitor? 
  • 27:45 Unde înveți skill-uri de investitor 
  • 28:44 Cea mai importantă idee din carte!
  • 30:51 Găurile prin care ți se scurg banii 
  • 37:32 Sfatul meu de astăzi
  • 39:01 Care este de fapt rolul banilor 
  • 40:11 O întrebare pentru tine

 

Resurse menționate în episod

  1. Formularul pentru cei interesați de formarea de change strategist: https://change.ro/changestrategist/ 
  2. Cartea Tată Bogat, Tată Sărachttps://www.goodreads.com/ro/book/show/69571.Rich_Dad_Poor_Dad 
  3. Cartea Cadranul Banilorhttps://www.goodreads.com/book/show/81922.Rich_Dad_s_Cashflow_Quadrant?ac=1&from_search=true&qid=xjToUDX80t&rank=1 
  4. Episodul de podcast 4 idei care mi-au schimbat percepția despre banihttps://change.ro/4-idei-care-mi-au-schimbat-perceptia-despre-bani/ 

Dacă ascultați podcastul ăsta, m-ar ajuta să vă luați câteva secunde și să lăsați un review pozitiv pe iTunes / Apple Podcasts. Pentru a face asta puteți merge pe pagina Podcastului ZeroPlus, în secțiunea „Ratings & Reviews.

Poți asculta episodul și pe:

 

***

Salut. Sunt Andrei Roșca, change strategist.

Ceea ce urmează este transcrierea acestui episod din podcastul meu, ZeroPlus (0+).

Dacă îți place, te poți abona (gratuit!) AICI și vei primi pe mail mai multe resurse utile într-un proces de auto-cunoaștere și schimbare. Află mai multe!

***

Salut!

Astăzi voi vorbi despre cum voiam eu să mă fac om de afaceri când eram mic, despre cele 4 modalități în care poți să-ți câștigi banii, despre diferențele dintre a fi angajat și a fi freelancer din punct de vedere financiar și voi dezvolta poate cea mai importantă idee pe care mi-am luat-o eu din cartea Cadranul Banilor a lui Robert Kiyosaki, idee care sper să te ajute și pe tine să ai o relație mai bună cu banii și de ce nu, mai multă libertate. Să îți trăiești viața asta așa cum vrei tu. 

 

Dar înainte de asta vreau să anunț și aici că foarte curând voi lansa cel mai mișto program de training construit de mine până acum, unul în care poți deveni și tu change strategist, ca mine, adică poți învăța o profesie nouă care să-ți aducă sens în viață, prin care să ajuți oameni și care îți dă libertatea să lucrezi de oriunde din lumea asta. 

Dacă vrei să afli mai multe detalii, intră pe adresa change.ro/changestrategist, lasă-mi datele tale și vei primi toate detaliile despre program, ca să vezi cât de mult ți se potrivește. 

 

Dar să revenim la rolurile din care putem câștiga bani în această viață. 

Știi când erai mic și te întreba lumea ce vrei să te faci când o să fii mare? 

Bine, eu nu mai știu ce le răspundeam părinților când eram foarte mic, dar îmi aduc foarte clar aminte de niște momente în care eram la mine acasă și aveam niște mașinuțe mici de metal cu care, împreună cu prietenii mei foarte buni de la vremea aia – și care îmi sunt prieteni foarte buni și acum – ne jucam pe modelul covorului din sufragerie, plimbându-ne cu acele mașinuțe pe niște șosele, ziceam noi, și încercam să ne organizăm cu un fel de bani de – nu era chiar Monopoly, dar ceva similar – erau niște bani de hârtie. Și voiam și noi să ne purtăm ca adulții și să cumpărăm lucruri și să vindem lucruri. Și ne plimbam pe acolo cu mașina și fiecare dintre noi, și în funcție de mașina pe care o avea, își alegea un rol. Unul dintre noi avea o mașină de poliție și îi plăcea mașina de poliție, așa că spunea: „Eu sunt polițist și de câte ori treceți pe aici eu o să vă trag pe dreapta și o să vă întreb lucruri, și dacă depășiți limita de viteză va fi nevoie să-mi dați niște bani!”

Altul poate avea o mașină de ambulanță, o salvare. Și inventa accidente pentru ceilalți: ”Vezi că tocmai te-ai lovit de un gard. O să vin eu să te ajut!” Erau practic pretexte de a ne plimba cu mașinile și a ne da importanți acolo, dar, na, eram copii, eram mici. 

Îmi aduc aminte că în perioada aia eu nu puteam să-mi imaginez foarte clar ce aș putea să fac cu mașinuțele alea care îmi plăceau mie și când m-a întrebat unul dintre ei: „Dar tu ce faci?” eu i-am spus „Păi eu sunt om de afaceri!” ceea ce este foarte amuzant și acum, pentru că nu îmi aduc aminte să fi avut exemple în familie de oameni de afaceri. Nu știu de unde o luasem pe asta. În mod cert în familia mea apropiată nu a existat, dar nu îmi aduc aminte nici în cercul 2, 3. 

În același timp, un alt lucru amuzant este că mie nu mi-au plăcut mașinile niciodată. Nu am mașină, nu am nici măcar permis de conducere și nici nu-mi doresc, deci este foarte amuzant că atunci mă jucam cu ele și îmi imaginam că ce voi face în viitor va fi cumva legat de asta. 

Cert este că am rămas cu ideea asta în minte, de a deveni om de afaceri, fără să știu exact ce înseamnă omul de afaceri dar intuind că va fi nevoie să se descurce cumva și să adreseze niște nevoi de-astea mai puțin clare decât a fi polițist sau a fi medic sau șofer de ambulanță. 

 

Apoi au trecut niște ani și am început să mă gândesc că voi avea nevoie să-mi câștig banii din ceva și cu cât m-am apropiat mai mult de facultate și de Bac, cu atât m-am întrebat mai mult ce voi putea face și care sunt skill-urile mele, de fapt. Și îmi aduc aminte că imediat după ce am terminat liceul, am descoperit cărțile astea de dezvoltare personală. Nu erau atât de multe atunci, nu erau în limba engleză, toate erau în limba română, evident, care se găseau la noi și nici nu aveam acces atât de mult la ele. Și printr-un sistem despre care o să povestesc în mod cert într-un episod viitor, că e o altă poveste acolo, am ajuns totuși să citesc oameni cum ar fi Brian Tracy, dar și Robert Kiyosaki. 

 

Robert Kiyosaki, care, realist, dacă sunt sincer până la capăt, mi-a schimbat viața. În perioada aia, cel puțin, a avut un impact major asupra mea. Cu experiența de acum, uitându-mă înapoi, nu pot să zic că îmi place omul. Dacă îl cauți prin interviuri, probabil că nu o să-ți placă nici ție. Însă am avut chestia asta și cred că simt că m-a ajutat enorm, am avut deschiderea asta în care întotdeauna am putut să mă uit la un om care e foarte bun la ceea ce face profesional și să învăț de la el, chiar dacă nu îmi place în mod deosebit de el. 

Adică nu l-am luat nici pe Kiyosaki ca pe un model. Pur și simplu m-am uitat la ce știe și am zis: „Cred că vreau și eu să învăț lucrurile astea!” Și în timp, când mi s-au arătat părți ale lui care nu îmi plăceau, mai degrabă din sfera personală – și subiective, în mod cert – am ales că pe alea nu le vreau și nu le-am luat. 

 

Ce mi-am luat pentru prima dată de la Kiyosaki mi-am luat din cartea Tată Bogat, Tată Sărac, care există tradusă și la noi. E o poveste foarte interesantă. Nu o să intru în detalii acum dar vreau să spun varianta scurtă pentru că e relevantă pentru ce vreau să povestesc astăzi. 

Kiyosaki a crescut cu doi tați. Tatăl lui natural care l-a crescut și tatăl celui mai bun prieten al lui. Deci avea un prieten bun care și el avea un tată, doar că tatăl prietenului lui – tatăl bogat, cum îl numește Kiyosaki – avea o viață foarte diferită de viața tatălui său natural, tatăl sărac. Și el a putut să compare în timp ce creștea, stilurile de viață și modul în care se raportează la bani, fiecare dintre oamenii ăștia. Și fiindcă a avut aceste două exemple, a putut să discearnă între ele și să aleagă varianta care i s-a părut mai bună, care evident că din punct de vedere financiar a fost cea pe care a luat-o de la tatăl bogat – tatăl prietenului lui – și care i-a influențat viața și care i-a explicat conceptul de cashflow quadrant. Sau ceea ce este tradus în română, cadranul banilor, care este o altă carte a lui Robert Kiyosaki. 

Deci a învățat acest cadran al banilor de la tatăl lui bogat. Tatăl lui bogat care renunțase la liceu – înțelegeți acum de ce era foarte interesant pentru mine acest model, că era greu liceul și nu eram convins că vreau să fac facultate, cum am povestit într-un episod anterior – renunțase la liceu și era bogat și făcea bani din cadranul de investitor, proprietar de business

Dar imediat mai multe despre cadranele astea. 

 

Ce voiam acum să subliniez este că se numește cashflow quadrant și este tradus la noi ca fiind cadranul banilor. Observați că traducerea nu este chiar mot-a-mot, și e foarte interesant de ce. Îmi imaginez că traducătorii au ales să spună cadranul banilor fiindcă are mai multă priză la public. Dar de fapt nu este vorba despre bani în carte, ci despre cashflow, care e un termen care se folosește în zona financiară foarte mult și care e destul de diferit de bani. Termenul de cashflow se raportează la curgerea banilor, la modul în care se scurg banii, la modul în care trec dintr-o formă în alta, dintr-o parte în alta. Cashflow-ul este numit în business sângele unei organizații, pentru că în funcție de cum trec banii prin companie intrând prin niște venituri și ieșind prin niște cheltuieli, în funcție de pattern-urile prin care se întâmplă asta, putem să ne dăm seama destul de clar de sănătatea unui business. De asemenea, există foarte multe business-uri de foarte multe feluri care în ciuda faptului că facturează mult, au clienți care le dau sau le datorează mulți bani, aceste business-uri mor din probleme de cashflow, pentru că nu reușesc să aibă suficient cash într-un anumit moment, chiar dacă ele sunt profitabile în Excel-uri. 

 

Dar închid această paranteză pentru că nu este un podcast despre business, însă am vrut doar să subliniez faptul că cultura asta financiară la români este extrem de precară. Suntem aproape analfabeți din punct de vedere financiar, evident e o generalizare, din fericire sunt excepții, dar suntem aproape analfabeți și nu înțelegem lucruri de bază despre bani pentru că nu am fost învățați, pentru că în școală nu se face. Și dacă am știi lucrurile astea, ne-ar îmbunătăți viața. Ăsta e și motivul pentru care vreau să vorbesc în câteva episoade despre bani.

 

Dar ce este cashflow quadrant? Cadranul ăsta al banilor vorbește de fapt despre 4 cadrane. Hai să ne imaginăm un pătrat împărțit în 4 printr-o linie orizontală și una verticală. Și acum avem 4 ferestre în acest cadran mare, 4 cadrane mai mici și există aceste 4 modalități prin care putem ajunge să facem bani. Sunt 4 modalități prin care ne putem genera banii în viața noastră și oricare dintre noi are acces la ele. 

Fiecare dintre noi poate fi încadrat în momentul de față în cel puțin una din aceste categorii, prin modul în care își generează banii. Și fiecare dintre aceste categorii are plusuri, minusuri și caracteristici speciale. Deci nu e unul ăla cel mai bun. Nu! Sunt 4, sunt diferite, fiecare cu plusuri și cu minusuri. 

Sigur, Kiyosaki povestește despre modul ideal din punctul lui de vedere, cum ar fi bine să ne facem banii și o să spun imediat și despre asta câte ceva, dar vreau să reținem asta, că nu înseamnă că dacă suntem într-o categorie suntem mai buni sau mai răi sau mai puțin pregătiți decât alții. 

Care sunt categoriile? Prima, stânga sus, este angajat. Apoi avem freelancer în stânga jos a acestui pătrat iar în dreapta avem proprietar de business și în dreapta jos investitor. 

Și le iau pe rând!

 

Angajatul valorizează certitudinea, siguranța, safety, și ăsta e principalul lucru pe care îl valorizează. Și suntem învățați, mai ales în România, că acolo vrem să fim. Că-i safe

Ce face angajatul este că el câștigă bani în sistemul altcuiva, și asta poate că e diferența majoră. Cineva a construit un sistem, un business, business-ul l-a angajat pe angajat și acum el câștigă bani în acest sistem al altcuiva. Problema cu zona de angajat este că timpul egal bani. Adică tu dai niște ore pe zi, 8, 9, 10, mai multe și în schimb primești niște bani. Doar că volumul de muncă pe care îl depui este în strânsă legătură cu banii pe care îi primești. Cred că ne este cel mai familiar cadranul ăsta. 

Să trecem la următorul!

 

Ceea ce Kiyosaki numește liber profesionist, care ar fi freelancer-ul de astăzi. Mă rog, freelancer-ul sau meseriile astea liberale: avocat, psiholog, contabil poate, medic de multe ori. Deci sunt niște profesii liberale în care putem să ne facem meseria și de unii singuri. Sigur că și acolo putem să ne și angajăm și atunci devenim angajați, dar fundamental zona asta de liber profesionist, freelancer

E diferită de angajat pentru că freelancerii valorizează independența mai mult decât certitudinea. Valorizează independența și nu le plac ca banii lor să fie dependenți de alți oameni. Câștigă bani muncind în propriul sistem. 

Aici, ce vom auzi de multe ori de la oamenii care valorizează cadranul de liber profesionist, de freelancer este: „Da, dar măcar lucrez pentru mine!” sau „Pot să merg să beau o cafea în parc la ora 11 fără să mă simt vinovat că ar trebui să fiu la muncă”. 

Din experiența mea, și asta e o observație cred eu interesantă, perfecționiștii ajung de cele mai multe ori în acest rol. Oamenii cu tendințe către perfecționism. Au ideea asta: „Cum o fac eu nu o face nimeni. Vreau să mă bazez doar pe mine!” Evident, nu doar perfecționiștii, pentru că sunt niște profesii care, după cum spuneam, prin definiția lor te împing către a fi mai degrabă freelancer sau a lucra singur. PFA-urile în mare parte se încadrează aici. 

Ce nu înțelege lumea e că ăsta este cel mai riscant cadran. E cel mai riscant și e interesant că – asta explica Kiyosaki – noi percepem cel mai riscant cadran ca fiind zona de business sau de antreprenoriat, dar nu e. 

De ce este freelancing-ul sau liber profesionistul cel mai riscant cadran? 

Păi în primul rând fiindcă de fapt jonglezi și cu rolul de expert în ceva și cu cel de marketing, promovare pentru propriile servicii. Ai și partea de business. Adică ai nevoie să devi mai bun în ceea ce faci, în ceea ce ești tu expert ca să îți servești clienții și să primești bani la schimb, dar în același timp clienții ăia nu intră singuri pe ușă. Tu ai nevoie să găsești niște forme prin care să ajungi la ei, iar asta nu ține de cât de bun ești tu ca expert în ceea ce faci, ține de niște skill-uri și niște know-how care vin din zona de marketing și business și poate vânzări. Și fiind singur, nefiind parte a unui sistem mai mare, a unei companii, ai nevoie să-ți faci singur și rolurile alea, iar asta face să fie mai greu să ajungi la un nivel mare de performanță. Sigur, dacă ești foarte bun în ceea ce faci, asta îți ușurează munca de promovare și de business, dar nu face să dispară complet. În continuare ai nevoie să te dezvolți și pe-acolo.

Dar mai este riscant și fiindcă dacă ai două săptămâni sau două luni proaste din punct de vedere sănătate sau psihologic – nu ai chef, nu ai energie să mai lucrezi, ai intrat într-un burnout – nu primești bani. Nu muncești, nu generezi bani. Ține doar de tine. 

Și, ok, am putea zice că și la angajat e la fel dar nu uita că în rolul de angajat ești mai protejat totuși de niște asigurări, de niște concedii medicale etc. 

Ceea ce ne face să ne punem întrebarea, de ce și de cine anume ești mai protejat ca angajat. Well! De stat dar și de următoarea categorie, a treia din cele 4, proprietarul de business, cel care a construit sistemul în care lucrezi ca angajat. 

 

Proprietarul de business deține un sistem în care banii sunt produși prin munca altora. Munca plătită a altora. Îi plătește pe alții ca să producă o muncă și să-i aducă și lui bani. De fapt lui, în primul rând. Adică angajează oamenii care vor să fie angajați, care valorizează certitudinea și sunt ok să câștige banii în sistemul altcuiva, cât timp asta le alimentează percepția de siguranță. 

În cadranul ăsta se generează de obicei bani suficienți și pentru investiții. 

Problema? 

Păi, problema e riscul. Problema cadranului de proprietar de business este riscul. Nu e la fel de mare ca la liber profesionist fiindcă business-ul nu depinde doar de tine, cel puțin nu după ce treci de faza inițială de start-up. Ai niște oameni care fiecare își face treaba și dacă tu nu poți să vii la muncă o săptămână sau două, un sistem bun nu se prăbușește fără tine. 

Cu toate astea, 11 din 12 business-uri eșuează în primul an. Și din experiența mea, e nevoie de un set de skill-uri foarte special pentru a reuși să faci ceva ca antreprenor. E o intersecție foarte specială. Voi vorbi despre asta într-un episod viitor, deci dacă nu ești abonat, abonează-te acum la newsletter pe change.ro sau dă un subscribe pe platforma preferată de podcasturi, ca să afli când public acel episod. Dar cert este că antreprenoriatul este la o intersecție de skill-uri și e un pachet care, ca și celelalte – de angajat și de liber profesionist – e un pachet care ni se potrivește unora și nu ni se potrivește altora. 

 

Ceea ce ne duce către cel de-al patrulea cadran, cel de investitor. Investitorul folosește bani ca să facă bani. Adică pune banii să muncească pentru el. Construiește asset-uri care la rândul lor generează bani. Câteva exemple: imobiliarele unde cumpărăm un apartament și îl închiriem și acum ne generează bani fără ca noi să facem mai nimic. Aici apare ideea de venituri pasive, sau aproape pasive, un concept care a fost revoluționar pentru mine la 17-18 ani și am încercat, cel puțin în următorii 14 ani, am făcut tot ce a ținut de mine ca să generez stream-uri de venituri pasive. Și am reușit. Mai târziu decât mi-aș fi dorit dar mai devreme decât mulți oameni, ceea ce m-a bucurat și pot să-i mulțumesc lui Kiyosaki pentru asta. 

Aici sunt niște exemple cum ar fi: imobiliarele, acțiuni la bursă, obligațiuni. Sunt o grămadă de alte variante, dar de principiu sunt modalități prin care odată ce ai făcut bani, îi plasezi în niște locuri deștepte și acum ei îți generează ție alți bani. 

E cel mai bun cadran pentru a genera averi semnificative, zice Kiyosaki. 

Problema cadranului e evidentă. Trebuie să ai bani ca să poți genera bani. Nu poți să aterizezi direct în cadranul de investitor. Ai nevoie să fi făcut – sau să fi moștenit, în cazul unora mai fericiți – să fi făcut suficienți bani în alte cadrane. 

 

Și aici vreau să dau un exemplu. Dacă ai un apartament care generează 300 €, să zicem că îl închiriezi cu 300 € pe lună. Scădem taxe, scădem că s-a stricat aerul condiționat sau alte lucruri și rămâi, să spunem, cu 3.000 € pe an. Rotunjim. Dacă te gândești ce îți poți cumpăra în plus cu 3.000 € pe an, sunt puțini care ar spune că nu ar vrea acești bani. Clar, toată lumea își dorește 3.000 € în plus pe an, indiferent cât câștigi. Doar că dacă te gândești „Ce aș putea cumpăra în plus, ce aș putea accesa cu acești 3.000 €?”, în momentul ăla ai gândit ca un angajat, fiindcă vezi banii ăia ca viitoare cheltuieli, nu ca viitoare investiții. Dar dacă te uiți la cei 3.000 € ca la „Cred că o să mă îmbogățesc!”, nu mai sună ca ceva ce fac majoritatea oamenilor, nu? Adică nici măcar nu mai sună atât de bine. E nevoie de mulți ani ca 3.000 € așezați unii peste alții să devină o avere. Deci, parcă ideea de a avea o garsonieră sau un apartament și a obține acești 3.000 €, deși te poate ajuta clar să îți genereze niște venit pasiv, nu este ceva ce te poate îmbogății. Nu peste noapte, în nici un caz. În același timp, tre’ să faci destul de mulți bani ca să poți să-ți cumperi un apartament pe care apoi să-l închiriezi, nu? 

Sigur, asta s-ar schimb dacă ai avea 3 apartamente, sau 5. Dar ca să ai 3 apartamente în momentul de față în România probabil ar însemna să ai deja o avere netă de câteva sute de mii de euro bune. Deci ar trebui să ai deja banii, și e puțin probabil să-i fi făcut ca angajat. E puțin probabil să fi pus deoparte ca angajat niște sute de mii de euro ca apoi să le poți investi în câteva apartamente, de exemplu, sau în acțiuni sau în altceva, ca să poți să speri că din rolul de angajat la un moment dat sari direct în rolul de investitor și pui banii să muncească pentru tine. Și asta mai ales, dacă tot ce ai generat ca salariu, ca venituri, ai cheltuit pentru că ai mindset de angajat. 

Imediat mai multe despre asta! 

Concluzia este că – ce spune cadranul banilor –  este că ideal ar fi să ne mișcăm din rolul de angajat sau freelancer, liber profesionist, să ne mișcăm din unul din aceste cadrane în care suntem acum, către proprietari de business iar odată ajunși acolo să folosim acest rol de proprietar de business pentru a obține – atenție – skill-uri și bani pentru a putea investi, mișcându-ne către cadranul de investitori în felul ăsta. Locul unde se pot multiplica cu adevărat banii.

 

Vreau să mai zic odată asta! 

Idealul ar fi să plecăm din zona de angajat sau liber profesionist, către proprietar de business fiindcă acolo putem obține nu doar banii, suficient de mulți încât să devenim investitori, ci și skill-urile. Și asta e critic pentru că în construcția unui business se dezvoltă o paletă mult mai largă de skill-uri decât poți dezvolta în orice rol de angajat. Chiar și într-un rol de manager de multinațională, de CEO, îți dezvolți mai puține skill-uri – o paletă mai îngustă de skill-uri – decât ești forțat să-ți dezvolți în zona de proprietar de business, antreprenor. 

Iar astea îți dau acces la cadranul și rolul de investitor. 

Și am să vorbesc într-un episod viitor despre mindset-ul de investitor un pic mai mult, că merită cel puțin un episod de sine stătător. 

 

Însă nu vreau să termin acest episod înainte să vorbesc despre citatul principal din carte, ideea de bază pe care mi-am luat-o eu din carte, care cred că vă poate schimba viața începând de mâine. Că mie mi-a schimbat-o! 

Citatul este așa: You don’t become rich when you work hard to make money that you then spend. You become tired.

Nu devi bogat, nu te îmbogățești atunci când muncești din greu ca să faci bani pe care mai apoi îi poți cheltui. În felul ăsta doar devi obosit, nu bogat. 

Cheltuielile voastre, ale noastre, nu au voie să crească odată cu veniturile voastre. Cred că este cea mai importantă idee despre management financiar la nivel personal pe care o putem învăța din 50 de cărți citite pe tema asta. Mi se pare cea mai puternică idee. Cheltuielile noastre nu au voie să crească odată cu veniturile noastre. 

Adică! Uită-te cât câștigai acum 2-3 ani, câți bani puneai deoparte pe lună și câți câștigi acum, câți bani pui acum deoparte pe lună. Deci avem câți bani fac, venituri, minus cheltuieli, acum 2-3 ani și din nou, venituri minus cheltuieli acum. Dacă veniturile tale au crescut în ultimii ani dar nu economisești sau investești bani lunar, ai nevoie să schimbi asta. Și știu că soluția pare a fi să cresc veniturile. Toată lumea zice „Tre’ să cresc cumva veniturile, că nu îmi ajung banii!” sau îmi doresc mai mulți. Dar dacă nu ai învățat să acoperi găurile prin care ți se scurg banii, creșterea veniturilor nu-ți va rezolva problema. Doar ți-o va face mai mare. 

 

De ce? Hai să-ți dau un exemplu că poate e mai ușor așa. Am lucrat cu un client – am lucrat cu mulți clienți pe subiecte de genul ăsta, dar acum am pe unul anume în minte – acum câțiva ani am lucrat cu un client care avea un salariu de 6.000 de lei și în fiecare lună cheltuia fix banii ăia. 6.000 de lei. Trei ani mai târziu și două schimbări de job-uri mai târziu, salariul lui era dublu, 12.000 de lei, adică aproximativ 2.500 € pe lună, un salariu mare pentru România. Dar între timp își găsise un hobby nou, mergea cu barca pe mare din când în când și mai ieșea și într-un club de fițe o dată pe săptămână, unde începuse să plătească pe băutură de 3 ori mai mult decât cu 3 ani în urmă și să facă cinste tuturor, și tot așa. Știți povestea! Sunt convins că aveți exemple. 

Problema nu sunt lucrurile pe care a ales să le facă cu banii. Problema este că acum, 3 ani mai târziu, câștiga 12.000 de lei pe lună și rămâneau, ați ghicit, fix zero. Trăia de la lună la lună, ca probabil 90% dintre români, cel puțin. 

Salariul pe care îl iau astăzi îmi ajunge până la salariul următor, cel mult, eventual mă și străduiesc un pic, și asta indiferent de cât câștigăm. Nu mă refer acum la cei care din păcate sunt într-o perioadă a vieții mai grea și au un salariu foarte mic. Acolo mai există niște scuze. Dar cu cât salariul crește, cu atât scuzele alea nu mai stau în picioare. Și când spun salariu, putem încadra aici inclusiv veniturile din zona de freelancing. E aceeași idee. 

Deci, câștiga 12.000 de lei pe lună, îi rămâneau zero, simțea că duce o viață un pic mai bună că își permitea niște lucruri pe care înainte nu și le permitea – mai o barcă, mai un club – problema a apărut când și-a dat seama că vrea să-și schimbe job-ul, că nu-și mai ia bucurie din el. Nu îl mai face fericit. 

De ce a fost asta o problema atunci? Pentru că cu 3 ani în urmă, la 6.000 de lei pe lună venit și 6.000 de lei pe lună cheltuieli, avea o listă de companii și job-uri pe care putea spera să le obțină. Însă acum, la 12.000 de lei, lista era semnificativ mai scurtă. Ca să citez din clientul meu: „Cine-mi dă mie 12.000 de lei pe lună, mașină de serviciu, benzină gratuită și asigurare privată de sănătate? Nu găsești pe toate drumurile un job și o companie care să facă asta!” De acord!

Așa că e captiv într-o companie și un job pe care le urăște. Captiv! Simte că nu poate să plece de acolo. Simte că nu poate să plece pentru că dacă ar încerca să plece, ori i-ar fi greu să găsească ceva pe venituri atât de mari, ori ar accepta ceva pe un salariu mai mic care poate i-ar plăcea mai mult dar nu ar mai putea să-și susțină stilul de viață actual. Și pentru mare parte din oameni este greu să spună „Știi ce? Lasă hobby-ul ăla și lasă ieșitul în cluburi, eu mă mulțumesc cu 70% din banii pe care i-am avut în ultimii 3 ani!” E greu! 

Cum a ajuns acolo? Simplu! Pe măsură ce veniturile îi creșteau, își creștea și cheltuielile. Adică fix ce spuneam mai devreme să nu facem. Dacă nu le-ar fi crescut, acum putea să aibă 12.000 de lei venituri și 6.000 de lei cheltuieli, cum avea, bine mersi, cu 3 ani în urmă. Iar diferența dintre venituri și cheltuieli, acești 6.000 de lei pe lună, dacă îi înmulțim cu, să zicem 24 de luni – să zicem 2 ani între momentele astea pe care le evaluăm – deci înmulțim 6.000 de lei cu 24 de luni, ar fi însemnat 144.000 de lei economii. Adică aproximativ 30.000 € puși deoparte. Dacă nu și-ar fi crescut cheltuielile în același timp cu veniturile „Doar fiindcă pot!” acum, 2 ani mai târziu ar fi avut 30.000 € puși deoparte. 

Și chiar dacă s-ar fi aflat acum în aceeași situație, într-un job bine plătit dar care nu îi mai aducea nici un fel de bucurie, situația ar fi fost, de fapt, complet diferită, pentru că ar fi trebuit să găsească acum un loc de muncă care să-l facă fericit și să genereze cel puțin 6.000 de lei pe lună, nu 12.000 de lei pe lună. În plus, parcă altfel cauți locul de muncă perfect atunci când ai 30.000 € puși deoparte. Și toate astea dacă, odată cu creșterea salariului nu ar fi crescut și stilul de viață și cheltuielile în același ritm. 

Evident, e doar un exemplu. Ne putem gândi și la soluții de mijloc. Putea să crească totuși nivelul de trai dar nu de la 6.000 la 12.000 pe lună, ci de la 6.000 la 8.000 sau la 10.000 pe lună și poate că ar fi avut doar 15.000 € în cont după acei doi ani.  

Cu o parte mică din ei putea să intre pe… 

Cu o parte mică din ei putea să facă un training de pe change.ro/changestrategist, care să-i schimbe fundamental viața, lui și multor alți oameni, sau – închidem paranteza de promovare – putea să-i bage în acțiuni la bursă, sau în obligațiuni, sau putea să-i investească într-un loc de parcare pe care putea să-l subînchirieze. Și așa mai departe.

Deci, cu 15.000 € putea să facă multe multe lucruri. 

 

Sfatul meu astăzi: vezi cum reușești să-ți scazi cheltuielile sau măcar nu le crește doar fiindcă ți-a crescut salariul. 

Știți cum fac cei mai mulți oameni când se duc la bancă pentru a-și lua credit pentru un apartament și întreabă: „Ce credit maxim îmi puteți da la salariul meu actual de atâția lei?” asta trebuie să se oprească. Dacă vrem să avem vreo șansă să avem bani vreodată nu putem să continuăm să ne întindem la maximum din punct de vedere financiar. E nevoie să învățăm să nu ne mai întindem cât de mult simțim că putem pentru că mare parte dintre noi nu avem capacitatea de a înțelege în mod real cât de mult chiar putem să ne întindem. Și dacă ne întindem la maximum, dacă luăm printr-un credit toți banii pe care putem să-i luăm și e la limita veniturilor noastre, orice mic calcul greșit, orice criză mică, orice job pe care-l pierdem chiar și pentru două-trei luni, orice problemă de sănătate care va apărea, ne va destabiliza și s-ar putea dovedi extrem de greu de dus. 

 

Și încă o credință limitativă comună pe care am lucrat de destule ori cu clienți și pe care o au foarte mulți români, și vreau doar să o menționez, rolul banilor este să fie cheltuiți. Asta spun: „Rolul banilor e să-i cheltuiești!”

De fapt, se simt inconfortabil când au bani în portofel sau în conturi. Nu conștientizează asta majoritatea dar ar arunca banii ăia pe orice, numai să nu mai stea cu grija lor, ca și cum rolul banilor este să fie cheltuiți. 

Nu! Rolul banilor nu este să fie cheltuiți. Rolul banilor este să ne dea libertate, să ne ofere siguranță pentru momentele mai grele ale vieții, să ne aducă bucurie și să ne ajute să aducem bucurie oamenilor din jurul nostru. Banii sunt un instrument bun, dacă îi punem să lucreze pentru noi. Altfel, banii-s doar o grijă. 

La sfârșitul acestui episod vreau să te las cu o întrebare și sunt curios ce erau banii pentru tine până astăzi. Cum ai învățat în familie să te raportezi la bani? 

Poți să-mi lași un comentariu. 

 

Și dacă ți-a plăcut acest episod, probabil că o să-ți placă și cel intitulat 4 idei care mi-au schimbat percepția despre bani. Îl găsești dând o căutare după podcastul meu, ZeroPlus, Andrei Roșca, pe iTunes, Spotify sau YouTube, unde te invit să dai și un subscribe, fiindcă urmează și alte episoade la fel de utile, sper eu. 

M-ar ajuta mult un review în special pe iTunes

Îți mulțumesc frumos și ne auzim curând!

***

Dacă ți-a plăcut acest episod, nu uita că poți să te abonezi la newsletterul 0+ (ZeroPlus) Insider și vei primi un ebook gratuit cu mai multe resurse utile într-un proces de auto-cunoaștere și schimbare.

Sau poți asculta mai multe episoade din podcastul 0+ ZeroPlus, pe oricare dintre platformele cunoscute de podcasturi:

Join 0+ Insider

Newsletterul 0+ Insider este cel mai bun loc unde să ne urmărești. Vei avea acces la insight-uri utile într-un proces de schimbare, informații de culise legate de ce punem la cale (inclusiv workshopuri pe care le anunțăm doar pe mail), recomandări de cărți și altele. Ce NU vei primi? Informații superficiale, pline de cuvinte stufoase, concepte obosite și deja super-reciclate, “tips & tricks” sau “growth hacks”. Îți vom scrie doar când avem ceva valoros de împărtășit.

S-ar putea să te intereseze și:
Meniu