În articolul de azi te invităm să facem o călătorie în timp. Destinația: liceu sau facultate, tu alegi.
Îți mai aduci aminte materiile care te frustrau cel mai tare? Orele la ele când nu înțelegeai o iotă din ce se preda? Când îți țineai respirația și corpul încordat când urma să fii ascultat și sperai să nu fii ales, să nu se deschidă catalogul la tine?
Pentru mine, Maria la taste, erau orele de matematică și fizică. Plecam de la ele buimacă și apoi mă chinuiam să descâlcesc informațiile ca să o scot la capăt cumva.
Ai putea fi tentat să spui că „era responsabilitatea profesorilor să…” sau „nici sistemul nu…” și e posibil să ai dreptate și, în același timp, să mai fie vorba și despre altceva, nu doar asta.
Unul dintre cele mai importante semne ale gradului de încredere în sine este disponibilitatea de a pune întrebări pentru a obține mai multe informații sau clarificări – mai ales în situații în care alții ar ezita sau s-ar simți stânjeniți să facă același lucru.
Nu știu de tine, dar eu nu puneam întrebări și nu îndrăzneam să spun că nu am înțeles. Simțeam cum îmi arde fața doar gândindu-mă că aș putea face asta.
Am răsuflat ușurată într-a 10-a când am trecut complet pe programă de filologie. Și eu, și părinții și cei doi profesori care nu mai erau nevoiți să mai predea unor copii care se uitau la ei ca niște miei duși la tăiere la fiecare deschidere de catalog.
Problema e că pentru unii dintre noi lucrurile nu s-au schimbat cu mult de atunci. Participăm la întâlniri și ședințe la birou în care se stabilesc strategii și planuri, dar plecăm din ele fără să avem claritate asupra lor și asupra așteptărilor de la noi. Apoi, trăim într-un stres continuu până ieșim cât de cât din impas.
Îți sună cunoscut?
În articolul de față povestim despre Încrederea în sine, dar nu orice tip de încredere, ci despre Încrederea Interpersonală.
În Mental Toughness conceptul de Încredere este de două tipuri. Ambele sunt despre abilități, dar diferă în multe aspecte: tipul lor, mize, dialogul intern, comportamente, resursele pe care le angajăm, modul în care le creștem.
Revenind la călătoria noastră, spuneam că pentru unii oameni lucrurile au rămas la fel.
Dacă am întreba un elev și un adult de ce nu au pus întrebări de clarificare într-o situație în care ar fi avut nevoie, cele mai comune răspunsuri pe care le-am obține de la ambii, chiar dacă îi despart decenii, ar fi:
„Nu am vrut să par prost.”
„Nu am vrut să mă fac de rușine.”
„Nu am vrut să râdă colegii de mine.”
Persoanele cu încredere interpersonală mare nu se gândesc că se vor face de rușine dacă pun întrebări. Poate că le trece prin minte, dar în final cântărește mai mult nevoia lor de a ști răspunsul pentru că le folosește.
Cei cu încredere interpersonală mică tind să rămână tăcuți.
Încrederea interpersonală este un factor determinant pentru întreaga ta încredere în tine.
Inițial, când au început să studieze conceptul de încredere în sine, Peter Clough și Doug Strycharczyk, autorii modelului Mental Toughness-ului despre care noi îți povestim de câteva articole, au considerat că acesta depinde în mare măsură de încrederea în abilitățile personale.
În anii 1990, cei doi gestionau un program major de dezvoltare într-o companie din Marea Britanie. În cadrul programului evaluau 700 de manageri care trebuiau să colaboreze în grupuri pentru a rezolva probleme și a îndeplini sarcini împreună.
Au observat că deși toți managerii erau calificați și bine pregătiți din punct de vedere academic, unii dintre ei chiar excepționali, cei mai eficienți nu erau întotdeauna cel mai bine calificați – adică nu aveau abilitățile și pregătirea necesare care să-i recomande pentru a fi mai eficienți decât colegii lor. Iar mulți dintre cei cu abilități și cunoștințe peste medie nu contribuiau la discuții și nu își asumau conducerea – nici atunci când erau recunoscuți ca experți în mod public.
Povestea s-a repetat într-o altă organizație dintr-un alt domeniu cu alte câteva sute de manageri: persoanele influente în discuții și eficiente în rolul lor nu erau neapărat și cele mai competente.
Așa a luat naștere conceptul de Încredere Interpersonală: o încredere care nu este direct proporțională cu pregătirea pe care o persoană o are.
Adică nu trebuie să ai anumite abilități pentru a fi bun la ceva sau a fi considerat bun la ceva?, te-ai putea întreba.
Da și nu. Ideal ar fi să ai și abilitățile și încrederea în ele.
Realitatea însă ne arată că viața îi recompensează pe cei care își asumă riscuri și se angajează cu curaj în interacțiuni, care se expun – chiar dacă nu le au sau nu le au chiar atunci.
Încrederea interpersonală se întâmplă la mai multe niveluri, e mai complexă decât încrederea în abilități.
La un anumit nivel, poate fi descrisă în termeni de asertivitate – arată cum facem față provocărilor venite din interacțiunea cu ceilalți – critică, comentarii nefavorabile, încălcare de limite etc..
Un alt nivel ține de un mindset diferit. Încrederea interpersonală înseamnă să gândești că „Îi pot influența pe ceilalți la fel de mult cum mă influențează ei pe mine.”
La un alt nivel, este vorba despre (inter)acțiune – a fi pregătit să te conectezi și să acționezi în relație cu ceilalți – pentru că asta te ajută să obții ceva ce altfel ai obține mai greu sau deloc.
O să poți observa mai jos cum trăsăturile încrederii personale ating toate cele trei niveluri.
Dacă ai avea un nivel rezonabil de încredere interpersonală…
- Ai fi mai bun în a te promova, indiferent că asta înseamnă să ceri o mărire de salariu sau să îți promovezi serviciile în fața clienților potențiali.
- Ai pune întrebări atunci când nu înțelegi ceva sau ai avea nevoie de mai multe informații, chiar și atunci sau mai ales atunci când nimeni din jurul tău nu o face.
- Ai fi încrezător în a interacționa cu ceilalți chiar dacă știi că e posibil să fie nevoie să faci față unor persoane dificile sau unor reacții neplăcute.
- Te-ai simți confortabil în situații sociale și ai putea menține atenția celorlalți dacă situația o cere.
- Ți-ai exprima punctul de vedere și te-ai apăra sau ai rămâne pe poziții dacă ai fi provocat.
- Ai dezbate lucruri cu alții chiar dacă aceștia pot fi mai bine informați decât tine.
- Nu ai avea nevoie de validarea celorlalți și nu ai avea o problemă în a te face remarcat și cu a primi complimente, aprecieri.
- Ți-ai asuma mai multe riscuri în general.
- Ai cere ajutor și nu ai vedea asta drept o slăbiciune, ci doar ca ceva necesar.
- Ai întrerupe pe cineva atunci este util să faci asta.
Dacă ai avea un nivel mic de încredere interpersonală…
- Ai fi intimidat de persoanele care sunt mai asertive.
- Nu ți-ai exprima punctul de vedere sau ai fi reticent în a face asta chiar și atunci când știi că ai dreptate.
- Ai permite altora să domine dezbaterile, discuțiile chiar și când ești mai bine informat.
- Ai accepta critica și ridiculizarea chiar și atunci când acestea nu sunt justificate.
- Ai putea rata oportunități pentru că alții intervin înaintea ta și sunt mai vocali.
- Ai putea să fii un coechipier mai degrabă pasiv – ai putea să nu contribui pe cât de mult ai putea.
- Nu ai avea încredere să exprimi ce știi în scris – ți-ai subestima o poziție, ai deveni nesigur cu toate că în alte circumstanțe nu ai simți asta.
- Ai tinde să nu observi oportunitățile atunci când apar.
- Ai evita riscurile sau să faci greșeli.
- Ai putea părea timid sau umil.
- Ai minimiza comunicarea cu ceilalți și nu ai cere ajutorul când ai nevoie.
Poate că e clar cum te-a încurca o încredere interpersonală mică. În același timp, sunt situații când una foarte mare poate să te încurce la fel de mult, doar că în alte feluri.
- Ai putea obține ceea ce îți dorești – chiar și atunci când ceilalți ar putea să aibă dreptate sau ar avea o soluție mai bună.
- Ceilalți s-ar putea simți neascultați în prezența ta pentru că ai domina discuțiile și nu le-ai permite să contribuie la discuții, ai întrerupe des, ai fi mai vocal, ai exagera – ai ocupa mult spațiu în interacțiune.
- Ceilalți te-ar putea percepe încăpățânat sau insensibil pentru că tinzi să rămâi ferm pe poziție – ai putea părea dificil de influențat și că pentru tine nu contează părerile celorlalți.
- Poți fi perceput ca fiind „agresiv” chiar „bully verbal” și oamenii te-ar putea ocoli.
- Ai putea fi manipulativ și te-ai putea baza pe abilitățile tale verbale superioare pentru a obține lucrurile pe care ți le dorești.
- Ai putea să-ți folosești tehnicile verbale pentru a obosi o persoană.
Ca de fiecare dată, te invităm să consideri aceste descrieri drept o hartă. Realitatea din terenul fiecăruia poate fi mai nuanțată. E important cât de bine te cunoști, astfel încât să trăiești o viață în care ești cea mai bună versiune a ta – indiferent că ești mai aproape de sensibilitate sau de tărie mentală.
Până data viitoare, îți dorim să treci cu bine peste toate provocările!
Maria Arbone și Andrei Roșca
—
Poți să-ți măsori nivelul de Mental Toughness folosind chestionarul psihometric dedicat pentru care suntem certificați în România. Completează formularul acesta și revenim la tine cu toate detaliile. Pe lângă raportul tău, beneficiezi de o sesiune gratuită 1:1 de Change Strategy în care te ajutăm să înțelegi mai bine dinamica dintre factori și cum se poate reflecta asta în viața ta și să capeți claritate acolo unde ai nevoie.
Dacă ai ajuns pe acest articol din întâmplare sau prin recomandarea cuiva și ți-ai plăcea să afli mai multe despre Mental Toughness – click aici.
Pe pagină vei găsi și un ebook gratuit cu 8 tehnici care să te ajute să te deblochezi atunci când lucrurile devin grele. Tehnicile sunt intervenții de tip „enabler” pentru creșterea Mental Toughness-ului prin care te ghidăm pas cu pas – câte una pentru fiecare factor.
De asemenea, o dată la câteva săptămâni trimitem un email cu informații aprofundate despre dimensiunile și factorii din Mental Toughness și răspundem la întrebări, neclarități sau curiozități despre această trăsătură de personalitate în cadrul newsletter-ului. Te poți abona pe aceeași pagină de unde descarci ebook-ul – click pe Sunt de acord să primesc newsletterul Mental Toughness Insider.