Tu cât de bine te ții de promisiunile pe care le faci?
Facem tot timpul promisiuni. Și facem multe.
➡️ Colegilor și clienților atunci când ne asumăm să terminăm proiecte la timp, să obținem anumite rezultate sau să rezolvăm lucruri.
➡️ Prietenilor și familiei când ne angajăm să gestionăm o situație, să facem o vizită sau, pur și simplu, să cumpărăm ceva în drumul spre casă.
➡️ Nouă înșine când ne propunem să renunțăm la fumat, să mai slăbim un pic, să citim mai mult, să schimbăm ceva la noi.
„A face promisiuni” și „a ne ține de promisiuni” fac parte din dimensiunea de Angajament din Mental Toughness. Una ține de orientarea către obiective, cealaltă de orientarea spre rezultate. Cele două pot face diferența dintre a duce lucrurile la bun sfârșit și renunțare, dar și… pierderea încrederii.
Cuprins
Despre pierderea încrederii
Ne judecăm pe noi înșine în funcție de ceea ce considerăm că suntem capabili să facem, în timp ce ceilalți ne judecă în funcție de ceea ce am realizat deja. (Henry Wadsworth Longfellow)
A face și a respecta promisiuni sunt aspecte esențiale în relațiile dintre noi oamenii. Cel mai adesea suntem evaluați în funcție de seriozitatea cu care ne respectăm angajamentele și îi evaluăm pe ceilalți în același mod.
„Pot să am încredere în el/ea că va face acest lucru?”
Facem asta în toate relațiile din viața noastră încă din copilărie.
Modul în care ceilalți ne percep seriozitatea poate influența semnificativ „succesul” nostru în a ne respecta promisiunile.
Dacă nu prezentăm încredere, nu vom fi sprijiniți în ceea ce facem și vom simți asta. Poate nu chiar acum, dar în timp oamenii devin rezervați cu noi, ne lasă cumva pe dinafară.
Poți să vezi asta și la tine. Data viitoare când rogi pe cineva ceva, observă ce-ți trece prin minte și ce emoții simți.
„Sigur nu duce asta la bun sfârșit.”
„Mai bine îl rugam pe M. să facă asta. J. întârzie mereu și nu prea te poți baza pe el.”
„Presimt că o să regret…”
+ o strângere de stomac, agitație, nervozitate, îngrijorare, nerăbdare
Sau, dimpotrivă, poate nu simți nicio apăsare.
Cea mai importantă încredere pe care o poți pierde
Așa cum îi evaluăm pe ceilalți, așa ne evaluăm și pe noi înșine. Mecanismele neîncrederii funcționează la fel. Sunt un pic mai subtile, adevărat, dar impactul lor e la fel de mare.
Cu fiecare promisiune pe care o încălcăm față de noi înșine, pierdem din încrederea că putem face lucruri.
Încrederea în forțele noastre se clădește prin intermediul activităților în care suntem implicați, prin lucruri pe care ajungem să le facem bine.
Se mai numește și nevoie de competență, de a ne simți capabili, de a simți că putem reuși – o nevoie umană de bază, așa cum e și relaționarea cu celălalt.
Când nu avem asta bifată, căpătăm senzația de ineficiență, de incapacitate.
Deși pare că vorbim despre încredere, te asigurăm că acest articol este despre Angajament – care se întâmplă să aibă un efect major asupra încrederii în noi înșine, în ceilalți și în încrederea pe care ceilalți o au în noi.
Despre Angajament
Scala de Commitment reflectă măsura în care facem promisiuni, în special cele care sunt concrete și măsurabile, și cât de hotărâți suntem să le respectăm.
Orientarea către rezultate arată gradul în care reușim să realizăm ceea ce ne propunem, mai ales atunci când ne întâlnim cu obstacole (întreruperi, dificultate ridicată, lipsă de resurse, plictiseală, procrastinare, stres, evenimente neașteptate etc).
Orientarea către obiective descrie măsura în care suntem orientați spre a ne stabili obiective și ținte pentru activitățile importante din viață.
Dacă vorbești mult despre ceea ce îți dorești să realizezi, dar faci foarte puțin pentru asta e posibil să ai o orientare ridicată pe obiective, dar mică pe rezultate.
Dacă faci multe lucruri și ești constant în priză, dar nu ai idee unde te îndrepți și nu ai o viziune clară despre ce ai putea realiza e posibil să ai o orientare mare pe achievement, dar mică pe obiective.
Cele două sunt niște posibile combinații.
Poți afla cum stai pe Angajament folosind chestionarul psihometric Mental Toughness. La final, primești un raport cu rezultate și corelații între factori + sugestii pentru îmbunătățire. Dacă ești interesat, completează formularul de la final.
„Sigur, mă ocup! Deja am o idee despre cum aș putea să fac asta!”
Dacă ai avea un scor ridicat pe Angajament, fraza de mai sus ar putea să-ți aparțină. În mare, ai funcționa cam așa:
Când ți s-ar cere să faci ceva sau ți-ai pune în minte să obții ceva, ai transforma cerința în obiectiv, ai stabili ținte și etape intermediare, chiar dacă poate ai primit doar o direcție generală. Ai vedea pașii până la îndeplinire.
Ți-ar plăcea să ai o destinație clară pentru că asta ți-ar arăta ce poți realiza și, în același timp, ce ai putea obține – stimă de sine, satisfacția reușitei, recunoaștere din partea celorlalți, sentimentul că ești valoros etc. Ai avea capacitatea să-ți imaginezi cum o să te simți la final și asta te-ar motiva să perseverezi.
Ai căuta modalități prin care să-ți măsori obiectivele și ți-ai stabili etaloane pentru efortul tău. Pentru tine ar funcționa ca niște descrieri specifice ale reușitei.
Te-ar entuziasma să fii testat – examenele, competițiile, provocările ar reprezenta forme prin care ți-ai putea demonstra capacitățile.
Ai fi mai obiectiv în ceea ce privește activitățile și proiectele și, în același timp, ai prefera obiectivitatea și atunci când îți este evaluată activitatea – ai evita să fii supus părerilor altora despre ceea ce poți face sau nu.
Ai avea o perspectivă mai realistă asupra activităților, efortului și a timpului tău – ai împărți proiectele, activități în părți gestionabile.
Ți-ar plăcea să fii responsabil de proiecte, să deții ownership-ul.
Ai fi pregătit să faci tot ceea ce este necesar ca să obții rezultate – ai avea un simț puternic al conștiinciozității chiar și atunci când poate nu ți-ar plăcea oamenii sau subiectul.
Ți-ai menține concentrarea în activități și pe proiecte în ansamblu – ai avea o claritate mare asupra priorităților tale și ai valorifica efortul, munca.
Ți-ai sărbători succesul – și pe al tău, și pe al altora.
„Mai lasă-mă și tu cu obiectivele smart și time-management-ul! La mine nu funcționează!”
Dacă susții asta despre tine e posibil să ai dreptate. Cu atât mai mult când vorbim despre sistemele clasice de măsurare a performanței.
Există mai multe motive pentru care nu ar funcționa pentru tine. Poate că:
- Nu ai vedea rostul în a-ți seta obiective sau nu ai considera important să faci asta.
- Nu ai putea efectiv să vizualizezi și să-ți imaginezi un rezultat chiar dacă este dezirabil.
- Ai avea un scor mic pe scala de Commitment.
- Rezistența la a crea obiective și incapacitatea de a te ține de lucruri ar putea fi un simptom pentru ceva mai profund din psihicul tău ce cere să fie adresat.
- Obiectivele ar putea să-ți inducă anxietate, frică, să te intimideze sau chiar să te paralizeze, să te blocheze, așa că le-ai evita sau ignora pentru a evita aceste stări.
- Acestea ar descrie eșecul așa cum pentru cei Mentally Tough arată reușita.
„Când voi da greș cu asta, și acum nu pare că o să reușesc, atunci și eu și toată lumea o să știm că sunt un ratat.”
Dacă ai avea un scor mic pe angajament ai putea avea răspunsuri ca:
Nu ți-ai traduce activitățile în termeni de obiective, ținte chiar și dacă acestea ți-ar fi oferite așa. Ai fi mai degrabă intimidat de ele și ți-ar produce disconfort. Ai putea simți chiar că targetele sunt forme prin care ceilalți se impun în fața ta.
Ai fi ușor de distras în timpul activităților și ți-ai putea pierde concentrarea rapid. Te-ai plictisi mai repede și ți-ar fi greu să depășești disconfortul de moment. În consecință, ai renunța mai ușor.
Te-ai sabota ca să nu faci anumite lucruri și ai depune eforturi cât să îndeplinești minimul din ce ți se cere.
Ai putea să răspunzi emoțional atunci când ai fi rugat să faci ceva – ai avea reacții emoționale disproporționate situației (te-ai enerva, înfuria, ai simți nedreptate etc.).
Te-ai putea simți inadecvat, insuficient și ai putea găsi motive pentru care să ratezi deadline-uri sau să nu faci lucruri – „Eu nu-s bun la x lucru etc.”
Ai găsi motive pentru care nu o să reușești – ai folosi cuvinte, precum „da, dar…”, „dar dacă…”.
Dacă ai eșuat ai da vina pe alții – „Nu am reușit să fac asta pentru că părinții mi-au…” sau te-ai putea simți ghinionist – „Nu e ziua mea azi!”.
Ar fi puțin probabil să inițiezi sau să te implici în activități, precum voluntariat sau proiecte profesionale.
Ca de fiecare dată, te invităm să consideri aceste descrieri drept o hartă. Realitatea din terenul fiecăruia poate fi mai nuanțată.
Ca să ai o imagine cât mai aproape de a ta, poți completa chestionarul psihometric Mental Toughness. Vine la pachet cu o sesiune 1:1 cu unul dintre noi, cu mine sau Andrei, în care te ajutăm să înțelegi mai bine ce se întâmplă în terenul tău.
Până data viitoare, îți urăm să ai spor în toate!
Dacă ai ajuns pe acest articol din întâmplare sau prin recomandarea cuiva și ți-ai plăcea să afli mai multe despre Mental Toughness – click aici.
Pe pagină vei găsi și un ebook gratuit cu 8 tehnici care să te ajute să te deblochezi atunci când lucrurile devin grele. Tehnicile sunt intervenții de tip „enabler” pentru creșterea Mental Toughness-ului prin care te ghidăm pas cu pas – câte una pentru fiecare factor.
De asemenea, o dată la câteva săptămâni trimitem un email cu informații aprofundate despre dimensiunile și factorii din Mental Toughness și răspundem la întrebări, neclarități sau curiozități despre această trăsătură de personalitate în cadrul newsletter-ului. Te poți abona pe aceeași pagină de unde descarci ebook-ul – click pe Sunt de acord să primesc newsletterul Mental Toughness Insider.
